Tudor Gheorghe reînvie muzica de altădată

Cel mai bun tălmaci al folclorului românesc ne redă poezia şi spiritul altor vremuri. Tudor Gheorghe ne-a apropiat, în aceşti ani tulburi, de ceva care reînvie prin muzica lui: spiritul

Cel mai bun tălmaci al folclorului românesc ne redă poezia şi spiritul altor vremuri. Tudor Gheorghe ne-a apropiat, în aceşti ani tulburi, de ceva care reînvie prin muzica lui: spiritul românesc.

Spectacolul "Serenadă din trecut", pe care artistul îl va susţine în 20 august la Bucureşti, vine cu o selecţie din cele două albume, cu muzică din perioada Micului Paris - "Parfumul nebunelor dorinţi" şi "Calvarul unei inimi pribegi". Spectacolul din Bucureşti va încheia seria ce a început pe 11 august (la Galaţi, Tulcea, Piatra Neamţ, Iaşi, Suceava, Focşani). "Am ales cele mai frumoase melodii de aducere-aminte, de restituire a unor valori muzicale româneşti", a precizat artistul.

- Toată muzica dvs. restituie ceva din poezia marilor poeţi sau spiritualitatea satului!

- Este nevoie de aşa ceva, pentru că se manifestă o tendinţă de a nega valorile reale ale spiritului românesc. A fost o perioadă când eram în Europa fără aprobarea nimănui, eram europeni de drept.

- Suntem, din fericire, din nou!

- Suntem, dar după ce am fost aprobaţi. Înainte nu am cerut nimănui permisiunea de a fi europeni! ERAM!

- Tatăl dvs., deţinut politic, a fost închis la Aiud. Înainte de ‚90, în anumite perioade, aţi fost interzis. Ceva din frustrările acelor ani s-au manifestat în muzica lui Tudor Gheorghe?

- Nu. Nu am confundat niciodată durerile vieţii mele cu arta mea!

- Numele primului dvs. spectacol după ‚90 se numea într-un fel care amintea de acele frustrări...

- Se numea "Cântece cu gura închisă"! Era un spectacol cu poezii pe care mi-a fost greu să le cânt înainte de ‚89. Asta nu înseamnă că o parte din ele nu le-am cântat. Ori au fost interzise, ori mi se sugera discret să nu le cânt. La multe din ele am renunţat de bunăvoie, pentru că aveam destul material şi nu voiam să-mi fac singur probleme.

- Aveţi un cult pentru lumea satului. În plină explozie tehnologică, în epoca internetului, umpleţi sălile de spectacol. Cum explicaţi paradoxul?

- Nu sunt adeptul teoriei că trebuie să idealizăm satul, să ţinem ţăranul român sub un clopot de sticlă şi să-l admirăm la muzeu. Eu cred în evoluţia firească a vieţii, a societăţii, a stării de spirit.

Din punct de vedere artistic, perioada interbelică a fost una strălucită - o explozie de cultură, de inteligenţă, de spirit înalt românesc, care a lăsat urme. Nu m-aş referi doar în plan filosofic, la ce a însemnat mişcarea Kriterion, la mişcarea de idei din jurul unor intelectuali precum Eliade, Ţuţea, Densuşianu, Comarnescu, Noica, Cioran.

Gândeşte-te ce a însemnat literatura, cu Sadoveanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Rebreanu, Teodoreanu. Ce a însemnat poezia: de la Arghezi la Barbu, Topârceanu, Pilat, Minulescu. La fel, în artele plastice: Ţuculescu, Brâncuşi. Enescu în muzică.

Nu întâmplător, tot ce fac are ca fundament acea perioadă! Iar după Primul Război Mondial ţăranul fusese împroprietărit, îşi lucra pământul şi cânta. A fost o perioadă de creaţie folclorică extraordinară!

- Acel "suflet al satului" se mai regăseşte astăzi la ţară?

- Nu se mai regăseşte! De aceea, generaţiei de astăzi trebuie să i se reamintească ce a fost atunci. Vechile cămine culturale, aşezămintele culturale pentru care un om ca Ovid Densuşianu s-a zbătut cât a fost în Ministerul Culturii, erau vii.

Aveau loc acolo conferinţe cu mari scriitori, se promova muzica adevărată şi frumoasă - Maria Lătăreţu, tarafe de lăutari! Nici nu ştiţi voi ce lăutari erau! Eu nu sunt adeptul recreării folclorului. Într-un fel a preluat George Enescu folclorul şi l-a dus pe nişte culmi universale, sau Zamfir, cu cu naiul lui.

Folclorul, aşa cum a fost, dacă n-ai posibilitatea să-l duci o treaptă mai sus, atunci nu-l faci. Muzica etno nu face decât să preia nişte teme muzicale, pe niste ritmuri care nu aparţin cântecului popular, pe nişte instrumente care n-au nimic în comun cu folclorul.

- Aţi spus că sunteţi un poet care se ignoră. Când o să scrieţi acele impresii şi trăiri care v-au marcat de-a lungul vieţii?

- O, Doamne! O să apară cât de curând o carte, nişte dialoguri pe care le-am avut cu domnul Mircea Pospai, directorul postului de radio Craiova, dintr-o emisiune duminicală pe care am avut-o timp de patru ani, "La taifas cu Tudor Gheorghe". O parte din avatarurile, trăirile, dumurile, întâlnirile, chinurile mele se vor regăsi în acea carte.

- Adrian, fiul, este şi producătorul spectacolelor. Este mai relaxant faptul că lucraţi cu cineva din familie?

- Este mai sigur!... Adrian este cel care realizează tot ce înseamnă afiş, copertă de CD. El este cel mai important cenzor al meu.

mini cv

născut în comuna Podari, jud. Dolj, la 1 august 1945

din 1990 până în prezent, a scos 14 albume: "Reîntorcerea", "Toamna simfonic", "Primăvara", "Caragiale, pe-un franc poet", "Cu Isus în celulă", "Diligenţa cu păpuşi" etc.