Cioroianu: Voi accepta moldoveneasca odată cu limba austriacă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Şeful diplomaţiei româneşti spune că "vorbeşte prin hârtii" cu omologul de la Chişinău şi că a încercat să-l tempereze pe Băsescu în relaţia cu Voronin

Şeful diplomaţiei româneşti spune că "vorbeşte prin hârtii" cu omologul de la Chişinău şi că a încercat să-l tempereze pe Băsescu în relaţia cu Voronin

Adrian Cioroianu este convins că şi-a făcut bine treaba, până acum, la Ministerul Afacerilor Externe. El spune că multe dintre gafele ce i-au fost puse "în cârcă" sunt opera celor care încearcă să demonstreze că preşedintele Băsescu a avut dreptate opunându-se intrării sale în guvern. Şeful diplomaţiei româneşti a vorbit "La masa adevărului" despre relaţiile glaciale cu Andrei Stratan, omologul său de peste Prut, dar şi despre colaborarea cu Palatul Cotroceni.

Carte de vizită

născut la 5 ianuarie 1967, la Craiova

doctor în istorie la Universitatea Laval din Quebec, Canada

conferenţiar universitar la Facultatea de Istorie din Bucureşti

ministru al Afacerilor Externe din 5 aprilie 2007

vicepreşedinte al PNL

suporter înfocat al echipei Universitatea Craiova

Probabil, fie domnul preşedinte Voronin, fie consilierii domniei sale, au ajuns la concluzia că din punct de vedere electoral conturarea unui fel de adversar politic în afară ar fi favorabilă.Nu aş spune că, la momentul actual, apropierea de Uniunea Europeană este principala prioritate la Chişinău.

E o diferenţă între a fi proeuropean, proromân şi prounionist. Nici în România nu aş spune că, în momentul de faţă, curentul prounionist e majoritar.

Putem da până la o mie de vize pe zi. Nu mai avem de-a face cu acele cozi din anii trecuţi.

Sper să trăim ziua în care ministrul de Externe de la Bucureşti şi ministrul de Externe de la Chişinău să vorbească la telefonul mobil sau la telefonul din birou.

Nu trebuia să reacţionaţi mult mai vehement în cazul Mitropolitului Petru al Basarabiei, percheziţionat de către vameşii moldoveni pe motiv că ar ascunde droguri? Nu consideraţi că este o jignire la adresa autorităţilor române, având în vedere că un mitropolit are rang de ministru?

Înainte de toate este o manieră de comportament a celor din sistemul vamal din Republica Moldova. Absolut uluitor! Şi noi am trimis la nivel oficial, şi bănuiesc că şi Patriarhia Ortodoxă Română a trimis, protestele de rigoare.

Nu am dorit să facem un caz public pentru că am sentimentul că răspunzând cu vehemenţă nu facem altceva decât să legitimăm un mod de comportament. Nu ne-am dorit să intrăm în polemică cu autorităţile din Republica Moldova! Şi v-aş ruga să folosiţi întotdeauna termenul Republica Moldova, şi nu Moldova.

Dar despre Basarabia putem vorbi?

Este un termen istoric. Sigur că poate avea o conotaţie politică, dar e un termen istoric corect. În calitate de istoric vă spun că puteţi folosi şi termenul Basarabia. În calitate de ministru vorbesc despre Republica Moldova.

Autorităţile Republicii Moldova se aşteaptau, la momentul la care ne-au expulzat doi diplomaţi, să luăm o măsură similară. Nu e niciun secret. Se aşteptau să expulzăm doi sau trei diplomaţi de-ai lor. Cred că i-am surprins într-o măsură pozitivă pe aliaţii şi partenerii noştri europeni, care cu toţii ne-au felicitat pentru calmul pe care l-am arătat. Nu numai că nu am expulzat, dar le-am şi urat sărbători fericite, Crăciun fericit şi să se simtă bine pe pământ românesc, atât autorităţilor de la Chişinău, cât şi celor care lucrează în ambasada moldovenească.

Serviciul de Informaţii Externe nu v-a semnalat ce se pregătea la Chişinău?

Vă spun că am o foarte bună colaborare cu aceste instituţii. Nu sunt multe lucruri care să ne surprindă.

Dar vă trimit informări, vă anunţă de eventuale vulnerabilităţi?

Serviciile, ca peste tot în lume, îşi fac treaba. Nu am motive să arunc responsabilitatea pe umerii cuiva. Am avut o bună colaborare instituţională în aceste probleme. Evident că nu am expulzat niciun diplomat. Încă o dată spun, toţi partenerii europeni cu care am intrat în contact pe acest subiect ne-au felicitat pentru faptul că nu am dat amploare incidentului.

