Marcel Pavel şi-a dat jos ghipsul pentru un examen

Este student la Conservator - statut la care ţine la fel de mult ca şi la vocea care l-a făcut faimos. Solistul Marcel Pavel a terminat anul universitar cu nota 9,70. Pentru că a avut un

Este student la Conservator - statut la care ţine la fel de mult ca şi la vocea care l-a făcut faimos. Solistul Marcel Pavel a terminat anul universitar cu nota 9,70.

Pentru că a avut un accident de ATV (îl plimba pe "ăla micul", a înţepenit într-o urmă de tractor, a accelerat şi au fost aruncaţi cinci metri mai încolo, solistul alegându-se cu mâna ruptă), a susţinut examenul de pian
într-un mod original: şi-a dat ghipsul jos, a dat examenul, apoi şi-a pus ghipsul la loc.

- De ce aţi dat la vârsta asta la Conservator? Vocea dumneavoastră nu mai are nevoie de certificare...

- N-am dat la Conservator ca să fiu titrat, dacă aşa consideră lumea. Cât despre vocea mea, eu nu zic nimic, că sună a laudă. Nu sunt niciodată mulţumit de mine şi am vrut să mă perfecţionez. Am dat la această facultate la zi, nu la fără frecvenţă sau prin corespondenţă. Şi după facultate o să fac şi master. Vreau să ştiu cât mai multe despre tainele canto-ului clasic.

- De unde aţi moştenit vocea şi simţul muzicii?

- De la părinţii mei şi ei de la părinţii lor. Copiii mei sunt elevi la Liceul de muzică "George Enescu", la clasa doamnei Teodorescu, o profesoară extraordinară. Fac amândoi pian. Au trăit şi ei în atmosfera respectivă, a fost firesc să facă muzică, nu i-am împins eu.

- Sunteţi, ca să folosesc o metaforă, o familie de privighetori.

- Nu neapărat. Eu am fost înainte instrumentist, m-am apucat târziu de voce. Vin dintr-o familie de oameni de muzică cărora le-a plăcut arta. Copiii mei au moştenit de la mine muzica. Sper, când vor fi mari, să se întâmple lucruri mai frumoase în show-biz, criteriile valorice să fie cele adevărate.

- Ce vreţi să spuneţi despre "criteriile valorice adevărate"?

- Criteriul valoric s-a inversat acum, lumea este rătăcită, nu mai are timp să asculte muzică de calitate, să filosofeze, să gândească. Publicul vrea muzică de consum.

- Muzica de consum de la nivelul cel mai de jos sunt manelele...

- Nu numai. Şi muzica pop şi dance, tehno.

- Şi dumneavoastră aţi cântat manele!

- Şi ce dacă? (pe un ton uşor enervat). Am cântat o singură piesă. Am demonstrat că pot să cânt şi asta. Unii dintre ei au voci frumoase, mult mai bune decât cei care cântă pop şi dance sau decât fetele care dispar după un sezon. Eu nu desconsider niciun gen de muzică. Îi desconsider pe cei care nu iau în considerare valoarea unui om, care nu-i dau Cezarului ce-i al Cezarului.

- După ce veţi absolvi Conservatorul o să mai experimentaţi acest gen de muzică?

- Mă scuzaţi, dar dacă mai continuaţi cu întrebările astea, nu vă mai răspund! Dacă mi se pune mie pe creier, cânt ce vreau (foarte enervat). Ce, dacă am făcut Conservatorul trebuie să cânt numai un anumit fel de muzică?

- Ce fel de surprize o să descoperim în albumul pe care îl pregătiţi acum?

- O să cânt cu sora mea, Gina Pavel. Este talentată, vreau să facem un album de familie. O să-l invit şi unul din cei doi fraţi ai mei, care cântă foarte bine la saxofon - acum are un contract în Germania. Şi celălalt frate cântă vocal, la pian şi la saxofon.

- Mai lipsesc copiii dumneavoastră, ca să fie un album în familia lărgită!

- Doamnă, eu nu vreau să îmi pun copiii să cânte, nu vreau să fac din ei un mijloc de a câştiga bani. Sunt mici, au 9 şi 12 ani. Trebuie să-şi facă o bază muzicală mai întâi. Când vor avea propria responsabilitate, după ce cresc, poate o să lucrez împreună cu copiii mei.

- V-aţi întors de curând din vacanţă. De unde?

- Am fost cu familia în Sardinia. Am stat la un hotel de patru sau cinci stele care se numeşte Gardiano Azuro. Am colindat toată staţiunea la Porto Cerbo, unde este crema grangurilor, Berlusconi, Putin, de genul ăsta. Am vrut să mă cazez acolo, dar n-am mai găsit locuri. Poate la anul.... Eu mă duc să mă relaxez, nu ca ei.

- Păi şi ei tot asta fac, nu?

- Da, dar ei se scaldă în bani, eu în mare.

- Am citit undeva că iniţial l-aţi refuzat pe Ovidiu Komornic, când v-a propus să cântaţi "Frumoasa mea"...

- Nici vorbă, eram prieteni ca fraţii pe atunci. M-a sunat şi am mers a doua zi la el acasă. Am început s-o cânt, şi la sfârşit au început să plângă şi el şi soţia sa. Am ajuns la Mamaia, unde am luat un premiu de popularitate şi aşa a început succesul, şi al meu, şi al lui. Nici Ovidiu Komornic nu era foarte cunoscut atunci. Eram doi artişti talentaţi care ne consumam cântând prin localuri.

- Aţi mai primit oferte de acest fel?

- Am primit, dar nu mai accept. La nunta Andrei şi a lui Măruţă am acceptat să cânt. O să merg cu elicopterul, că altfel nu pot ajunge la Târgu Jiu, mai am două concerte în ziua respectivă. Suntem mai mulţi artişti, am vorbit să închiriem un elicopter.

Mini CV

- a lansat cinci albume în care abordează diferite genuri muzicale

- locul doi la Festivalul de la Mamaia, în 2005, secţiunea Creaţie