Liviu David: „Publicitatea din România nu mai e fată mare de prin 2000”

El este responsabil de celebrul slogan pentru Connex, “Viitorul sună bine”, de zânul de la Banca Transilvania şi de afacereza care se vorbeşte pe Money Channel.

Destinul lui Liviu David seamănă cu un film. În anii  ‘90 a trimis nişte caricaturi la agenţia D’Arcy şi a fost angajat copywriter. Astăzi este director de creaţie al agenţiei Next Advertising.

- N-aveţi senzaţia că în ziua în care aţi mers cu desenele acelea la D’Arcy Dumnezeu a fost media-planner?

 - Nu doar în ziua aia. Viaţa mea e o înlănţuire de întâmplări care urmăresc o traiectorie bine stabilită. M-au luat în armată la timp, înainte să păţesc ceva serios şi iremediabil la Combinatul Chimic Borzeşti – după câteva minore accidente fizico-chimice pe acolo.

Am luat la facultate din armată, eliberându-mă înainte să mă prindă Revoluţia pe străzi cu arma în mână. Am pierdut bursa în anul de Master pentru că am chiulit două săptămâni încercând ilegal - fără succes - să trec graniţa în Slovenia. M-am apucat de caricatură pe la diverse publicaţii ca să compensez bursa pierdută. Am trimis apoi desenele la D’Arcy, şi uite... Totul se leagă, nimic nu se pierde. Nici ce am învăţat în Australia nu a fost degeaba. Nu ştiu unde mă duce drumul, dar sunt convins că nimic nu e întâmplător în viaţă.

- În publicitate se practică mai mult decât în alte domenii “lauda de sine”. Dumneavoastră “de ce nu comunicaţi” astfel?

 - Majoritatea agenţiilor pretind că sunt “creative”, “eficiente”, “out-of-the-box”, bla bla bla. Incredibil cât de mult talent e în ţara asta. Ce rost are să mai vină încă unii care să spună acelaşi lucru? Personal, prefer să deschid gura doar atunci când am ceva de arătat. Sau nici atunci. Să vorbească alţii despre mine sau munca mea, dacă merită osteneala.
 
- Viitorul an „sună bine“ pentru publicitate?

- Cam toţi clienţii şi-au anunţat bugete mai mici în prima parte a lui 2009, cel puţin până se lămuresc cum stă treaba. E mai mult o măsură de precauţie decât un efect direct al aşa-zisei crize. Eu abia aştept să vină un val de criză care va reduce piaţa, va trezi conştiinţa în oameni şi va mai echilibra un pic valorile.
 
- Câteva realizări, premii, etc care fac ca agenţia Next Advertising să reziste, să reziste, să reziste...

-  Facem alergie la clişee, chiar dacă uneori e vorba de clişee care iau premii. Dacă-ţi judeci propriile lucrări cu cinismul cu care schimbi canalul, din fotoliu, de acasă, ai toate şansele să nu vii cu aceleaşi porcării pe care le urăşti ca spectator. Asta încercăm, să facem chestii un pic altfel, care să nu treacă neobservate. Scandal, sex, political incorrectness. Anul ăsta am reuşit să adunăm pe internet cam un milion de spectatori pentru campaniile noastre.

Spotul pentru French Toast cu Coconel şi Motănica a ajuns cel mai vizionat viral românesc din toate timpurile, motiv pentru care a luat premiu la Internetics. Campania “Sex Sălbatic” pentru Salvaţi Delta a spart toate recordurile lor de încasări şi a luat şi un premiu la Webstock. Spotul “Feedback is Fifty” pentru Money Channel a luat un premiu la Webstock şi unul la Portoroz. Şi ca să vedeţi că nu vorbim doar de premii, iată: QFort (ferestrele acelea făcute să rezite, să reziste. n.r.) a ieşit în topul celor mai cunoscute campanii de anul ăsta.

- În 2004 aţi plecat să lucraţi pentru Ogilvy la Sydney, în Australia. De ce?

- Chiar aşa, de ce să pleci din ţara asta minunată, plină de oameni muncitori, pregătiţi, pasionaţi, în care eşti tratat cu cel mai adânc respect de către stat, politicieni, funcţionari, colegii de trafic? De ce ai pleca din ţara unde poţi învăţa publicitate la cele mai prestigioase şcoli din lume?

De ce ai pleca din ţara lui “merge şi aşa”? Serios acum, mă cam săturasem de ego-urile din industrie, de deadline-uri inumane, de mediocritate, de propria mea incompetenţă. Aliniat nou? Nu. Pagină nouă, titlu mare sus, o luăm de la capăt. De ce Australia? Păi pentru că e cald, pentru că sunt printre cei mai creativi din lume, şi pentru că România e suficient de departe încât să nu mă urmărească imaginea minunată a concetăţenilor mei care au devastat Europa.
 
- Cu ce ochi aţi văzut, la întoarcere, publicitatea din România?

- Cu sentimentul că aici, în momentul Big Bang-ului, ai nenumărate şanse să descoperi planete noi, să generezi reacţii noi, să construieşti mentalităţi noi. Evident, frânele sistemului te obligă la un efort supraomenesc, iar rezultatele sunt în mod constant mediocre, dar măcar ţi se dau multe săgeţi cu care să încerci. În lumea civilizată, zona de oportunităţi în domeniul ăsta e uşor limitată, ca să mă exprim delicat.
 
- Cum arată azi? Mai este fată mare?

- Publicitatea din România nu mai e fată mare de când au violat-o primele ghost-uri premiate la AdOr, prin 2000. Din păcate, nu are nicio şansă să-şi mai recapete inocenţa acum, când găsim în industrie tot atâta etică şi bun simţ cât au şi politicienii români.
 
- Publicitatea este dependentă de bani. Într-o perioadă de criză, „No cash, no...“.  Continuaţi dumneavoastră sloganul. 

- „No money, still funny“. Calitatea nu depinde de bani, ci de oameni. Oamenii pasionaţi şi talentaţi n-au nevoie de bugete mari pentru a atrage atenţia. Criza nu are cum să afecteze creativitatea.

MINI CV

Copywriter (1995) şi apoi director de creaţie la D’Arcy (până în 2003)

Interactive designer şi apoi Art Director la Ogilvy Interactive Sydney (2005- 2006)