Şi vreau să vă spun un lucru foarte deschis. Şi sunt convins că prin dumneavoastră va ajunge acolo unde trebuie. Şi mie îmi plac filmele cu James Bond, dar ele trebuie văzute acasă, nu le duci la birou. Genul ăsta de acţiune diplomatică trebuie să se poarte cu maturitate. Ce ţări şi-ar fi expulzat reciproc diplomaţii anul trecut? Rusia şi Anglia, Republica Moldova şi România.

Nu credeţi, totuşi, că s-ar fi impus o poziţie mai vehementă?

În niciun caz la nivelul Afacerilor Externe. Eu aş spune că nu la nivel instituţional. Noi avem o societate civilă, avem asociaţii care au ca domeniu de activitate legătura dintre cetăţenii români din Republica Moldova şi cetăţenii români din România.

Sunt asociaţii care pot fi mai libere din acest punct de vedere decât un minister al Afacerilor Externe. Vă aduc aminte că doi diplomaţi îşi dau mâna şi se întreabă ce le face familia, chiar dacă ţările lor sunt în război. Reacţiile vehemente nu trebuie să vină de la nivel diplomatic.

În ce relaţii personale şi diplomatice sunteţi cu ministrul de externe de la Chişinău, Andrei Stratan?

E mult spus că am avea relaţii personale. Sunt miniştri din Europa cu care vorbesc la telefonul celular relativ frecvent. E o practică în Uniunea Europeană să schimbăm numerele de telefon şi vorbim de cele mai multe ori direct. Cu Andrei Stratan, ori de câte ori ne-am întâlnit, am avut o relaţie normală. Ne-am întâlnit în reuniuni cu format multilateral, de regulă legate de cooperarea în zona Mării Negre.

Dar nu am ajuns la acel nivel, pe care mi l-aş dori, să ne putem întâlni, să putem vorbi la telefon. Până acum suntem în faza în care vorbim de cele mai multe ori prin hârtii cu antet. Uneori s-a întâmplat să vorbim şi prin conferinţe de presă, ceea ce mie nu mi se pare normal.

I-aţi cerut la un moment dat să nu mai vorbiţi prin intermediul presei...

Să nu fiu înţeles greşit! Prin intermediul conferinţelor de presă pe care le făcem noi. Presa e liberă. Cel puţin în România, unele publicaţii cu siguranţă sunt libere în sensul nostru şi în Republica Moldova, în sensul că nu depind de guvern neapărat. Sunt însă şi publicaţii proguvernamentale, nu este niciun secret. Sunteţi ziarişti şi vă daţi seama.

Eu i-am transmis că nu doresc să reglementez relaţiile dintre cele două state prin conferinţe de presă. Oricând sunt dispus să merg acolo sau să ne întâlnim într-un loc asupra căruia să cădem de acord, fie că se află în România, fie că se află în Republica Moldova.

Care vedeţi evoluţia relaţiilor diplomatice bilaterale în 2008? Este un an preelectoral acolo...

Păi asta explică totul! Aşa cum văd eu lucrurile, istoria va continua şi după Voronin, şi după Băsescu, şi după Stratan, şi după Cioroianu. Dincolo de orice acuzaţie care ni se mai aduce de dincolo de Prut, România acceptă existenţa a două state vorbitoare de limba română în Europa. E o poziţie oficială. Acuzaţii că nu am accepta independenţa şi suveranitatea, că nu am accepta graniţa comună sunt afirmaţii fără acoperire.

Noi am spus-o şi este poziţia noastră. Nu numai că am fost primii care am recunoscut independenţa Republicii Moldova, dar este şi poziţia pe care cred că orice om responsabil din sistemul autorităţilor româneşti o are: două state europene care vorbesc aceeaşi limbă.

Probabil, fie domnul preşedinte Voronin, fie consilierii domniei sale, au ajuns la concluzia că din punct de vedere electoral conturarea unui fel de adversar politic în afară ar fi favorabilă. Mie nu mi se pare! Ori poate, într-un fel sau altul, este şi un semnal. Repet, ce vorbim acum sunt ipoteze de lucru, nu vreau să cădem şi noi în scenarită. Aţi văzut suita asalturilor la adresa lui Băsescu.

Nu cred că a fost sfătuit de consilieri.

Nu se ştie. Unii aduc în discuţie numele unor consilieri de la Chişinău. Poate că a fost decizia domnului Voronin. Nu asta discutăm. Noi vorbim despre ce se vede la modul cel mai concret. Deseori domnul Voronin face o serie de afirmaţii referitoare la statul român, la preşedintele Băsescu. Poate s-a ajuns la concluzia că din perspectiva alegerilor are nevoie de un adversar în exterior, atâta vreme cât opoziţia internă e destul de divizată.

