Costin Georgescu: „A jigni presa este o dobitocie"
0Costin Georgescu spune că în România nu putem vorbi despre democraţie fără un Parlament puternic şi fără mass-media libere. Fostul Director al SRI crede că aceia care vor „să-şi bată joc de presă” n-au sorţi de izbândă.
Sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, lupta împotriva contrabandei şi refacerea grabnică a agriculturii sunt cele trei soluţii propuse de un fost şef de serviciu secret pentru ieşirea României din degringoladă. Costin Georgescu, cel care s-a aflat aproape patru ani la conducerea Serviciului Român de Informaţii, afirmă că se aduc în ţară foarte multe produse pentru care nu se plătesc taxe şi că bugetul statului este puternic afectat. Invitatul „La masa Adevărului" din această săptămână ne-a vorbit şi despre încercările de discreditare a presei, atrăgând atenţia că democraţiile se construiesc cu ajutorul mijloacelor de informare libere. Costin Georgescu a făcut trimitere la ordonanţa privind impozitarea drepturilor de autor al cărei scop era „să se lovească în presă, nu în artişti şi în scriitori". Fostul Director al SRI mai spune că pentru depăşirea situaţiei actuale ar fi fost necesar un guvern de uniune naţională care să lase deoparte interesele de partid.
Citiţi şi:
CARTE DE VIZITĂ
• S-a născut la 22 februarie 1942, la Craiova.
• Este de profesie inginer hidrotehnician.
• A fost membru PNL şi deputat, ales pe listele CDR în 1996.
• A fost Director al Serviciului Român de Informaţii (iunie 1997- decembrie 2000).
• A fost ambasador al României în Cipru (2001-2004).
„Economia duce la probleme de securitate naţională"
Adevărul: Care este cea mai mare ameninţare la adresa siguranţei naţionale a României, în momentul de faţă?
Costin Georgescu: E o întrebare extraordinar de grea... Siguranţa naţională a României se îmbină foarte mult acum şi cu problemele economice. De multe ori, economia duce la probleme de securitate naţională. Dar noi nu avem probleme deosebite de ameninţare al adresa ţării, nici pe plan intern, nici pe plan extern. Sigur, făcând parte dintr-un lanţ de ţări democratice, din NATO şi din UE, care au o serie de ameninţări asupra lor, aceste ameninţări se răsfrâng şi asupra noastră. De pildă, faptul că pe teritoriul României va fi o bază antirachetă înseamnă mult, de asemenea faptul că participăm la acţiunile din Afganistan şi din Irak. Toate acestea pot crea o serie de ameninţări, însă unele foarte puternice nu sunt la ora actuală.
Din punct de vedere economic, cum apreciaţi starea României?
Sigur, de aici apar alte fenomene pe care le-aş numi ameninţări asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor, cum ar fi creşterea criminalităţii. De aici o serie de pagube care se răsfrâng şi asupra cetăţenilor, dar şi asupra statului.
Nu cumva se creează premisele unor mişcări sociale de amploare?
Depinde ce înţelegem şi prin „mişcări de amploare". Spre exemplu, în Franţa au participat aproximativ un milion de oameni la o grevă generată de proiectul creşterii vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani. Aceasta a fost o mişcare de amploare. Una este când astfel de mişcări sunt organizate de sindicate şi alta este când sunt mişcări dezordonate. Eu cred că nu e în firea românilor să ajungă în cea de a doua situaţie menţionată.
Într-adevăr, nu prea se mai gândesc la „mişcări dezordonate", dar aleg să plece din ţară...
Şi aici chestiunea suferă nuanţare. Dacă pleacă din ţară şi apoi revin, e foarte bine, dar dacă nu se mai întorc e o problemă. Eu am fost în Cipru ca ambasador şi stăteam de vorbă cu aceia care veniseră să muncească acolo. Mi-am dat seama, din discuţiile pe care le-am avut cu respectivele persoane, că mulţi dintre ei câştigau bani pe care îi investeau în ţară şi, mai ales, învăţau meserie, să se comporte civilizat şi să respecte legile. Românii din Cipru lucrau în turism. Noi nu avem şcoli de turism... Nu există! Pe când acolo, înveţi. Deci, dacă aceşti oameni se întorc în România, pentru noi este un câştig.
Şi dacă nu se întorc?
