Ion Ilie Iordăchescu: „Uneori, instanţele dau soluţii uimitoare”

Decanul Baroului Bucureşti, Ion Ilie Iordăchescu, spune că i s-a întâmplat să rămână surprins de hotărârile unor judecători. El admite că, în anumite circumstanţe, factorii politici pot intervini în soluţionarea unor cauze

Precaut în aprecieri, ca orice practician al dreptului, Decanul Baroului Bucureşti discută cu calm despre păcatele sistemul judiciar românesc. Ion Ilie Iordăchescu confirmă că soluţiile pronunţate de către unele instanţe sunt de neînţeles, dar cu toate acestea înclină să fie indulgent cu magistraţii. Invitatul „La masa Adevărului" din această săptămână crede că Justiţia se poate schimba la faţă numai prin creşterea calităţii învăţământului de specialitate. El trece pe lista neajunsurilor şi modul în care se aplică legislaţia românească, acesta fiind deseori izvorul inechităţilor sociale.

În ceea ce priveşte „cazul Vîntu", Decanul Baroului Bucureşti afirmă că procurorii ar fi trebuit să arate de la început, în vederea arestării preventive a omului de afaceri, pericolul concret pe care acesta îl prezintă pentru comunitatea în care trăieşte.
George Rădulescu

CARTE DE VIZITĂ

-S-a născut în 1953 la Măgurele, judeţul Prahova.
-A absolvit Facultatea de Filologie-Istorie a Universităţii Craiova (1979) şi Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti (1991).
-Este avocat în cadrul Baroului Bucureşti din 1992.
-A fost membru al Consiliului Local al Sectorului 4 din Bucureşti (1992-1996).
-A fost ales membru al Consiliului Baroului Bucureşti în anul 2007.
-A fost ales Decan al Baroului Bucureşti în anul 2008.

Adevărul: Modificarea Codului penal şi a celui civil, precum şi a celor de procedură, va putea suplini oare  criza de personal din magistratură şi problemele de imagine ale Justiţiei?

Ion Ilie Iordăchescu: Într-adevăr, în momentul de faţă se constată o lipsă destul de acută de personal. Este nevoie de suplimentarea numărului magistraţilor, dar şi de o pregătire suplimentară a acestora. De asemenea, în cazul avocaţilor este nevoie de pregătire suplimentară pentru că şi ei participă la actul de Justiţie. Cu toate acestea, modificarea celor patru Coduri poate aduce o îmbunătăţire a actului de justiţie. De altfel, tendinţa actuală în proceduri este aceea de a urgenta soluţionarea cauzelor de natură civilă sau penală. Presupun că în momentul în care vor fi aplicate noile proceduri se va ajunge la soluţionarea mai grabnică a acestor cauze.

Ce ar trebui să se întâmple în Justiţie pentru ca aceasta să recâştige încrederea oamenilor?

În momentul de faţă, Justiţia poate să recâştige încrederea poporului român în condiţiile în care soluţiile pe care le pronunţă instanţele de judecată sunt corecte, în consens cu legea în vigoare. Ar fi de dorit să se aplice la nivel naţional un program - lansat, culmea, chiar de către un judecător -, program care se numeşte Jurindex. Acest program dă posibilitatea tuturor să afle care este opinia anumitor instanţe în legătură cu problemele deduse judecăţii.

Totuşi, românii nu sunt familiarizaţi cu Jurindex, iar majoritatea justiţiabilililor nu vor căuta pe Internet soluţiile date de instanţe în speţe similare. Aceşti oameni operează, de obicei, cu percepţii simple...

Aşa este... Într-adevăr, există tendinţa unei părţi a populaţiei de a acredita ideea că soluţionarea dosarelor nu se face corect, în baza probatoriului administrat şi că ar interveni alţi factori. Eu cred însă că asemenea situaţii reprezintă un segment foarte mic. Sigur, este posibil să aibă o anvergură mai mare, dar eu nu cunosc cazuri concrete, astfel încât să mă lansez în speculaţii.

„E discutabil ce s-a întâmplat în cazul Vîntu"

Care este opinia dumneavoastră în legătură cu arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu?

Toată lumea a vorbit despre oportunitatea luării măsurii arestării preventive... Nu cunosc materialul din dosarul Parchetului însă, de regulă, Parchetul, în momentul în care solicită măsura arestării preventive, vine cu o argumentaţie proprie, cu indicii şi probe temeinice. Aceste mijloace sunt foarte diversificate, plecând de la declaraţii de martori şi ajungând până la înregistrări ale convorbirilor telefonice sau înregistrări în mediu ambiental...

