Florin Călinescu:„Nu-mi mai vine să fac comedie de dimineaţă până seara“

Directorul Teatrului Mic, „domnul Florin Călinescu“, aşa cum vrea să i te adresezi, spune că ar reveni în televiziune ca să le arate moderatorilor de astăzi cum se face treaba. La comedie nu s-ar mai întoarce însă.

E de neclintit în convingerile sale. Spune că viaţa lui a ajuns în punctul în care nu-l mai lasă să fie atent la comedie; cu toate acestea, se amuză de etichete ca „tiranul“ de la Teatrul Mic, pentru că simţul umorului i-a rămas intact. Doamnelor şi domnilor, Floriiiiiiin Călinescu!

- Vă e dor de „Chestiunea Zilei“?

- Câteodată da, câteodată nu.

- De ce-aţi renunţat?

- Eu nu făceam doar talk-show, făceam şi „Chestiunea Zilei Catch“, făceam emisiuni speciale, mai făceam vineri seara „Ne distrăm în familie”, un spectacol de varietăţi. Probabil că zece ani, zi de zi, a fost prea mult. Mai făceam şi filme, şi seriale, iar toate astea te obosesc, pentru că sunt şi cu participare corporală şi mentală…

Undeva există o explicaţie. Iată, am întrerupt emisiunea de aproape opt ani, iar acum sunt cam aceleaşi figuri pe scena politico-socială. Mai ales pe partea politică. Şi atunci, să tot vorbeşti a cincizecea oară cu aceleaşi personaje, să nu afli prea mult sau să nu-ţi spună nimic, să te mintă că fac şi că dreg…

- „Chestiunea zilei“ şi-ar mai găsi locul şi astăzi?

- Eu nu mai fac emisiunea asta şi vedem cu ochiul liber că nimeni nu o face, deşi acum sunt zeci de ore la TV în care se stă de vorbă, cu ifose de jurnalist. Dacă m-aş întoarce, cred că aş putea să o fac fără probleme, pentru că exemplele sunt simple. De la Johnny Carson până la Jay Leno; ei au stat cât au vrut.

- V-aţi întoarce în televiziune ca prezentator de talk-show?

- E posibil orice. Poate într-o zi, cine ştie. Eu niciodată nu am întrerupt legătura mea cu televiziunea. Acum sunt invitat de meserie, în general am câte trei invitaţii pe zi.

- Există o competiţie reală între realizatorii de talk-show, bazată pe spiritul lor oratoric şi pe inteligenţă?

- Nu. Nu există nicio competiţie şi niciun clasament. Cu toată lipsa de modestie, sunt atâtea televiziuni… Gândiţi-vă că în anii mei de glorie nu exista decât Marius Tucă. Acum sunt atâtea Antene, nu exista Realitatea, or, aceste televiziuni trebuie să umple timpul cu ceva. Au tras pur şi simplu oamenii de pe stradă şi i-au făcut moderatori.

Dar nu au nicio calitate de showman. Unii dintre ei sunt foşti jurnalişti, în general vin de la ziare, dar nu au nicio legătură cu show-ul, iar omul se uită la televizor şi vrea spectacol. Dacă vă uitaţi la emisiunile cu discuţii, veţi vedea că rareori sar peste un punct de rating.

- Deci nu există moderator de show care să vă placă?

- Nu. Nu face nimeni spectacol, toţi­ sunt încrâncenaţi. Şi mai e ceva. Aproape toţi sunt în slujba unui partid, al unui stăpân. Mie nimeni nu mi-a putut spune „fă aşa sau fă aşa”. De asta îi port respect şi prietenie lui Adrian Sârbu.

- Dacă ar fi să vă întoarceţi la TV, ar fi tot la Pro TV?

- Cu siguranţă. Dar şi dacă m-aş duce la Antene sau la Realitatea, să zicem, aş negocia acest aspect, independenţa editorială totală.

- De ce nu aţi mai realizat serialul „Anticamera“? A fost bine primit de public…

- Am avut un moment de rătăcire politică.

- Şi v-aţi lămurit?

- Nu ştiu, mai studiez până la sfârşitul anului.

- Când aţi realizat „Anticamera“, v-aţi aşteptat la reacţii de genul „defunctul Călinescu“?

- Sigur că era de aşteptat. Toate activităţile mele politice în televiziune au fost preponderent axate pe satira politică. Niciodată preşedinţii României, prim-miniştrii sau parlamentarii nu m-au iubit din momentul în care apelam la faptele lor… Sau mă iubeau pe rând, dacă-i atacam pe ceilalţi. Dar când erau şi ei vizaţi la rândul lor, atunci sigur că se bosumflau. Nu m-am aşteptat la felicitări. Nimeni nu se poate aştepta la recunoştinţă de la politicieni.

- Anul trecut, la Teatrul Mic, au existat plângeri în legătură cu „tirania“ dumneavoastră…

- Problema e foarte simplă. Eu sunt încă pe loc. Am 10 la examenul de management, îmi îndeplinesc punctele cerute, nu sunt angajat de dumnealor şi că actorii nu cunosc treaba nu mă miră. Dacă vă puteţi închipui, ei au o aşa-numită fişă a postului. Ei au semnat această fişă, dar într-o discuţie cu mine erau foarte miraţi că le aduc aminte nişte reguli, nu înţelegeau. Actorii nu-şi cunosc propriul statut pe care l-au semnat.

Şi atunci, desigur că cineva poate să fie nemulţumit. Pe de altă parte, direcţiunea Florin Călinescu nu distribuie actori în piese. Şi de aici ies mari nemulţumiri. Pentru că ei îşi închipuie că toţi sunt născuţi să îi joace pe Julieta şi pe Romeo. Florin Călinescu doar discută cu regizorii, chiar dacă în ziare apare că îi impune în distribuţii pe cutare şi pe cutare. Şi eventual, de-aia nu îi iese ăluia spectacolul, că am impus-o eu pe Viorica în locul lui Costel. Dar totul se reduce la o simplă problemă, stimată colegă. Din 160 de colegi, să se trezească trei să facă reclamaţie nu mi se pare cine ştie ce…

- Vă recunoaşteţi în postura de „tiran“, aşa cum vi s-a spus?

- Probabil că sunt un tiran, probabil confundau faptul că-l joc pe Ceauşescu. Eu nu mă cert cu oamenii. Eu nu înjur. Dar nu poţi să mulţumeşti pe toată lumea. Eu am venit în Bucureşti în ’80, angajat la Teatrul Mic. Ei m-au rugat să vin director şi am venit cu drag la teatrul acesta. Cum să mă port eu urât cu teatrul meu?

- De ce nu mai jucaţi?

- În general, eu am făcut comedie. Dar în viaţă apar necazurile... cu soţia mea, cu maică-mea... încet, încet nu mai e o viaţă care să te mai lase să fii atent la comedie şi la artă. Nu cred că o să mai revin vreodată. Trăiesc, respir, merg din colo-ncoace, dar comedie de dimineaţă până seara nu ştiu dacă îmi mai vine să fac.

Mini cv

 

S-a născut la 29 aprilie 1956, la Timişoara.
 A absolvit Institutul de artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale“ din Bucureşti şi este director al Teatrului Mic din Capitală.
 A jucat în mai multe filme şi a fost realizator la Pro TV, TV Sport şi Tele 7 abc.
 Are doi copii, Luca şi Petru.