Aici e problema! Dacă nu se mai întorc... Statul român trebuie să-i încurajeze pe aceşti oameni să se întoarcă. Le-aş crea condiţii ca, atunci când se întorc, să beneficieze de nişte avantaje. Asta în special pentru cei care vin cu bani şi vor să investească.
Celor plecaţi în străinătate le-aş crea condiţii ca, atunci când se întorc în ţară, să beneficieze de nişte avantaje.
„Oficialii europeni nu ne simt serioşi"
Statul şi-ar putea permite reducerea fiscalităţii?
Sigur că da! Este necesar acest lucru şi aduce câştig. Banii se întorc sub alte forme la Guvern şi se câştigă de două ori mai mult. Noi nu ştim încă să facem politică economică. Deplâng faptul că nu avem o politică economică pentru ieşirea din criză. Asta ne doare cel mai mult şi pentru asta plătim toţi cei din România.
Ar fi potrivit pentru România, pe termen lung, să menţină o fiscalitate scăzută, asemenea Ciprului?
Cipru, înainte de a adera la Uniunea Europeană, în 2004, avea o sumedenie de firme offshore. Intrând în UE a trebuit să se alinieze normelor comunitare, păstrând o limită care în Uniunea Europeană se foloseşte. Am putea să facem şi noi treaba asta şi vă spun şi de ce: noi suntem undeva la graniţa dintre Europa Centrală şi cea de Est. Republica Moldova şi Georgia fac şi ele parte din Europa şi sunt în Europa de Est. Noi încă mai suntem un punct de atracţie pentru o serie de ţări arabe. De asemenea, suntem un punct interesant pentru chinezi. China are un interes pentru România pe care l-a arătat permanent. Prin urmare, am putea lua ce ni se potriveşte din modelul cipriot. Am putea lua şi exemplul lor de a face turism. De la ei poţi învăţa foarte multe. Ciprioţii sunt dispuşi să ajute România şi pentru că facem parte, alături de ei, din acea axă creştin-ortodoxă bizantină. Avem călugări români în Cipru. Am putea cultiva această relaţie. În Al Doilea Război Mondial, englezii spuneau despre Cipru că este cel mai mare portavion al Marii Britanii. Acolo găseşti reprezentate interesele tuturor ţărilor din zonă.
Cipru este şi un nod important al serviciilor secrete.
Exact! Este un nod deosebit. Acolo sunt şi nişte târguri internaţionale extrem de interesante.
S-a spus că nu întâmplător aţi ajuns acolo, în calitate de fost Director al SRI...
Nu, nu, nici vorbă! Asta am ales eu. A fost o chestiune întâmplătoare. Eu am căutat un post liber în diplomaţie - pentru că aşa mi s-a părut mie normal la terminarea mandatului, ca Directorul SRI să nu facă politică. Ştiam că, dacă rămân în ţară, voi avea presiuni din stânga şi din dreapta - suficient de multe - de care, fără să vrei, în final te agăţi. Prin urmare am căutat o ţară unde era postul liber. N-am vrut să încurc pe nimeni, să cer cumva postul altcuiva. Aşa am găsit un post în Peru, dar fiind foarte departe de România, am ales să-mi văd şi eu copiii şi nepoţii din când în când. Mai era liber postul din Cipru, unde m-am şi dus.
Vi se pare că avem politică externă în momentul de faţă? Multă lume remarcă faptul că nu prea ne mai vizitează nimeni...
Politică externă avem, dar lipsa „tranzitului" de personalităţi externe este din alte motive. Cei din Uniunea Europeană nu simt că suntem un partener de o seriozitate pe care şi-o doresc ei. Cât am fost ambasador mă duceam la Bruxelles pentru a pregăti intrarea în Uniunea Europeană şi pentru a face lobby printre statele mebre, inclusiv pe lângă Cipru - votul acestei ţări a contat pentru noi. Astfel am cunoscut posibilităţile noastre şi modul în care ne-au tratat ceilalţi. Să ştiţi că se aştepta mai mult de la noi după aderarea la UE, inclusiv din punct de vedere economic. Se spune de către unele persoane că nu ar exista un interes al celor puternici pentru a se dezvolta România. Să ştiţi că interes au pentru că ei au nevoie de o piaţă de consum mare. Cei mari sunt foarte interesaţi să-şi vândă produsele aici. Dacă nivelul de trai în România este scăzut, se vinde mult mai puţin.