Înregistrările convorbirilor telefonice şi cele în mediu ambiental le fac serviciile de informaţii...

Da, sigur. Aceste înregistrări se fac de către instituţii specializate, respectiv de către serviciile secrete. Dar înregistrările sunt făcute în mod legal, pe baza unei autorizaţii emise de către procuror.

S-a discutat mult dacă s-au respectat sau nu dispoziţiile articolului 264 Cod penal privind favorizarea infractorului...

Infracţiunea care a stat la baza arestării preventive a lui Sorin Ovidiu Vîntu, favorizarea infractorului, comportă multe discuţii - dacă s-au întrunit sau nu elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Rămâne de văzut dacă, pe viitor, Sorin Ovidiu Vîntu rămâne la încadrarea respectivă sau dacă Parchetul va schimba încadrarea. Procedural, în momentul în care organele de urmărire penală au solicitat măsura arestării preventive, s-au folosit şi temeiuri din Codul de procedură penală - articolul 148 litera (f) ce se referă la întrunirea cumulativă a două condiţii: infracţiunea reţinută să fie pedepsită cu mai mult de patru ani de închisoare şi, de asemenea, să existe date care să ateste un pericol concret pentru ordinea publică. Este discutabil ce s-a întâmplat în acest caz, deoarece a doua condiţie instituită de dispoziţiile articolului 148 litera (f) necesită existenţa la dosarul cauzei a unor asemenea probe. Prin urmare, trebuie să dovedeşti care este pericolul pentru ordinea publică. Adică un pericol concret pentru comunitatea în care dânsul trăieşte sau pentru o altă comunitate mai mare. Totodată, trebuie respectate şi dispoziţiile articolului 143 ce se referă la indicii şi probe temeinice pe care instanţa trebuie să le ia în considerare în momentul în care dispune măsura arestării preventive. Mai nou, a intervenit articolul 68 indice 1 din Codul de procedură penală care explică în ce constau aceste indicii temeinice.

Se mai spune că motivarea arestării în acest caz mult mediatizat ar fi foarte lungă - 30 de pagini. Există vreun precedent în practica judiciară?

Nu. De regulă, motivările au un caracter restrâns, însă ţinând cont de situaţia acestui dosar, judecătorul fondului a considerat, pentru argumentarea soluţiei pe care a dat-o, că trebuie să-şi motiveze mai amplu opinia. Bineînţeles că o asemenea motivare poate fi axată atât pe infracţiunea reţinută, cât şi pe temeiurile procedural penale la care am făcut referire mai devreme.

"Trebuie să dovedeşti care este pericolul pentru ordinea publică. Adică un pericol concret pentru comunitatea în care dânsul (n.r. Sorin Ovidiu Vântu) trăieşte sau pentru o altă comunitate mai mare."

Dispoziţii de procedură penală invocate

Art. 68 indice 1:

(1) Sunt indicii temeinice (n.r. pentru dispunerea arestării) atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta.

Art. 143:

(4) Măsura reţinerii se ia în cazurile prevăzute în  art. 148,  precum şi în caz de infracţiune flagrantă, oricare ar fi limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Art. 148, litera (f):

Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă (...) (f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

„Presa nu trebuia să aibă acces la interceptări"

S-a afirmat că motivarea arestării preventive a lui Sorin Ovidiu Vîntu este plină de comentarii politice. Este firească trimiterea la profilul moral al inculpatului din cuprinsul motivării?

De regulă, cel care soluţionează ca magistrat o asemenea solicitare făcută de către organul de urmărire penală trebuie să se axeze numai pe indicii şi probe temeinice care să-l conducă la dispunerea arestării preventive. Totodată, dispoziţiile articolului 143 Cod procedură penală se referă la unul din cazurile prevăzute în mod imperativ de către legiuitor în articolul 148 Cod procedură penală. Vă rog să observaţi că în momentul în care se fac referiri la profilul moral al celui care urmează să fie arestat, intervin aprecieri de natură strict subiectivă ale judecătorului. Sunt cazuri în care unii judecători fac apel întru motivarea soluţiei pronunţate la alte aspecte, cum ar fi antecedentele penale. Aceste argumente ajută pe undeva judecătorul să dea o soluţie în sensul arestării persoanei respective. În momentul de faţă însă, antecedentele penale nu mai sunt enumerate în lege ca argument în cazul persoanelor pentru care se solicită arestarea preventivă. Adică nu mai figurează situaţia referitoare la starea de recidivă.

