Szobi Czeh:„Am visat să ajung medic veterinar“
0
Cel mai cunoscut cascador din România nu s-a îmbogăţit din meseria care era să-l coste viaţa. În copilărie, el era pasionat de animale şi nu se gândea că va ajunge să facă acrobaţii în filme.
Szobi Czeh spune că trăieşte într-o zi cât alţii într-o viaţă. Oasele i s-au rupt de nenumărate ori, dar a continuat să practice cascadoria, o meserie sinonimă cu riscul. Szobi Czeh a înfiinţat prima şcoală de cascadorie din România şi a inventat cascadorii în premieră mondială pe care colegii de breaslă le realizează astăzi asiguraţi de corzi „şterse“, apoi pe computer.
- Mai este cascadoria o profesie, în România?
- După terminarea Institutului de Educaţie Fizică şi Sport, eu am intrat consilier de lupte la Buftea prin decret guvernamental. Am inventat foarte multe în cascadorie, am făcut cascadorii pe care nimeni nu a avut curajul să le facă. Nemţii m-au desemnat în 1985 cel mai bun cascador din Europa. Ani mulţi am facut legea cascadoriei în Europa. Acum s-a ales praful, parcă nici nu aş fi existat. Cascadori sunt de tot felul, au rămas câţiva bătrâni.
Mulţi aşa-zişi cascadori sunt nişte vagabonzi, ca şi la partide şi ca peste tot. Nu au nicio valoare. E o corupţie extraordinară, se fac contracte în alb, nimeni nu mai face cascadorie adevărată, nu se mai fac antrenamente. Când era ministru Adrian Iorgulescu am fost la el să-i propun să facă ceva pentru acest sector important al cinematografiei. Iorgulescu s-a sculat şi m-a împins afară cu burta. M-a trimis la Senat. Ce să fac bă, la Senat? Nu ştiu de ce nu am trăit pe atunci când duelurile apărau o moralitate, o regulă, o onoare.
- În anii ‘80, v-aţi făcut meseria în Germania. De ce nu aţi rămas acolo?
- Mi-au dat nemţii apartament, mi-au dat tot ce am cerut şi aveam şi satisfacţia că lucram non-stop. Dar mie nu mi-a trecut prin cap să rămân. Nu ştiu de ce: sunt dependent de pom, de natură, îmi place chiar şi cum arată pe hartă România. Oamenii care o locuiesc mă dezamăgesc...
- Tatăl dumneavostră a fost director de bancă. Aţi ales o profesie bizară pentru un fiu de „bancher“ de pe vremea comuniştilor...
- Eu am zis că mi-am făcut treaba. Tata mi-a zis: „Să faci meseria pe care o vrei tu, dar să fii cel mai bun. Degeaba eşti un bun tehnician dacă nu inovezi, dacă nu eşti şi artist. Cascadoria are în spate o regie, o coregrafie. Tata a fost o viaţă întreagă director de bancă, deşi ar fi vrut să se facă medic. Eu am vrut să fiu medic veterinar, aveam propria mea grădină zoologică când eram mic. Am învăţat de la animale mai mult decât din orice carte de filosofie.
- Vi s-a întâmplat să rataţi saltul, să simţiţi iminenţa morţii?
- O singură dată mi s-a întâmplat. Am făcut o chestie pe care nu a făcut-o nimeni. Filmam la Ciocăneşti, la ”Mihai Viteazul“, cu Sergiu Nicolaescu. S-a construit casa Buzeştilor, cu bârne şi acoperiş, iar creditorii veneau şi puneau tunurile pe ea. Eu ieşeam afară, pe luminatorul din pod. Casa avea 13 metri. Urma să sar de la 13 metri fără nimic jos. Exploda acoperişul lângă mine, casa lua foc, eu cădeam în afară.... Era o streaşină pe care o atingeam cu piciorul în cădere - împingând cu piciorul mai căpătam o rotaţie, cădeam jos.