Noi încă mai suntem un punct de atracţie pentru o serie de ţări arabe. De asemenea, suntem un punct interesant pentru chinezi.
„A jigni presa este o dobitocie"
Presa a început să fie considerată o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. Vi se pare în regulă?
Nu-i adevărat! Aşa consideră unii... Fără presă nu avem democraţie. Eu cred că două elemente caracterizează democraţia unei ţări: un Parlament adevărat şi o presă liberă. Fără aceste două elemente nu putem vorbi despre democraţie nici în România. A neglija presa e o prostie, a o jigni este o dobitocie.
Dar presa a fost trecută pe lista ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale...
Acum nici nu trebuie să luăm prostiile ca atare... Sigur, astfel de prostii trebuie pocnite, puse la locul lor, dar trebuie să mergem mai departe. Faptul că vine un individ cu o astfel de idee nu schimbă nimic. Încă o dată repet: fără Parlament şi fără presă nu există democraţie. Parlamentul trebuie să fie unul adevărat, nu după modelul Marii Adunări Naţionale. La noi se încearcă, de către anumite forţe, ducerea Parlamentului într-o astfel de zonă, dar le e greu să o facă. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat cu schimbarea ordinii de zi a Parlamentului pentru a împiedica o moţiune simplă a opoziţiei... Le e foarte greu celor de la putere să facă ce vor.
Credeţi că suntem o democraţie consolidată?
Încă nu suntem o democraţie consolidată, dar suntem un popor care ştie ce înseamnă democraţia şi ne putem lupta pentru ea. De aceea am spus şi că aceia care încearcă să-şi bată joc de presă nu au sorţi de izbândă. Vedeţi, Boc a revenit acum asupra acelei ordonanţe privind impozitarea drepturilor de autor. Scopul era să se lovească în presă, nu în artişti şi în scriitori. Pe principiul „I-am prins, îi lovesc!". Să fim serioşi! Când erau cozile acelea imense pe la casele de asigurări şi pe la fisc, premierul spunea că nu ştie de ele, că nu i-a spus nimeni nimic.
Până la urmă presa a fost învinovăţită că amplifică fenomenul...
„Ce, 50 de oameni înseamnă cozi?" Distractiv! Dar nu i-a mers, a revenit! Nu i-a mers pentru că a văzut că toată lumea a zis „veto", toată lumea a zis „nu". Asta este o dovadă a faptului că există nişte mecanisme democratice de care nu se poate face abstracţie. Presa poate şi trebuie să fie mereu în fruntea mişcărilor civice pentru apărarea drepturilor omului şi a democraţiei. Nu se poate fără presă!
Două elemente caracterizează democraţia unei ţări: un Parlament adevărat şi o presă liberă. A neglija presa e o prostie, a o jigni este o dobitocie.
„Ceea ce a făcut PDL a depăşit orice limită"
Ce nu funcţionează în societatea românească? De ce am ajuns la un moment la care toată lumea este extrem de tensionată?
Sunt mai multe motive. M-am gândit şi eu foarte mult la treaba asta. E o întrebare foarte grea la care trebuie să te gândeşti mult pentru a răspunde corect, dar e o întrebare normală dacă ne gândim la ce se întâmplă în România. Unul dintre răspunsuri este legat de criza actuală care a creat probleme ce înainte nu erau. Oamenii îşi vedeau viaţa într-un fel până anul acesta, iar acum, după ce li s-au micşorat salariile sau au rămas fără serviciu, planurile de viaţă le-au fost date peste cap. În al doilea rând, oamenii competenţi nu mai sunt la locul lor. Toate partidele au greşit în treaba asta, punându-şi de cele mai multe ori în funcţii rude, prieteni sau persoane din partid care nu au fost capabile să conducă şi să ia cele mai bune măsuri. Dar ceea ce a făcut partidul aflat acum la putere a depăşit orice limită. Adevărul este că PDL a fost un partid mic şi, neavând specialişti, a adus persoane şi mai slab pregătite decât a avut. Întotdeauna când un partid este la putere se strâng în jurul lui „insecte" câte vrei. Prin urmare, competenţă nu mai există. Dar, repet, toate partidele sunt de vină.