Noi ştim lucrul ăsta. Sau este un semnal către Uniunea Europeană. Pentru că, din păcate, şi nu este numai impresia pe care eu o am ca ministru de externe, dar este şi impresia multora dintre cei care analizează, paşii concreţi pe care Republica Moldova îi face în direcţia apropierii de Uniunea Europeană.

Deocamdată sunt mai mult în faza declarativă decât în faza punerii în practică. Asta ne creează şi nouă probleme. Am spus că suntem dispuşi să susţinem orice proiect proeuropean, orice declaraţie de credinţă şi de voinţă a autorităţilor de la Chişinău în direcţia apropierii de Uniunea Europeană. Nu aş spune că, la momentul actual, apropierea de Uniunea Europeană este principala prioritate la Chişinău.

În perioada campaniei electorale a lui Vladimir Voronin aveţi idee cât a reprezentat curentul proromânesc în Moldova?

Întrebarea este bună şi nu ascund că mi-a mai fost pusă. Am fost întrebat şi de oameni care sunt din afara României. Sunt trei paliere. În opinia noastră, cei care sunt proeuropeni nu sunt tentaţi să înghită foarte uşor toate aceste informaţii, mai mult sau mai puţin manipulate, ce se oferă despre România. Pentru că despre asta este vorba. Este vorba de o prelucrare a informaţiei în sensul de a reieşi că România este un vecin care nu este serios, care ne pune probleme, o ţară care spune că ne ajută, dar de fapt nu ne ajută.

Cei care sunt proeuropeni nu înghit pe nemestecate acest mesaj. Dar asta nu înseamnă că aceia care sunt proeuropeni sau au o simpatie pentru România sunt neapărat prounionişti. E o diferenţă între a fi proeuropean, proromân şi prounionist. Nici în România nu aş spune că, în momentul de faţă, curentul prounionist e majoritar.

Nu am făcut sondaj în acest sens, dar vorbesc ca prezenţă a temei în discursul public. Numărul celor care sunt proeuropeni este mult mai mare decât numărul celor care sunt prounionişti. Sau dacă vreţi, numărul celor care sunt pro-România este mai mare decât numărul celor care ar dori acum o unire.

Pe noi ne interesează, atâta vreme cât spuneam că noi acceptăm existenţa a două state vorbitoare de limba română în Europa, ca al doilea stat vorbitor de limbă română, recte Republica Moldova, să se apropie de Uniunea Europeană. Să nu ajungem în situaţia hilară de a oferi acquis-ul comunitar care a fost tradus în limba română şi să nu fie preluat. Noi îl oferim, iar uneori avem impresia că este preferat acquis-ul comunitar în franceză sau engleză şi este tradus.

Aveţi un departament în subordine care se ocupă de Republica Moldova. Mai sunt încă vreo două în guvern. Sunteţi mulţumit de expertiza care vi se furnizează în domeniu?

Expertiza există. Sunt totuşi documente care sunt de uz intern, o serie de lucruri cu care nu poţi ieşi în presă, dar asta nu înseamnă că departamentele nu-şi fac treaba. Că ar putea fi comasate... Din punctul meu de vedere, am fost mereu pentru simplificare. Dar nu sunt cel care să decidă acest lucru.

Nu aţi simţit nevoia să concediaţi pe nimeni de-a lungul mandatului? Nu numai de la departamentul pentru Republica Moldova...

Oho! Lăsând gluma la o parte, să ştiţi că este un aparat birocratic în sensul normal al termenului. Birocratic are şi o tentă negativă, dar are şi o tentă pur tehnică. Eu vorbesc din punct de vedere tehnic. Ministerul este împărţit în astfel de departamente. Ai nevoie de o informaţie despre Ciad, chemi pe cel care se ocupă de Africa, ai nevoie de Peru, chemi pe cel care se ocupă de America Latină. La fel cu Republica Moldova. Sigur că în cazul Republicii Moldova este şi problema vizelor, problema consulară.

Care sunt ultimele evoluţii în problema vizelor?

Situaţia e net îmbunătăţită pentru simplul fapt că s-a modernizat consulatul. În momentul de faţă nu mai sunt cozile care erau anul trecut. Şi care în primul rând erau o problemă pentru cei care se aflau în stradă la Chişinău. Vă invit în modul cel mai direct să vizitaţi consulatul de la Chişinău, pentru că veţi rămâne impresionaţi cel puţin în perimetrul acestuia.

Nu e riscant să te deplasezi până acolo, la consulat, date fiind relaţiile tensionate dintre Bucureşti şi Chişinău?