Credeţi că a fost controlată „scurgerea" către presă a unei părţi din transcriptele convorbirilor telefonice interceptate de către autorităţi în „cazul Vîntu"?

Mass-media nu trebuia să aibă acces la aceste înregistrări. Suntem în faza urmăririi penale şi se prezumă caracterul secret al acestei faze. Dacă s-a întâmplat acest lucru, cred că a existat şi o sursă de informare. Nu cunosc care este aceasta, însă pe plan internaţional - inclusiv Curtea de la Strasbourg, CEDO - se condamnă asemenea practici.

Cum ar fi trebuit să arate motivarea de arestare preventivă în „cazul Vîntu"?

Hotărârea pronunţată de către judecătorul fondului trebuie să aibă o motivare corespunzătoare şi un dispozitiv ce se referă, în acest caz, la arestarea preventivă. Motivarea trebuia să se refere numai şi numai la textele de lege pe care noi le-am discutat mai devreme - art. 143 şi art. 148 litera (f) Cod procedură penală.

Punerea în discuţie a arestării preventive s-a făcut cu celeritate. Au fost necesare însă trei zile pentru ca judecătorul fondului să-şi motiveze hotărârea de arestare, document pe baza căruia s-a formulat recursul. Nu i-a luat cam mult timp?

Nu există un termen imperativ pentru redactarea motivării acelei hotărâri. Şi recursul s-a judecat, zic eu, destul de repede, respectându-se dispoziţiile legale în materie.

Percheziţiile şi reţinerea lui Sorin Ovidiu Vîntu s-au produs la nouă luni de la obţinerea probelor privind săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului. Nu a trecut destul de mult timp între cele două momente?

De regulă se apelează la o supraveghere de natură tehnică a persoanei suspecte, iar percheziţia domiciliară poate surveni la o perioadă târzie comparativ cu momentul interceptărilor telefonice. Asta tocmai pentru acumularea datelor necesare în vederea efectuării percheziţiei domiciliare care presupune găsirea unor bunuri ce vor fi folosite ulterior în acuzare. În cazul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, faptul că percheziţia a fost efectuată mai târziu decât supravegherea tehnică nu reprezintă un impediment în administrarea probatoriului.

Realist vorbind, se mai putea găsi ceva acasă la Sorin Ovidiu Vîntu?

Au fost şi cazuri în care, după o perioadă mai lungă, s-au găsit obiecte ce au comportat anumite interpretări. De pildă, s-au efectuat percheziţii domiciliare la traficanţi de droguri şi, paradoxal, după supravegherea tehnică, s-au găsit stupefiante.

S-a speculat că Sorin Ovidiu Vîntu a fost „agăţat" în acest caz pentru a se ajunge la FNI. Este posibilă redeschiderea dosarului FNI pe baza unor eventuale declaraţii ale lui Nicolae Popa?

O simplă declaraţie a lui Nicolae Popa nu poate constitui un mijloc de probă care să stea la baza arestării preventive. Din această cauză s-a apelat la o supraveghere de natură tehnică şi pe baza celor interceptate s-a ajuns mult mai târziu la o percheziţie domiciliară. Nu cunosc motivaţia acestei percheziţii domiciliare. Aceasta, de regulă, se face în scopul găsirii unor bunuri care să incrimineze persoana suspectă.

Revin cu întrebarea iniţială: ne putem aştepta la redeschiderea dosarului FNI?

Este posibil orice. Orice soluţie poate fi infirmată în condiţiile în care nu este pronunţată o hotărâre definitivă de către instanţele naţionale.

"În momentul în care se fac referiri la profilul moral al celui care urmează să fie arestat, intervin aprecieri de natură stict subiectivă ale judecătorului."

„Am văzut manifestări de ostilitate ale unor magistraţi"

Vi se pare normal ca mulţi dintre aceia care au săvârşit infracţiuni grave să fie eliberaţi din cauza unor vicii de procedură?

Avocaţii speculează asemenea greşeli de procedură în sensul neemiterii măsurii arestării preventive. Nu plecăm de la premisa că procurorul de caz nu este bine pregătit, dar pot surveni unele elemente de natură a crea o situaţie favorabilă celui pentru care s-a solicitat măsura arestării preventive.

De foarte multe ori, avocaţii sunt priviţi cu ostilitate tocmai din această cauză...