Tinerii trimişi de statul român să înveţe în străinătate nu au fost angajaţi în administraţia publică din lipsă de locuri...
Sunt tineri trimişi la studii pe cheltuiala noastră, a tuturor, care s-au întors în ţară şi nu au fost folosiţi. În loc să ne bucurăm că-i avem, noi îi ignorăm. Aceştia pleacă înapoi dacă nu-şi găsesc joburi. Am vorbit cu o serie de oameni care mi-au spus că un tânăr şcolit în străinătate poate câştiga, în medie, aproximativ 700-800 de euro pe lună, dacă rămâne aici. Dacă se duce în străinătate poate lua 2.500 de euro pe lună. Totuşi, mulţi au preferat să rămână în ţară pentru că se simţeau mândri să lucreze pentru statul român. În plus, aici aveau şi şanse să avanseze, să ocupe anumite posturi, chiar şi cu un salariu mult mai mic decât în străinătate. Acum, când vezi că nu-ţi găseşti serviciu, că nici salariul acesta nu-l ai, n-ai altceva de făcut decât să pleci. Prin urmare, nu e numai chestiunea legată de bani.
Românii pleacă şi din cauza atmosferei generale...
Da, şi pentru asta. Trebuie să te simţi om, să te simţi util. Eu cunosc tineretul foarte bine - am două fete foarte tinere şi ştiu cum gândesc. E o problemă naţională din care statul pierde.
Competenţă nu mai există, dar pentru asta toate partidele sunt de vină.
„Ne trebuie măcar două partide la guvernare"
Decredibilizarea clasei politice ar putea conduce la apariţia unui nou partid?
Oricând poate apărea o nouă formaţiune politică, dar depinde ce vrea să facă şi ce poate să facă. În plus, cui se adresează? Altfel, văd că au apărut deja două formaţiuni politice - una formată din aşa-zişii independenţi din Parlament, iar cealaltă, Partidul Poporului, a lui Dan Diaconescu. E greu de spus... Nu sunt în măsură să fac aprecieri.
Partidul Poporului pare să fi trecut pragul de intrare în Parlament, dacă dăm crezare sondajelor...
Aşa este, dar întotdeauna când partidele apar în astfel de contexte au un vârf. Gândiţi-vă că în anul 2000 era Alianţa pentru România, partidul domnului Meleşcanu, care era cotat la aproape 20%, dar când au venit alegerile s-a prăbuşit. Deci nu după sondaje trebuie trase concluziile. Nici UNPR nu-i dau şanse foarte mari pentru că are în componenţă oameni plecaţi din diverse locuri. Unii au venit din stânga, de la PSD, iar alţii au venit din dreapta, de la PNL. Nu sunt convingători, deşi au unii oameni pe care-i respect şi cu care am lucrat foarte bine atunci când eram în MAE. Totuşi, eu sunt împotriva trădării. Napoleon a avut o vorbă: „Iubesc trădarea, dar nu iubesc trădătorii". Trădarea este uneori utilă pentru un stat, dar cel care a trădat o dată, o va face şi a doua oară.
Cum credeţi că va arăta spectrul politic românesc după alegerile din 2012? Sau vom avea anticipate?
E posibil să avem şi alegeri anticipate. La ora actuală este aşa de încurcată scena politică încât te poţi aştepta la orice. Depinde foarte mult de cum vor conlucra partidele din opoziţie pentru că până în prezent nu au o platformă comună. Contează foarte mult şi poziţia preşedintelui. De asemenea, evoluţia crizei economice poate avea o mare influenţă. Sper, totuşi, ca măcar din 2012 să nu mai avem doar un singur partid la guvernare. Unii susţin contrariul, dar eu cred că trebuie să avem măcar două partide la guvernare.
La ora actuală este aşa de încurcată scena politică încât te poţi aştepta la orice.
„Nu avem încă un plan de ieşire din criză"
Va reuşi PDL să supravieţuiască în Parlament sau va sfârşi ca PNŢCD?
Mi-am pus şi eu de multe ori această întrebare şi nu am reuşit să găsesc un răspuns. Ei mai au încă o şansă, dacă vor şti să o folosească. Mai au şi destui oameni buni în partid, dar care, din păcate, nu sunt în prima linie. PDL nu are încă un plan de ieşire din criză. România nu are încă un plan de ieşire din criză! Suntem o ţară fără un astfel de plan. E complet absurd acest lucru.