Eu vă sfătuiesc să vă duceţi. Să nu ne temem de Republica Moldova. Să nu dăm un mesaj de panică pentru oamenii care ne vor citi interviul. Invit pe toată lumea care are ocazia, să viziteze Chişinăul. Este un oraş deschis, cu oameni absolut normali. În momentul de faţă situaţia vizelor este net îmbunătăţită. Putem da până la o mie de vize pe zi. Nu mai avem de-a face cu acele cozi din anii trecuţi. Avem oameni mai mulţi. Am detaşat personal. Am mărit programul de lucru.

Înţeleg că discuţia despre cele două consulate, de la Cahul şi Bălţi, este închisă?

Nu este închisă, noi ne dorim, dar din păcate nu am văzut foarte multe ecouri de cealaltă parte. De câte ori avem ocazia noi vom spune că soluţia pentru ca lumea să nu traverseze Republica Moldova până la Chişinău este deschiderea a două puncte consulare. De ce spun acest lucru? Nu este o ambiţie a noastră să avem încă alte două consulate.

Numai anul acesta sper să deschidem opt consulate în Europa. Trei în Italia, patru în Spania. Dacă nu am fi convinşi că sunt necesare nu am ţine morţiş. Nu am avut ecoul pozitiv de la Chişinău din motive pe care şi le explică dânşii pentru că eu cu greu mi le pot explica, atâta vreme cât considerăm că ar fi în folosul cetăţenilor Republicii Moldova nu al nostru, că nu avem o ambiţie de a merge la Cahul şi la Bălţi.

Aţi încercat un lucru simplu, să puneţi mâna pe telefon şi să-l sunaţi pe Andrei Stratan?

Şi dacă la capătul celălalt se spune că este ocupat, cum interpretaţi mesajul? Nu suntem în situaţia de a ne telefona direct. Sunt miniştri din Europa cu care discutăm direct, nu suntem în această situaţie, suntem în faza în care discutăm prin hârtii scrise. Nu este nimic rău în asta. Nu asta este problema. Nu-mi doresc să vorbim prin conferinţe de presă! Şi schimbul de hârtii merge conform procedurilor normale, ele rămân, pot fi văzute de cei ce vor veni după noi.

Mi-ar face plăcere să fim în situaţia în care să fiu chemat la telefon de Andrei Stratan sau eu să-l pot chema. De regulă, ştiind programul ministrului, există procedura următoare: suni la cabinetul ministrului, ţi se face legătură. Sau în cazurile în care relaţia este mai apropiată îi dai un mesaj pe telefonul mobil sau îl anunţi prin Cabinet că-l vei suna pe telefonul mobil.

Sunt practici curente pe care le am cu mulţi miniştri din Uniunea Europeană. Nu e cazul, din păcate, acum cu Andrei Stratan. Sper să trăim ziua în care ministrul de Externe de la Bucureşti şi ministrul de Externe de la Chişinău, fie că suntem noi sau alţii, să vorbească la telefonul mobil sau la telefonul din birou.

Autorităţile de la Chişinău acuză România că "fabrică" cetăţeni în Republica Moldova...

Au fost miniştri care m-au întrebat care a fost numărul vizelor pe care le-am dat. A fost un ministru care m-a întrebat dacă este adevărat că am dat 400.000 de vize. De fiecare dată am spus adevărul. Nu am dat 400.000 de vize, am dar circa 100.000 până în momentul de faţă. Nu există nicio fabrică de cetăţenii. Facilitarea este un lucru pe care ni-l dorim.

Aduc tuturor aminte că România, până când va deveni membră a spaţiului Schengen, este într-un proces de monitorizare. Nu numai cu Republica Moldova, în legătură cu multe state din afara ariei Uniunii Europene, fie că sunt din Europa, precum Republica Moldova, fie că sunt din Africa sau din alte zone. Avem 2.500 de kilometri de graniţă externă a Uniunii Europene şi suntem în proces de monitorizare. Sunt oameni care spun că obţin mai uşor viza într-un stat Schengen.

În decembrie aţi mers la Chişinău în calitate de ministru de externe sau în calitate de persoană fizică?

Am mers în calitate de ministru de externe.

Dar vizita a fost anunţată, aşa cum se procedează?

Datoria noastră este să anunţăm vizita. Ideile astea nu apar peste noapte într-un minister. Vizitele se anunţă. A fost anunţată şi ambasada de la Bucureşti a Republicii Moldova. Că eşti întâmpinat sau nu... Sigur, mi-ar fi făcut plăcere să mă întâlnesc cu Andrei Stratan. Nu am însă abiţia de a fi primit la aeroport de omologul meu.

