"Noaptea repetam cu nevastă-mea. Ea zicea replica colonelului, eu, pe-a mea"!

Rică Răducanu a debutat pe marele ecran. Filmul "Legiunea străină", în regia lui Mircea Daneliuc, oferă cinefililor, dar mai ales fanilor Rapidului o mare surpriză: Rică Răducanu

Rică Răducanu a debutat pe marele ecran.

Filmul "Legiunea străină", în regia lui Mircea Daneliuc, oferă cinefililor, dar mai ales fanilor Rapidului o mare surpriză: Rică Răducanu joacă în rolul parlamentarului Maricel.

Am fost invitat la un casting de o domnişoară. Nu ştiam despre ce e vorba, eu am vorbit ce mi-au zis ei, acolo. Mi-au făcut nişte poze şi mi-au zis să aştept că mă sună". Aşa a ajuns Rică Răducanu pe marele ecran.

- Cine este Maricel?

- Maricel este deputat. Prin el se arată tot ce se întâmplă în România: violuri, găinării, ţepe... Promite că o să construiască ici şi colo, aduce găini din Spania şi alţii i le fură.

- Aţi făcut ceva actorie la viaţă dvs?

- După ce m-am lăsat de fotbal! Am făcut cuplu comic la Teatrul de Revistă cu Nae Lăzărescu, cu Jean Constantin, cu Dinică... Prima oară am jucat cu Ion Duţu, care a murit, Dumnezeu să-l ierte, da" ce făceam noi, mai mult improvizam decât interpretam! De multe ori nici nu mă duceam, că aveam antrenament cu Lucescu.

- Cum aţi ajuns pe scenă?

- La Tănase m-au luat Bibanu şi Nea Bănică Senior. Am şi atestat de actor, l-am obţinut după şase luni. Făceam pe stadioane spectacole - făceam întâi un fotbal şi pe urmă începea show-ul. Lumea era pofticioasă de spectacole pe stadion, nu avea alte moduri de distracţie.

- Făceaţi spectacole de dragul artei sau primeaţi şi bani?

- Mie îmi dădeau o mie de lei pe seară, la un spectacol pe stadion. O groază de bani! De la Tănase, luam 400 de lei. Mă solicitau des la Tănase şi atunci le-am zis: "Tată, da" carte de muncă nu-mi faceţi?". Ei: "Nu, cartea de muncă las-o la club".

- Şi acum sunteţi solicitat de televiziuni!

- Eu mai am şansa unei emisiuni, dar artişti mari, care au muncit o viaţă, trăiesc ca vai de ei! Şi eu am fost maestru emerit al sportului, şi pentru asta nu plăteam impozit. Acum nu mai e valabil! Sportivii şi artiştii de nivel mare, de ieri, nu mai înseamnă azi nimic! Îmi zice unul-altul: "Mă, îţi dăm ţie stadionul, după ce mori!" Adică stadionul o să poarte numele meu! Dacă nu o să-mi dea stadionul, cre" că o stradă tot o să-mi dea! (râde).

- Este adevărat că soţia v-a ajutat să învăţaţi replicile?

- Da, ea a avut răbdare cu mine. E fată, este mai disciplinată! Eu mă mai enervam, dădeam cu hârtiile pe jos!

- Ce profesie are soţia dvs?

- A ieşit şi ea la pensie... A fost secretară la ASE. Dacă întrebaţi de doamna Ştefania, toată lumea o ştie! Nevastă-mea a fost fată deşteaptă, nu ca mine! Eu am şcoala vieţii! Lumea pentru asta mă iubeşte: mă înţeleg bine cu oamenii!

- Şi când anume repetaţi cu soţia?

- Păi, când să învăţ? Tu când erai studentă - că probabil oi fi făcut şi tu o facultate - când învăţai? Noaptea! La ora două noaptea repetam cu nevastă-mea. Cu hârtiile în mână, ea zicea replica ăluia, a colonelului, eu ziceam replica mea!

- Cum v-aţi înţeles cu echipa?

- Foarte bine! Au fost şi momente când se mai supăra regizorul, că filma o zi întreagă două faze. "Băi, nea Mircea, nu mai pot!", îi spuneam. "Lasă, mă, că te descurci!", zicea el! Şi punea două fete să scrie replicile pe un carton, aşa, cu scrisul mare. Şi mergea!

- Ce zic prietenii, familia, cei care vă cunosc?

- Aştept un ursuleţ de aur, de argint, ce-o fi! De pluş, dar ursuleţ să fie!

- Cine o să vă susţină la premieră? (a avut loc vineri - n.r.)

- O să vină Rapidul, i-am invitat! Şi o să aduc şi trupa de balet! Adică soţia, nepoţii mei, Răzvan şi Ana, şi Roxana, soţia lui Cătălin (n.r - fiul lui, antrenor în Arabia Saudită)

Mini cv

Născut pe 10.05.1946, în Vlădeni, jud. Ialomiţa

A jucat fotbal din 1958 până în 1982 la Sportul Studenţesc, Steaua, Rapid. A apărat buturile în Giuleşti 10 ani

Căsătorit, are un copil şi doi nepoţi