Ce paşi ar trebui făcuţi, în viziunea dumneavoastră, pentru ieşirea din criză?
Sunt mai mulţi. Spre exemplu, sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii care au fost lovite în plin, timp de doi ani de zile. Peste 130.000 de firme şi-au încetat activitatea. În al doilea rând, trebuie luptat împotriva traficanţilor. Se aduc în ţară foarte multe produse pentru care nu se plătesc taxe. Eu ştiu ce înseamnă contrabanda pentru că am avut de-a face cu astfel de acţiuni în perioada mandatului meu în fruntea SRI. Ştiu că se poate lupta împotriva ei, dar statul trebuie să se implice foarte puternic.
Statul nu este în stare să colecteze cum trebuie taxele şi impozitele pe care le percepe, ce să mai vorbim de acţiuni de prevenţie...
Exact! Dacă statul vrea taxe şi impozite, trebuie să facă prevenţia înainte de toate. Este ca şi în medicină - dacă nu vrei ca oamenii să se îmbolnăvească, trebuie mai întâi să iei măsuri de prevenţie. Oamenii trebuie avizaţi pentru a nu se împrăştia boala. Iar a treia măsură ce se impune a fi luată este sprijinirea agriculturii, cât mai repede posibil. Agricultura românească este lăsată de izbelişte. Am ajuns să mâncăm roşii turceşti, cartofi olandezi sau polonezi etc. Toate produsele alimentare le cumpărăm din import. Nu se poate aşa ceva!
Prin urmare, principalele ameninţări la adresa României sunt mai degrabă de natură economică decât politică.
Încă o dată: nu cred că ne confruntăm cu nişte ameninţări clasice. Sigur că scăderea veniturilor populaţiei şi creşterea şomajului sunt chestiuni de natură economică şi influenţează nivelul de trai al tuturor, dar nu le-aş considera ameninţări clasice. Până la urmă este tot o problemă politică la care populaţia, prin dreptul la vot, poate da un răspuns corespunzător. Oamenii pot schimba situaţia actuală din punct de vedere politic. Să nu uităm nici de rolul patronatelor şi al sindicatelor. Acestea au un cuvânt de spus, potrivit legii, şi trebuie să fie mai active.
Aţi activat într-o perioadă în care societatea civilă era mult mai prezentă decât astăzi în spaţiul public. De ce nu se mai întâmplă aşa?
La un moment dat a fost mai multă linişte din punct de vedere economic, iar oamenii au început să se preocupe mai mult de propriile probleme. A crescut nivelul de trai, lumea a început să călătorească şi să se dezvolte. Pe de altă parte, democraţia s-a simţit mai pregnant în ţară, iar populaţia nu mai era nevoită să iasă atât de des în stradă. Să nu uităm că Alianţa Civică s-a format imediat după mineriade şi că primul marş a fost cel al „cămăşilor albe", pentru eliberarea lui Marian Munteanu. Astfel de evenimente nu au dispărut complet, dar s-au împuţinat. De asemenea, tinerii au alte preocupări pentru că viaţa aceasta e grea şi trebuie să muncească 10-12 ore pe zi. Nu prea mai au timp de altceva.
Unde credeţi că vom fi anul viitor pe vremea asta?
Eu sper, totuşi, ca anul viitor pe vremea asta România să aibă un program coerent de luptă împotriva crizei. Totodată, trebuie să aibă un guvern competent care să ştie ce trebuie făcut în România. Nu mă interesează culoarea politică. Dacă era după mine, în perioada de criză făceam un guvern de uniune naţională din care să dispară, pentru un an sau doi, toate interesele de partid. Aşa au făcut englezii în Al Doilea Război Mondial. Churchill a făcut un guvern de uniune naţională pentru salvarea Marii Britanii şi a Europei. Ar fi fost cazul să luăm acest exemplu pentru a ieşi din criză.
Chiar credeţi că ar rezista un an sau doi un guvern de uniune naţională?
Nu ştiu... Aşa văd eu lucrurile.
Dacă era după mine, în perioada de criză făceam un guvern de uniune naţională din care să dispară, pentru un an sau doi, toate interesele de partid.
Se încarcă comentariile...