Totuşi, reprezentaţi statul român!

De regulă omologul nu te aşteaptă la aeroport. Am fost aşteptat la aeroport de ambasadorul României. Că nu m-am întâlnit cu domnul Andrei Stratan, asta nu s-a datorat faptului că nu mi-aş fi dorit.

V-aţi aşteptat la acest gest din partea omologului Dvs.?

Eu m-am dus la Consulatul României de la Chişinău. M-am dus pentru a încuraja nişte diplomaţi care ţin de ministrul meu în condiţiile în care doi diplomaţi români fuseseră daţi afară. Nu m-am dus nici să văd iarna pe uliţă, nici să ascult colinde. Am vrut să mă întâlnesc cu diplomaţii din Ambasada României, să inaugurez noul consulat al României, în condiţiile în care doi dintre oamenii noştri acolo fuseseră expulzaţi. Eu cred că era datoria mea ca ministru să mă duc să-i încurajez pe oameni, să le spun să-şi păstreze calmul.

V-aţi consultat cu Traian Băsescu?

Sigur, discutăm. Nu mai reţin dacă am discutat strict despre acea vizită. Dar, de regulă, toate vizitele mele sunt anunţate şi premierului, şi preşedintelui. La fel şi vizitele lor sunt anunţate în ministerul nostru.

"Uneori sunt surprins de abordările neprofesioniste ale lui Băsescu"

Cum e colaborarea Dvs. cu Traian Băsescu în privinţa politicii?

Aş spune că din punct de vedere instituţional este firească, din punct de vedere uman s-ar putea să fie mai bună.

Nu comunicaţi normal?

Ba da. Vorbim şi la telefon.

Preşedintele se plânge că întâmpină dificultăţi în a vorbi cu premierul la telefon...

Eu vă mărturisesc că nu ştiu dacă l-am căutat vreodată. Dânsul m-a căutat de mai multe ori. Am vorbit la telefon. Ultima oară cred că în seara zilei de 5 februarie. Referitor strict la Republica Moldova, nu văd de ce v-aş ascunde, şi o spun citându-l pe preşedinte, şi eu uneori am fost surprins, cum spunea şi dânsul, de abordarea complet neprofesionistă pe care a făcut-o în anumite mesaje pentru Republica Moldova.

Dacă în seara de Revelion preşedintele face declaraţia pe care a făcut-o, te aştepţi ca ministrul de externe să fie întrebat ulterior de cel puţin doi-trei ambasadori, ce a vrut să spună preşedintele când a vorbit de românii din Basarabia şi Serbia alături de care ar vrea să fie? Şi tu spui că a fost o declaraţie de voie bună. Uneori sunt surprins de abordări neprofesioniste de acest gen.

Credeţi că a fost o abordare neprofesionistă în noaptea de Revelion?

Eu spun că a fost o abordare care, dincolo de efectul retoric, nu aduce beneficii diplomatice.

Aţi avut feed-back?

Îl aveţi Dvs. în fiecare zi. Nu aţi observat că de cele mai multe ori astfel de informaţii servesc ca muniţie reproşurilor lui Voronin? El ne reproşează că suntem obsedaţi de unire. Îi reproşează lui Traian Băsescu că este obsedat de unire.

Ne reproşează nouă că suntem obsedaţi de unirea cu Republica Moldova. Aveţi sentimentul că avem această obsesie? Sunt anumite declaraţii cărora li se dă o interpretare dacă sunt făcute de un membru al societăţii civile, şi li se dă o altă interpretare dacă sunt făcute de preşedintele ţării.

I-aţi sugerat mai multă precauţie?

Deseori i-am spus. Când a început să se vorbească despre acordarea vizelor la graniţă sau despre mărirea numărului de cetăţenii. În principiu, eu sunt de acord şi vreau să insist asupra acestui lucru, dar ca ministru nu pot să-mi fac un capital electoral vehiculând aceste lucruri pentru că prind bine la populaţia de acolo.

Republica Moldova este monitorizată de un reprezentant al Ungariei. Consideraţi firesc acest lucru?

Un reprezentant al Uniunii Europene care este născut în Ungaria. Poate că o să fie un reprezentant al României într-o altă ţară. El este membru al Uniunii Europene.

Se spune că regimul Voronin încearcă să creeze o relaţie privilegiată cu Budapesta ca un gest de frondă faţa de autorităţile de la Bucureşti. Aţi auzit de aşa ceva?

