Florin Piersic jr:„Cinematografia din România mă lasă rece“
0
Actorul consideră că există foarte puţini regizori români care îl impresionează şi că celor mai multe producţii cinematografice care se fac în România le lipseşte dinamismul.
Actorul a jucat primul rol principal din carieră, Curzio Malaparte, în filmul „Călătoria lui Gruber“, regizat de Radu Gabrea, rol care l-a ajutat să devină mai disciplinat şi mai concentrat.
Piersic jr (41 de ani) a regizat, a scris scenarii, a avut roluri în filme, a jucat şi în piese de teatru, şi recent a lansat o carte, „Opere cumplite“, o serie de eseuri pe care le-a scris în stil „SMS“, fără majuscule.
– Ai declarat că filmările la „Călătoria lui Gruber“ nu au fost o experienţă uşoară. De ce?
– A fost dificil pentru că a fost primul meu rol principal. Şi deci a fost o experienţă foarte importantă pentru mine. A fost nevoie să mă concentrez mult mai mult asupra muncii mele şi să îmi capacitez eforturile. Am devenit mai disciplinat, pentru că am fost tot timpul pe platouri. Într-un fel, a fost ca şi cum eram în armată.
– Asta înseamnă că Radu Gabrea era ca un general pe platouri?
– Da, într-adevăr, s-a comportat ca un general, însă mi-a mai dat şi câte o permisie din când în când. Deci a fost în regulă. Am văzut varianta finală a filmului acum câteva luni şi nu m-a dezamăgit.
– A existat vreo scenă mai dificilă la filmările pentru „Călătoria lui Gruber“?
– Nu a fost vorba de o scenă anume. Au existat câteva probleme, câteva defecţiuni în timpul filmărilor. Pentru mine a fost neplăcut când trebuia să iau un flacon dintr-o substanţă care îmi provoca lacrimi şi primeam „doza“ de la doamna de la machiaj.
Apoi, dificultăţile au apărut în cadrul unor secvenţe gândite ca un singur cadru lung, unde există o multitudine de elemente care trebuie să se sincronizeze şi astfel există multe lucruri care pot să meargă prost, cineva să intre prea repede sau să facă o pauză prea mare. Cel mai important este să nu existe fisuri. Şi experienţa mea spune că dacă dubla nu iese din patru-cinci încercări, nu e deloc în regulă.
– Nu te-ai gândit să revii pe platouri ca regizor? Lungmetrajele tale „Eminescu vs. Eminem“ şi „Fix Alert“ s-au lansat în 2005.
– Astea sunt proiecte vechi, cu care m-am descurcat la momentul respectiv. Am mai avut un proiect pe care momentan l-am pus deoparte. O să existe şi altele.
M-am ocupat de ceva despre care nu vreau să vorbesc acum, pentru că nu vreau să spun înainte să apară. A fost o experienţă care mi-a mâncat un an din viaţă, dar şi o experienţă importantă pentru mine.
– Cum a fost primită de public cartea lansată recent, „Opere cumplite“?
– Cartea a fost lansată în perioada de vacanţă, o perioadă destul de dificilă, dar sper ca oamenii să o descopere în continuare. Am primit mai multe telefoane de la prieteni care nu ştiau nimic de ea, dar care o văzuseră întâmplător în librării. Şi sper ca asta să se întâmple în continuare.
– Ce părere ai despre industria de film din România?
– În prezent nu există industrie de film, în niciun caz, ci există o industrie de televiziune bine dezvoltată. Şi nici nu am speranţe în viitorul apropiat ca industria de film să îşi schimbe direcţia. Poate peste vreo 20 de ani, atunci când serialele bune de televiziune vor deveni filme.
Un exemplu de serial mişto devenit film este „Dosarele X“, din care au ieşit două lungmetraje pentru marele ecran. Şi atunci când producătorii români de televiziune se vor decide să transforme un serial de zece episoade, de exemplu, apreciat de public, în lungmetraj, atunci or să se mişte lucrurile pe frontul ăsta.
– Dacă nu există deocamdată industrie de film, atunci cum ţi se pare cinematografia românească?
– În marea sa majoritate, cinematografia românească mă lasă rece, pur şi simplu. Când văd filmele astea, sunt ca nişte semnale de alarmă pentru mine. Şi deja ştiu că nu am nici în clin, nici în mânecă cu anumite tendinţe.
Îmi e foarte greu să aproximez, dar aş spune că doar 5% dintre regizori sau proiecte se mişcă într-o direcţie interesantă. Aceşti 5% nu se ghidează după un trend, ci au învăţat să respecte nişte reguli ale dinamicii învăţate de la americani.
– Ce îţi doreşti de la filmele din România?
– Vreau să văd şi eu un film care să mă ţină în priză, care să mă facă să fiu atent pe tot parcursul lui. Mă ţin departe de filmele de festival. Oricum, nu îmi dau seama după ce criterii sunt premiate anumite filme. Am experimentat şi eu acum patru, cinci ani, făcând nişte filme cu buget mic.
Uitându-mă din nou la ele, nu sunt prea mulţumit, am destule amenzi să-mi aplic referitor la munca mea anterioară. Şi acum există oameni care calcă aceste locuri, care fac cam aceleaşi lucruri şi au tendinţa de a prezenta probleme sociale. Celor de la festivalurile din afară li se pare inedit ce descoperă, un fel de faţă nevăzută a comunismului sau a capitalismului din România.
– Crezi că cinematografia din România ar trebui să devină mai comercială?
– Da, cred că filmele care se fac ar trebui să devină mai comerciale. Aş vrea să văd astfel de filme care să umple sălile de cinema şi care să aibă ca public persoane de orice nivel intelectual. Dar comercial nu trebuie să însemne un compromis la nivel artistic. În orice film ar trebui să existe dialog bun, umor şi actori care să joace cu naturaleţe.
Dar există prea puţine care să îndeplinească criteriile astea şi care să mă satisfacă la nivel de ritm al desfăşurării acţiunii. Există regizori tineri şi talentaţi care ori lucrează în televiziune, la seriale, ori sunt asistenţi ai unor regizori experimentaţi. Şi până la urmă, asta este o şcoală foarte bună pentru ei.
Am lucrat la filmul „Contratimp 2“, pe care nu l-am văzut încă. Dar am văzut trailerul şi mi-a plăcut mult. Mi se pare un film poliţist, cinstit, făcut după reţetă. Nu ştiu exact ce am făcut acolo, dar m-am înţeles bine cu regizorul, un spaniol charismatic, cinstit şi priceput. Şi de-abia aştept să văd filmul.
Mini cv
Născut la 18.07.1968, la Bucureşti
Este actor de teatru şi televiziune, scenarist, producător şi regizor.
A jucat în „Callas Forever“, „Tinereţe fără tinereţe“, „Coana Chiriţa“, „Călătoria lui Gruber“.
A regizat scurtmetrajele „Advertising“, „Veneţia“, „Pickpocket“ şi lungmetrajele „Fix Alert“ şi „Eminescu vs. Eminem“.
A lansat luna trecută cartea de eseuri „Opere cumplite“.
Se încarcă comentariile...
