Horaţiu Mălăele, actor şi regizor: „Dacă jucam, stricam filmul!”

După sute de roluri în teatru şi cinema, Horaţiu Mălăele este încă la debut: “Nunta mută” este primul lui film, în spatele camerei de filmat.

O poveste tragi-comică se desfăşoară în cele 90 de minute de “Nuntă mută”. O echipă de filmare vine într-un sat izolat pentru a realiza un reportaj.

Primarul le spune povestea satului, populat numai de femei bătrâne... S-a întâmplat în primăvara lui 1953. Prinşi în mrejele unei iubiri tot mai “fizice”, Ana şi Iancu decid să se cunune. Din cauza morţii lui Stalin, nunta celor doi riscă să se “spargă” şi nuntaşii să fie trimişi acasă.

Un doliu de şapte zile ar fi aruncat pe apa sâmbetei şi munca, dar mai ales bucatele pregătite. Socrul mic decide ca nunta să continue pe ascuns, în casă. Nunta continuă, pe muteşte, dar după jocul miresei, un tanc sovietic străpunge peretele...

- Care este povestea din spatele poveştii din “Nunta mută”?

- Această poveste am auzit-o în adolescenţa mea teatrală, de la profesorul meu Octavian Cotescu. Este reală, s-a întâmplat undeva în Moldova, dar situaţii similare au fost în toată Europa de Est.

Mi s-a părut excepţională. Am scris-o, am dezvoltat un mic sinopsis şi, de-a lungul a treizeci de ani, am încercat să o impun la câţiva autori care ocupă spaţiul cinematografic românesc. Nu am găsit înţelegerea sau nu a fost oportun, nu ştiu, până în momentul în care m-am­ izbit de Adrian Lustig (coscenarist, n. r.) , singurul care a fost copleşit şi confiscat de ea.

- Distribuţia cuprinde nume „foarte tinere“, dar şi actori grei, precum Victor Rebenjiuc sau Tamara Buciuceanu...

- Am fost foarte emoţionat că mari actori ai acestei ţări au acceptat să joace pe bani nu foarte mulţi. Nici nu ne apucaserăm bine de filmări şi contractele lor, din cauza acestei crize a banilor, s-au redus la jumătate.

Pentru mine a fost o emoţie dincolo de lacrimi şi în acelaşi timp un exemplu de prietenie. Filmările, la 40 de grade, vara, au fost un infern, pentru că unii actori aveau probleme cu inima. Din fericire, nu s-a întâmplat nimic grav. 

- Ce a învăţat actorul Horaţiu Mălăele la primul contact cu regia de film?

- Trebuie să mărturisesc că am un mare respect pentru regizorii mai tineri sau mai în vârstă, care au făcut lucruri mai mult sau mai puţin importante pentru cinematografie, pentru că mi-am dat seama că meseria de regizor este una cumplită, care pe mine personal m-a agresat şi m-a chinuit foarte mult.

Îi dau dreptate lui Fellini, care zicea că dacă 60% din himerele tale sunt acoperite, atunci este un lucru cu totul excepţional. În sincretismul inerent al acestei arte, te izbeşti de infinit mai multe lucruri decât ţi-ai propus la început. Am învăţat multe, şi, dincolo de greşelile mele, cred că am făcut un film bun.

Am fost flatat că a fost cumpărat de o mare firmă de distribuţie, Bac, care până la acest moment l-a vândut în Franţa şi în Germania. Filmul va fi promovat, la francezi, de Costa Gavras, cu care m-am împrietenit şi căruia i-a plăcut. Cu voia lui Dumnezeu şi a distribuitorilor, va fi prezentat la câteva festivaluri internaţionale.

- Cum a avut răbdare actorul Horaţiu Mălăele să nu se distribuie în film?

- Nu cred că a fost răbdare, eu cred că am avut inteligenţă. Mi s-a mai întâmplat la câteva spectacole de teatru să şi joc, să şi regizez. Este foarte greu să le faci pe amândouă, să dansezi şi de o parte, şi de cealaltă. De-asta am renunţat, şi bine am făcut, că dacă jucam, stricam filmul!

- În filmul dumneavoastră se regăseşte ceva din poezia lui Fellini, din umorul filmelor lui Kusturica... Aţi sudiat „tehnica“ lor înainte de a vă apuca efectiv de lucru?

- N-am vrut să fie dintr-unul sau din altul. Evident sunt un iubitor de Kusturica, de Lars Von Trier, de marii povestitori, de Fellini, de Milos Forman. Nu am încercat să fac un lucru extravagant, am vrut să fiu cât mai eu. Dacă ar fi să vulgarizez un pic, atât m-a dus pe mine capul.

- Cât au durat, efectiv, filmările?

- O inexplicabilă grabă, pentru mine, dar explicabilă din punctul de vedere al casei de producţie, a făcut ca timpul să fie foarte foarte strâns: am filmat doar 25 de zile, în studiourile Castel Film.

- Vă gândiţi deja la a doilea proiect de acest fel?

- Cred că da. Sunt chitit pe un anumit scenariu. Şi sunt într-o relaţie de prietenie şi profesională cu domnul Andrei Blaier. Doar aceste date vi le dau - nu spun mai mult pentru a nu stârni dihonie în lumea cinematografică!

Mini cv

Născut la 1 august 1952,
la Tg. Jiu

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ în 1975, clasa Octavian Cotescu, şi a jucat
în zeci de spectacole de teatru şi filme

Debutează ca regizor de film cu pelicula “Nunta mută”, după un scenariu pe care l-a scris împreună cu Adrian Lustig. Din distribuţie fac parte Meda Andreea Victor, Alexandru Potocean, Valentin Teodosiu, Alexandru Bindea.