Am auzit şi de această interpretare. Este una asupra căreia şi noi medităm. Noi ne dorim apropierea Republicii Moldova de orice stat european. Să nu fim înţeleşi greşit. Nu contează că sunt din Luxemburg sau Ungaria. Dar uneori avem impresia că preşedintele Voronin doreşte să pună România într-un loc secund în raport cu alte state din Uniunea Europeană. Nu vreau să spun faptul că ne-ar deranja faptul că au o relaţie mai bună cu unii sau cu alţii.

Ce ne deranjează este că nu avem noi o relaţie mai bună între cele două state. În privinţa reprezentantului Uniunii Europene care este de naţionalitate maghiară îi doresc tot succesul. Dânsul când vine prin Republica Moldova trece şi prin Bucureşti. Am avut discuţii strict tematice. Nu cred că este foarte important faptul că dânsul provine din Ungaria. Sigur că ne-am dori să fie un reprezentant al Uniunii Europene român în relaţia cu Moldova, dar bănuiesc că multe ţări şi-ar dori.

Nu se poate impune lucrul acesta la nivel de negociere?

Nimic nu se poate impune în Europa. Avem 400 de funcţionari la nivel internaţional în momentul de faţă.

Aţi discutat acest lucru cu reprezentantul nostru în Comisia europeană, cu domnul Leonard Orban?

Să nu amestecăm lucrurile, nu este în aria dânsului de acoperire.

"Românii din afara graniţelor sunt foarte divizaţi"

Aveţi discuţii frecvente cu domnul Leonard Orban asupra anumitor probleme cu care se confruntă România?

Ce discut cu domnul Orban despre Republica Moldova este legat de "limba moldovenească". Puneţi-vă în situaţia unui străin: vedeţi că într-un stat anume Academia vă spune că în ţara respectivă se vorbeşte o limbă, Constituţia spune că se vorbeşte altă limbă. E cel puţin ciudat. Eu merg pe mâna Academiei. O spun foarte deschis.

Voi accepta limba moldovenească atunci când voi accepta şi limbile braziliană, mexicană şi austriacă. Deseori am impresia că la nivelul unor oficiali de la Chişinău problema nu este tratată cu seriozitate. Un fost prim-ministru român a spus voi accepta existenţa limbii moldoveneşti, că această problemă s-a pus din primii ani ai acestui deceniu.

Când cineva de la Bucureşti a spus voi accepta existenţa limbii moldoveneşti când va vedea un dicţionar, la Chişinău a apărut un dicţionar. Aşa, peste noapte, a apărut un dicţionar! Nu cred că e cazul să glumim cu astfel de lucruri. Savanţii s-au pronunţat. Savanţi din România şi din alte ţări. Lucrurile din punctul de vedere al istoriei, ai lingvisticii sunt atât de clare încât politica nu poate decât să le pervertească. E vorba de o singură limbă, şi limba aceasta se cheamă română.

Ce se întâmplă cu românii din Bucovina de Nord care se declară, din ce în ce mai mulţi, moldoveni?

Nu este un fenomen de masă.

Se desfăşoară acţiuni pentru susţinerea lor? Am înţeles că au întâmpinat mari dificultăţi şi în a avea un reprezentant în Legislativul de la Kiev.

Subiectul minorităţii româneşti din Ucraina este unul dintre subiectele principale de discuţie între noi şi statul ucrainean. Deşi la nivel politic relaţiile sunt bune, mai sunt de făcut lucruri în privinţa aceasta, a statutului comunităţilor de români. Se discută în continuare la nivel politic şi diplomatic. Din păcate, paşii nu au fost atât de mari pe cât ni i-am fi dorit.

Suntem la începutul unui proces. Ucraina este un stat tânăr. Nu e din păcate singurul dosar sensibil în relaţiile dintre noi. Vă aduc aminte că suntem şi în faza delimitării platoului continental, sper să ajungem să se dea o soluţie care să fie acceptată de cele două state. În privinţa Insulei Şerpilor este iarăşi un proces în curs. Nu este bine să te pronunţi atâta timp cât procesul este în desfăşurare. Dar regret că la acest capitol al, identităţii comunităţilor de români, mai rămân multe lucruri de făcut.

Legat de comunitatea românească din Serbia, ce întreprinde statul român? Încearcă să-i ajute cumva pe cei de acolo? S-au exprimat nemulţumiri.

Nici în România românii nu sunt mulţumiţi de felul în care îi ajută statul român. Într-un orizont de timp limitat nu poţi să dai tot ce acei oameni cer. Şi au dreptate să ceară. Relaţiile sunt bune dacă banii sunt daţi, relaţiile nu sunt bune dacă banii nu sunt daţi. Şi vă spun deschis că nu putem da bani la toate proiectele care ni se înaintează.