Într-adevăr, au fost manifestări de ostilitate ale unor magistraţi. Este vorba doar despre unii dintre ei care au avut o atitudine necorespunzătoare faţă de avocaţi. Este posibil ca şi unii dintre avocaţi să aibă o atitudine la fel de necorespunzătoare faţă de magistraţi. S-a ajuns la discutarea unor probleme care nu aveau nimic comun cu legea, cu judecarea propriu-zisă a unor cauze sau cu instrumentarea lor în fază de urmărire penală. Este de dorit să se depăşească aceste relaţii tensionate pentru că, în realitate, ele nu exprimă niciun fel de conflict între cei doi factori participanţi la actul de justiţie. Nu sunt nişte discuţii de fond, nu sunt nişte probleme care să genereze un conflict.

Cu Ministerul Justiţiei cum colaboraţi?

Ţin să menţionez că, în ultima perioadă, am avut parte de o situaţie inedită - imposibilitatea Baroului Bucureşti de a plăti onorariile avocaţilor din oficiu. Această problemă creează mari tensiuni şi se repercutează asupra actului de justiţie. Tendinţa unor avocaţi de a nu mai asigura asistenţă obligatorie din oficiu, tendinţa unor magistraţi de a nu mai semna corespunzător referatele, conform unui protocol încheiat între preşedintele UNBR şi ministrul Justiţiei, toate acestea de aici pleacă. Ca atare, s-a creat o anumită animozitate în relaţiile dintre avocaţi şi magistraţi. Am căutat să normalizez aceste relaţii pentru că, în realitate, nu avem nimic de împărţit. Fiecare îşi face datoria aşa cum a fost pregătit şi cum crede de cuviinţă.

Avocaţii se plâng că sunt umiliţi de magistraţi şi de grefieri şi că stau la cozi imense pentru a intra la arhive şi registraturi...

Din nefericire, personalul auxiliar are câteodată o atitudine ireverenţioasă faţă de unii dintre avocaţi. Marile dispute apar în momentul în care se formează cozi la diverse servicii - arhivă, registratură - acolo unde avocaţii şi justiţiabilii aşteaptă depunerea acţiunilor în justiţie. Au fost încercări ale Baroului Bucureşti de a organiza, cu ajutorul conducerii instanţelor, acces separat pentru avocaţi la aceste servicii. S-a renunţat la această idee din cauză că mulţi avocaţi au avut tendinţa de a intra în permanenţă, nerespectând programul de acces stabilit dinainte.

Aceasta este o chestiune care ţine de educaţia elementară, însă problema de fond persistă...

Persistă pentru că unii grefieri şi personalul de la registraturi, din cauza volumului imens de muncă, nu tratează corespunzător modalitatea de depunere a unor acţiuni şi nici nu oferă informaţii. Acest tip de personal este redus numeric, comparativ cu alte perioade. Îi înţeleg şi pe avocaţi pentru că au timpul limitat, dar trebuie să avem o înţelegere reciprocă. Conducerea Baroului Bucureşti a făcut diverse demersuri ce au vizat îndreptarea atitudinii personalului auxiliar de la instanţe şi Parchete.

"Din nefericire, personalul auxiliar din instanţe are câteodată o atitudine ireverenţioasă faţă de unii dintre avocaţi."

„Avocaţii îşi pot selecta clientela"

În ceea ce priveşte conduita morală a avocaţilor, mulţi se plâng de faptul că aceştia se înghesuie să asiste în instanţă persoane extrem de controversate...

Dincolo de opiniile care sunt vizavi de prestaţia avocaţială, trebuie să înţelegem că indiferent dacă sunt justiţiabili controversaţi sau nu, avocaţii au posibilitatea de a acorda sau nu asistenţă juridică. Avocatul nu este obligat să asiste persoane care au o conduită ce nu corespunde convingerilor sale. Din acest punct de vedere, avocaţii îşi pot selecta clientela. Pe de altă parte, justiţiabilii controversaţi pot apela şi la serviciile de asistenţă juridică obligatorie...

Nu prea îşi doreşte nimeni să facă asta...

Aşa este. Dar avocaţii din oficiu, conform planificării, sunt obligaţi să acorde asistenţă juridică. Pentru prestaţia lor primesc onorarii, după un anumit tarif stabilit printr-un protocol încheiat între Uniunea Naţională a Barourilor din România (UNBR) şi Ministerul Justiţiei.

S-a înlăturat posibilitatea tergiversării proceselor prin ridicarea unor excepţii de neconstituţionalitate. Cum priviţi acest lucru, în calitate de avocat?

