Aura Urziceanu, în panseuri rutiere: "Ceasul rău a făcut ca tabla mea să se ciocnească de tabla lui!"

Celebra solistă a fost implicată, zilele trecute, într-un accident uşor, petrecut pe Calea Moşilor din Bucureşti. Acesta a fost pretextul unui dialog pe teme rutiere cu Aura

Celebra solistă a fost implicată, zilele trecute, într-un accident uşor, petrecut pe Calea Moşilor din Bucureşti. Acesta a fost pretextul unui dialog pe teme rutiere cu Aura Urziceanu.

"Eu cer voie dacă vreau să trec. Ştiu să mulţumesc dacă mi se dă prioritate. Cred că sunt un om civilizat şi în trafic, şi nu numai", au fost cuvintele Aurei Urziceanu.

Cum aţi depăşit, psihologic, momentul accidentului?

Mulţumesc lui Dumnezeu, bine. Nu s-a întâmplat nimic grav. Nimeni n-a păţit nimic, nici eu şi nici celălalt şofer. Ceasul rău a făcut ca tabla mea să se ciocnească de tabla lui. Asta fost tot.

După vocea dvs., realizez că sunteţi prea bine dispusă pentru un om implicat în accident...

Eu nici nu-l pot numi accident, a fost un incident. Eu vă mulţumesc dvs., ziariştilor, că vă faceţi meseria cu atâta pasiune. Am fost sunată de televiziuni, de ziare, de atâta lume, ca să mă întrebe dacă am păţit ceva! Slavă Domnului că nici eu şi nici celălalt şofer implicat nu am păţit nimic! Parcă m-ar fi lovit un tir, aşa reacţii au fost!

Şofaţi de mult timp?

Am permis de conducere din 1969, l-am obţinut în Statele Unite. În atâţia ani de şofat, n-am avut niciun accident. Acesta este primul. Primul incident, repet, că accident este mult spus. Mergeam cu viteză foarte mică, cu 5-10 la oră, cineva mi-a luat faţa, el a ţâşnit înaintea mea şi secunda aia a fost cu ghinion!

Conform raportului poliţiei, cine a fost vinovatul?

Nu s-a menţionat cine-i vinovat şi cine nu. Dar dacă nimeni n-a păţit nimic, maşinile au rămas întregi, au fost două table şifonate, mai contează asta? La poliţie, domnul de acolo a văzut că sunt calmă şi înţelegătoare, ne-a dat hârtiile să le semnăm şi am plecat de acolo, eu şi celălalt şofer, civilizat.

Aţi spus că se conduce prost în România. În Statele Unite nu se conduce la fel?

Nu. Şi vă spun de ce. Românii, şi mă refer în special la bucureşteni, sunt permanent stresaţi la volan. Eu am încercat şi mersul cu metroul, am mers şi cu tramvaiul... Oamenii m-au complimentat, erau surprinşi să mă vadă în acel mijloc de transport! Şi am observat că aceia care merg cu metroul nu sunt nervoşi, omul stă liniştit, pe scaun, citeşte o carte sau este afundat în gândurile lui. Românul din metrou este altfel decât românul din trafic!

Americanul nu este la fel de nervos în trafic?

Nu! Pentru că americanii au mai multe benzi de mers, pentru că semafoarele lor sunt reglate, pentru că au parcări. Sigur, există şi la ei ore de vârf, când circulaţia este mai intensă, dar la noi este un vârf permanent!

Tonul dvs. arată că sunteţi foarte entuziastă. De unde această energie?

La sfârşitul lui februarie m-am întors dintr-un turneu care a fost la superlativ. Am început cu Japonia, unde am avut un concert pe 3 ianuarie, apoi 28 de zile în Statele Unite, unde am avut 28 de concerte, în 28 de oraşe, am plecat apoi în Brazilia, Australia.

Când veţi urca şi pe o scenă din România?

Încă nu ştiu, pentru că deşi am două propuneri, timpul meu este foarte strâns. Aici am două concerte pe an şi asta mi se pare suficient. Mai important mi se pare să cânt pentru o cauză umanitară. Când sunt solicitată, o fac cu foarte mare plăcere. Aşa cum a fost pe 5 martie, la spectacolul lui Răzvan Mazilu pentru sprijinirea Şcolii de balet.

Mini cv

născută în Bucureşti, în 1946, într-o familie de muzicieni
căsătorită cu bateristul Ron Rully, au un copil, Eliah
a cântat alături de Quincy Jones, Duke Ellington, Thad Jones, Ella Fitzgerald, Sarah Vaughn, Mel Lewis