În Serbia avem această problemă, a faptului că ei nu sunt înregistraţi ca români, ci sunt înregistraţi ca vlahi. Şi este un subiect care se află în discuţie între noi şi autorităţile sârbe, eu însumi am discutat în câteva rânduri, omologul meu la Belgrad mi-a spus că aşa s-au înscris comunităţile de acolo, sub numele acesta. Noi considerăm că ar fi fost mai potrivit ca ei să se fi înscris cu numele de români.

Sunt divizaţi românii din afara graniţelor?

Foarte divizaţi. Şi nu vreau să las impresia că asta s-ar întâmpla numai în spaţiul apropiat. În Italia şi Spania avem circa 80 - 90 de asociaţii de români.

"Nu sunt supărat pe ziarişti!"

Ce s-a întâmplat, de fapt, în Italia, la incidentul al cărui protagonist a fost Costică Argint? Va informat SIE?

Omul era în sală. Nouă ni s-a spus, numai că exista posibilitatea ca în cazul în care nu ar fi fost primit să organizeze o manifestaţie în faţa Academiei.

Care ar fi fost problema?

Credeţi că era mai bine să facă o demonstraţie în faţa Academiei di Romania?

Depinde cine face demonstraţia.

Puneţi-vă în situaţia unui cetăţean italian care trece pe stradă prin faţa Academiei di Romania şi vede o demonstraţie de români cu bannere. În ce fel imaginea statului român a fost pusă în pericol pentru faptul că un român a intrat în sală?

Un demnitar al statului român a fost pus într-o situaţie delicată.

Care demnitar al statului român? El a fost într-o sală unde erau 200 de oameni, primul-ministru, ministrul de Externe şi cel de Interne, plus alţi oficiali români. Putea fi în sală alături de Dvs., dar asta nu înseamnă că a venit la o întâlnire cu Dvs. Să nu vă imaginaţi că am avut vreo întâlnire cu dânsul.

Care a fost cel mai delicat moment pe care l-aţi traversat până acum ca ministru de Externe? De pildă ce s-a întâmplat la întâlnirea de la Washington, cu doamna Rice sau incidentul cu Costică Argint?

Funcţia te expune la aşa ceva. Au fost două momente care nu au nimic în comun. Întâlnirea cu Condoleezza Rice a durat 30 de minute şi mai bine, întâlnirea cu Costică Argint nu a fost o întâlnire, nu a fost o discuţie. A venit un om care mi-a spus că se bucură că am ajuns acolo. "Să ştiţi că noi am înţeles că nu v-aţi referit la rromi".

Eu l-am bătut pe umăr şi ne-am dat mâna. Dacă dumneavoastră puteţi spune că asta a fost o întâlnire spuneţi că a fost o întâlnire. Din punctul meu de vedere nu a fost. După care dânsul s-a dus la primul-ministru, sau poate se dusese înainte. Asta mi-au spus-o 20 sau 50 de români în seara aia.

Sunteţi supărat pe ziarişti?

Nici pe departe. Ziariştii nu au nicio vină. Sunt supărat pe acei ziarişti care se duc în redacţii şi nu au posibilitatea să spună unde au fost. Ei spun un lucru şi poate şefii lor le impun un titlu. Dar asta nu mă face să fiu supărat pe ziarişti.

Toate aceste moment delicate, începând cu întâlnirea Dvs. cu secretarul de stat pe probleme de afaceri externe al SUA, continuând cu incidentul de la Roma, mergând mai departe la întâlnirea cu regele Juan Carlos, au fost exagerări din partea presei?

Nu, nu au fost exagerări. Au fost oameni care au dorit să confirme faptul că Traian Băsescu a avut dreptate când s-a opus numirii mele. Sunt oameni, nu neapărat ziarişti, care dau titluri, care conduc ziare. Fiind pus în situaţia de a conduce un minister nu mă gândesc numai la asta. Nu aş vrea să se supere presa pe mine, dar nu e principala mea preocupare.

Din ce s-a filmat la Washington s-a văzut că eraţi un pic stingherit!

Ce s-a văzut? Se făceau poze. Dumneavoastră mai ştiţi ce am discutat pe hol? Pentru că ştiam că discuţia o s-o avem aici.

Era un briefing de presă.

Nu era un briefing de presă. Era un moment în care ne-am aşezat pe scaune. Au venit fotografii, s-au tras poze, după care fotografii au fost conduşi afară, şi au venit cele două delegaţii pentru discuţii.

Atunci de ce doamna Rice a făcut declaraţii?

Verificaţi ce a spus Rice atunci. A fost un mesaj strict despre piaţa americană, un atentat care fusese în zilele acelea la o moschee.

Înseamnă că nu era o chestiune care ţinea strict de fotografii.