Cinci camere erau în poziţie. Ştiam că se dă „motor“, după care plecam. Totul a ieşit perfect. Am căzut de la 13 metri, echivalentul unui bloc de 5 etaje. Am căzut, nu am păţit nimic. Din cinci camere de filmat - atât s-au c.... operatorii pe ei, că ziceau că ăsta e nebun şi moare - unul a uitat parasolarul pe cameră, altul n-a dat motor, altul m-a pierdut... Casa ardea, era încărcată cu cârpe cu parafină... S-a ratat totul... Sergiu a înnebunit, pompierii au stins focul, s-au pus din nou cârpe cu parafină. Şi am refăcut scena.
Din explozie m-am răsucit prea tare şi m-a împins prea pe spate. Când eram cu capul în jos, văd că streaşina în care trebuia să împing cu piciorul, ca să mai câştig o rotaţie, e departe. Nu mai ajungeam la ea. Acum este momentul când ştii că mori. Într-o miime de secundă îţi trece viaţa întreagă prin minte, ai discuţii cu tine. Ce cretin, uite ce am făcut, s-au chinuit părinţii cu mine ca să mă crească şi uite cum mor...
- Dar nu aţi murit!...
- În acel moment, decizia se ia în miime de secundă. Cum eram cu capul în jos, am tras piciorul drept lângă cap. Sacrificând piciorul, care s-a făcut salată de oase, am căpătat două fracturi cervicale şi două toracale. M-a aruncat pământul înapoi, în sus, aproape un metru. Îl auzeam pe Nicolaescu alergând de la o cameră la alta: „Ai filmat, ai filmat? “
Am crezut că mi s-a desfăcut spatele ca un lemn. M-au luat cu un Zil, una dintre maşinile alea ruseşti care imitau Buick-ul. Nu m-am dus la spital, ca de obicei - am avut cinci comoţii cerebrale şi fractură de bază de craniu... M-am dus acasă. Nu am stat în ghips, ci în pat, între două scaune. Stăteam într-o pivniţă atunci, că nu aveam bani de gazdă... Nici nu mă interesau banii, eram tânăr...
- De ce v-aţi rupt oasele, dacă nu pentru bani?
- Eu eram un model pentru cascadori. Am făcut performanţă nu pentru că am ţinut eu neapărat, ci pentru că aşa ieşea. Este ca talentul la muzică: dacă îl ai, cânţi bine. Să continui povestea: a treia zi m-am dus la Buftea, că eram angajatul studioului. Directorul cu facultate la Moscova, un KGB-ist parşiv, nu mi-a dat salariul pentru că am lipsit trei zile. Nici ADAS-ul, la care eram asigurat, nu mi-a dat banii. Mi-au zis că trebuia să vin imediat după accident. Cum să vin, dacă eram făcut praf?
- De ce aţi înfiinţat „Gladiator“?
- Pentru că trebuie în permanenţă să fac ceva. Asociaţia asta îi ajută pe tinerii din familii dezorganizate sau din cămine de copii să-şi disipeze agresivitatea şi să se reintegreze social. Îi salvează de la o viaţă petrecută pe stradă. Am umblat şi cu proiectul ăsta... Doar Liviu Negoiţă, primarul de la sectorul 3, a crezut în el. Mulţi dintre tinerii care au trecut pe la asociaţie mă sună acum să-mi spună că au slujbe bune, că se simt utili. Unul mi-a spus zilele trecute că este student la trei facultăţi.
MINI CV
-Născut la 11 decembrie 1942 la Miercurea Ciuc.
-Conferenţiar la UNATC, secţia Actorie şi Regie Film.
-A colaborat la 120 de filme artistice şi de scurt-metraj, din care 25 de producţii străine.
-A realizat peste 70 de spectacole cu specific de cascadorie- divertisment.
Se încarcă comentariile...