În momentul de faţă, sunt invocate excepţii de neconstituţionalitate. Chiar săptămâna trecută am asistat la invocarea a două asemenea excepţii. Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege - articolul 29 din Legea Curţii Constituţionale - judecătorul în faţa căruia se invocă o asemenea excepţie nu are altă posibilitate decât să trimită dosarul la Curtea Constituţională. Excepţia devine inadmisibilă numai în condiţiile în care una dintre cele trei condiţii de admisibilitate nu este îndeplinită. Nu contest însă faptul că invocarea unor excepţii de neconstituţionalitate poate duce la tergiversarea judecării unor cauze. Se apelează la un asemenea sistem pentru a se întârzia, din anumite interese, soluţionarea unor cauze. Dar tot atât de adevărat este şi celălalt aspect: multe dintre aceste excepţii au fost admise, iar multe texte de lege au fost declarate neconstituţionale. Pe cale de consecinţă, judecătorii au fost nevoiţi să se supună noilor reglementări în privinţa articolului pe care îl aveau în vedere la soluţionarea cauzei.

"Avocatul nu este obligat să asiste persoane care au o conduită ce nu corespunde convingerilor sale."

„Uneori, instanţele dau soluţii uimitoare"

Procentual, cât apreciaţi că influenţeză politicul Justiţia din România?

Judecătorii nu trebuie să aibă în vedere altceva decât probatoriul pe care înţeleg să-l administreze organele de urmărire penală. Este posibil ca, în anumite circumstanţe, diverşi factori politici să intervină în soluţionarea unor cauze. Procentual însă nu pot spune...

Încerc să vă ajut: un sfert dintre cauzele supuse judecăţii sunt, sub o formă sau alta, influenţate de factori politici?

E posibil... Se poate ca unele cauze să fie influenţate politic. Mă refer la nivel naţional. Este posibil ca în provincie să survină influenţe din partea decidenţilor politici. Dar nu neapărat a celor care sunt la putere, aşa cum se vehiculează. Nu trebuie însă generalizat. Consider că asemenea cazuri sunt particulare, dar nu putem face abstracţie de tendinţă. Personal nu m-am confruntat cu asemenea situaţii, dar am citit foarte mult în legătură cu astfel de aspecte. Ce-i drept, mă surprind hotărârile pronunţate de unele instanţe, contrar legii. Uneori, cu toată documentaţia şi probatoriul pe care le ai, rămâi uimit de soluţia care se pronunţă. Dar judecătorul este suveran, iar procurorul dă soluţii în consens cu convingerile sale.

Care sunt principalele motive, în viziunea dumneavoastră, ale percepţiei negative asupra Justiţiei? Sunteţi reprezentantul unei profesii cu un mare rol în înfăptuirea actului de justiţie...

Nu se poate concepe actul de justiţie fără avocaţi. Asta indiferent de interpretările care se dau în Justiţia noastră. Nu putem aborda acest aspect din altă perspectivă. Cred că în Justiţie sunt probleme din cauza legislaţiei defectuoase, a modului în care este aplicată legislaţia existentă. În al doilea rând, de multe ori intervine şi o pregătire superficială a unor participanţi la actul de justiţie. Nu mă refer la o anumită categorie, ci fac aprecieri de natură generală.

Pregătirea studenţilor din facultăţile de Drept lasă de dorit?

Susţin în faţa tuturor că facultăţile de Drept ar trebui să ridice ştacheta în momentul în care abordează examene de licenţă. Aici este o problemă mare. Nu contest că unele facultăţi sunt mai bune, iar altele au un nivel mai slab. Învăţământul juridic suferă foarte mult. Calitatea lasă de dorit şi consecinţele sunt inevitabile. Accesul în profesiile de magistrat, de notar, de avocat se face în diverse moduri. Baroul Bucureşti organizează examene de primire în profesie, examene ce sunt foarte severe. Asta din cauză că sunt înregistraţi aproximativ 12.000 de avocaţi numai în Baroul Bucureşti.

Dintre care profesează doar jumătate...

Discutabil şi în privinţa aceasta. Dar este normal ca în condiţiile unei supraaglomerări a Baroului Bucureşti să organizăm examene corespunzătoare, iar accesul să nu mai fie, ca în trecut, pe bază de interviu sau în alte modalităţi care comportau diverse interpretări.

"Învăţământul juridic suferă foarte mult. Calitatea lasă de dorit şi consecinţele sunt inevitabile."