Ba da. Normal că erau fotografi, fotoreporterii nu sunt tot jurnalişti? Erau cameramani, fotografi..

Credeţi că a fost o exagerare?

Evident. Sunt oameni bine intenţionaţi, dar dacă nu ştiu despre ce este vorba au impresia că aia a fost discuţia dintre mine şi ea.

Totuşi, imaginile au arătat altceva. S-a comentat foarte mult. Aţi fost subiect de talk-show-uri pe chestiunea asta. Imaginea aia nu dădea bine...

Asta este altceva. Sunt multe imagini care nu dau bine. Pot fi fotografiat şi cu mâna în nas.

Credeţi că scopul vizitei a fost atins?

A fost o vizită foarte reuşită.

Vă simţiţi vânat de presă?

Nici pe departe. Eu sunt bucuros de faptul că politica externă e atât de interesantă, dar de cele mai multe ori se fac comentarii. Fiecare comentează ce crede. Asta nu înseamnă că mă supără sau nu.

Dar la Regele Juan Carlos a fost OK?

Nu ştiu dacă a fost OK sau nu. Dar regele vorbea cu mine în acel moment.

S-a respectat protocolul Casei Regale?

Da. Potrivit Casei Regale, care s-a arătat profund nemulţumită de reacţia presei române. Potrivit protocolului Casei Regale nu a fost nimic în neregulă.

Preşedintele Traian Băsescu a spus că nu ar fi acceptat aşa ceva...

Din fericire pentru Spania nu e cazul... Regele Spaniei este Juan Carlos. Nu vreau să las de înţeles că aşa trebuie salutaţi regii. A fost o discuţie amicală. Un om care îi spunea preşedintelui Băsescu că suntem născuţi în aceeaşi zi, iar mie că e cea mai bună zi. Iar gestul pe care l-am făcut nu era semnul "OK". În arenele romane asta înseamnă "viaţă lungă pe mai departe, noroc".

Deci este un semn păstrat din Antichitate?

Nu e deloc antic, dar semnul pe care l-am făcut eu atunci nu era "OK". Întrebaţi-l pe un american care este semnul pentru "OK".

Ştim că gestul Dvs. este folosit chiar şi de către trupele speciale pentru a arăta că totul este în regulă...

Această curiozitate a Dvs. pe mine mă face să cred că nu am lămurit-o. Vreau să fiu bine înţeles. Ca ministru nu te plictiseşti. Drept pentru care lucrurile astea sunt efectiv la coada preocupărilor. Multă vreme dădeam replici, ieşeam la televiziune...

Multă vreme v-aţi şi supărat pe ziarişti!

Nicioadată nu am fost, de ce să fiu supărat? Ce, e vina lor? Unii nu înţeleg, alţii se fac că nu înţeleg. Mai grav este nu la cei care nu înţeleg, ci la cei care îşi dau seama de adevăr, dar zic "Hai să arătăm că guvernul liberal e aşa şi aşa!".

Dar în cazul domnului Meleşcanu, spre exemplu, de ce nu s-a comentat atât de mult în privinţa prestaţiei ca ministru, pe chestiuni care ţin strict de portofoliul pe care-l gestionează?

Fiecare om este atacabil din anumite puncte de vedere. La mine nu e cazul cu avere, cu trecut, cu DNA. Ce poţi să arăţi despre Adrian Cioroianu? Care este partea cea mai vulnerabilă în opinia dumneavoastră?

Lipsa de experienţă în diplomaţie!

Pe asta s-a mers. Nu contează ce am făcut în realitate şi ce nu. Sunt oameni suficienţi pentru care eu am o imagine bună în continuare. Încă o dată vă spun, discuţia cu doamna Rice nu a fost una de care spuneţi, întâlnirea cu Argint nu a avut loc, a fost într-o sală de festivităţi cu 200 de oameni de faţă.

Nu vi se pare totuşi ciudat cum a apărut Costică Argint, acolo, ca din întâmplare?

Nu cred că a apărut din întâmplare. Am înţeles că indiferent de condamnarea pe care ar avea-o în România, în Italia era un cetăţean liber.

L-au "implantat" adversarii guvernului Tăriceanu?

Nu am spus asta. Dar eu nu dau verdicte. Din punctul de vedere al legii italiene, de ce nu l-au arestat italienii? Eu nu m-am dus acolo să arestez.

Ei nu puteau să-l aresteze, dar noi am fi putut.

Cum?

Sunt oameni plătiţi de la bugetul de stat să se ocupe de acest aspect.

Sunt convins că aceşti oameni sunt monitorizaţi. Dar credeţi că era mai bine să fie oprit cu scandal la intrare?

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite