Benone Sinulescu: „Probabil voi cânta la Olimpiada de iarnă de la Vancouver”

Aflat în discuţii cu organizatorii canadieni, artistul aşteaptă să semneze contractul, în luna iunie, cu aceştia. Deocamdată, solistul s-a retras în Arad, unde urmează să-şi serbeze ziua de naştere.

Bunicii şi părinţii noştri şi-au  trăit tinereţea alături de muzica lui. Tinerii îi ascultă cu plăcere melodiile moderne de inspiraţie folclorică. „Nea Beni“ s-a adaptat la toate schimbările de regim şi curente muzicale, reuşind, cu o locvacitate şi o vitalitate atipică celor 72 de ani, să trăiască înaintea vârstei lui.

Pe parcursul acestui interviu, el a rememorat vremurile când umplea singur stadionul. Şi-a amintit de „cei mari“ alături de care a cântat - Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ion Luican, Emil Gavriş, Ştefan Lăzărescu, Alexandru Grozuţă, Rodica Bujor, sau de vremea când era solist al orchestrei Barbu Lăutaru şi al ansamblului Ciocârlia.

- Ce mai faceţi?

- Sunt la Arad. Soţia mea, care este arădeancă, are aici o casă. Unul dintre motivele pentru care am venit la Arad este frica de cutremur. Mor de frica şerpilor şi de cutremur!

Am fost mai demult la Dan Negru în emisiunea aceea în care te lega la ochi şi trebuia să ghiceşti pe ce ai pus mâna. I-am zis că dacă îmi pune şerpi, va fi responsabil de moartea mea, în direct. Mi-a pus nişte viermi care miroseau urât.

- Profesional, cum vă merge?

- Mulţumesc lui Dumnezeu, am concerte destule, dar vreau să mă şi odihnesc. O viaţă întregă am hălăduit. Până pe 6 iunie nu merg la niciun spectacol.

În prezent pregătesc  un album cu o orchestră mare de la Chişinău, cu lăutari şi alţi muzicieni. Nu vă dau detalii, ca să nu dau idei şi altora: unii dintre confraţi stau la pândă la ce fac cei mai bătrâni...

- Care a fost ultimul spectacol în străinătate?

- La Vancouver, în Canada, cu ocazia zilei noastre naţionale. Printre invitaţii canadieni, a fost şi o doamnă care se ocupa de programul artistic al Olimpiadei de iarnă din luna februarie a anului viitor.

Ascultându-mă cum cânt, i-a plăcut enorm. Un lucru important, nu pentru Benone Sinulescu, ci pentru folclorul românesc: probabil voi susţine un recital la Olimpiada de iarnă de la Vancouver. Zic „probabil“, nu dau niciodată ca certitudine, până  nu semnez contractul.

Am fost sunat de câteva ori până acum şi aştept să mi se trimită, în iunie, un contract.  La acel spectacol toată lumea a fost în extaz, iar ziarele româneşti au scris „Benone Sinulescu a dat mai mult decât a promis“. La vârsta mea, după 54 de ani de carieră, este măgulitor!

- 54 de ani... Nu aţi obosit?

- M-aş simţi fără o mână sau un picior dacă n-aş mai urca pe scenă. Microbul muzicii este foarte bine înfipt în fiinţa mea. Mulţi dintre colegii mei mai tineri au depus armele şi nu-i înţeleg.

Eu, dacă am un album, nu pot dormi, mă scol noaptea, îmi scriu ideile. Sunt pretenţios cu mine şi mai puţin pretenţios cu cei din jur.

- Unde vă serbaţi ziua?

- La Bârzava. Soţia are o casă minunată lângă Săvârşin, în localitatea Bârzava. Îmi place foarte mult acolo, la casa părintească a soţiei, deşi am şi eu casa mea, la Siriu.

La Bârzava avem o curte superbă, cu grădină plină cu meri şi nuci. Pe urmă începe pădurea. Am făcut Paştele acolo, am stat nopţi întregi­ să ascultăm privighetorile, mierla, cucul. Am pus ceapă, am plantat flori deosebite, ale căror seminţe  le-am adus din străinătate... Parcă s-a gândit Dumnezeu la mine când a  făcut locul ăsta. Acolo voi fi de ziua mea.

- Se poate spune că trăiţi într-o grădină a Raiului şi sunteţi un om fericit!

- Mulţumesc lui Dumnezeu, aşa este! Şi sunt sănătos! Cât despre aţa de pe mosorel, asta doar Dumnezeu ştie! Tata a murit la 90 de ani, iar mama la 84, de gripă, pe când eu eram în America. Avea tensiune, dar nu de asta a murit. Şi eu o moştenesc, dar o ţin în frâu.

- Cum a fost relaţia cu mama dumneavoastră?

- Mama  nu a pus stăpânire pe mine, ca alte mame care au un singur copil. Îmi spunea: „Mamă, tu ştii ce ai de făcut în faţă, tu mergi pe drumul tău.

Din clasa a cincea nu am mai făcut şcoala la Siriu, apoi am plecat la liceu la Buzău. Şi după aceea, la Bucureşti. Părinţii mei m-au iubit enorm, şi eu pe ei. Şi acum am o lacrimă în colţul ochilor!

- V-aţi căsătorit târziu, la 42 de ani, contrar modei acelor vremuri. Aţi fost răsfăţatul mamei?

- Eram un răsfăţat al fetelor!

- Pentru că eraţi tânăr şi aveaţi succes! Cum v-aţi cunoscut soţia?

- Pe soţia mea, Elena, am cunoscut-o prin Ileana Sărăroiu, pe care ea o ştia. Aveam spectacol la Sala Sporturilor, la Galaţi, unde ea a terminat Chimia Alimentară. Pentru că o ştia pe Ileana, a invitat-o la masa ei. Ileana, fiind cu mine la masă, aşa a ajuns să mă invite şi pe mine. Iniţial, am refuzat.

Era cam pe vremea asta, în luna mai, uite, parcă şi văd.  M-a rugat să-i cumpăr un parfum de la „coada calului“, din Bucureşti, că deh, eram vedetă şi aveam pile. Când a venit la Bucureşti să-şi ia parfumul, n-a venit singură, ci cu o colegă. Era şi mama mea la mine, iar mama îşi dorea din tot sufletul să mă însor.

Aveam 42 de ani, eram cam boşorog, ha, ha, ha! „Beni, dintre toate fetele pe care le-am văzut, este cea mai delicată şi mai fină. Cred că ea e pentru tine“, mi-a zis mama. Am făcut ce mi-a dictat inima, dar inconştient, şi mama m-a influenţat. Suntem căsătoriţi de 28 de ani. Nu ştiu cum a trecut timpul!

Mini cv

- Căsătorit, nu are copii
- Născut la 24 mai 1937 la Siriu, jud. Buzău
- Albume: „Radu mamii, Radule“, „Roata vieţii“ (2002), „Bennymania“ (2003), „Fiul risipitor“ (2005), „Hai, nu mă lăsa, tinereţea mea!“