Ada Milea , cu "Absurdistanul" în Italia:"Nu sunt grandomană să cred că schimb imaginea României"

Miercuri, la Veneţia, joi, la Padova. Ada Milea şi Romulus Chiciuc au susţinut în faţa italienilor două spectacole. Spectacolele lor par să fie muzică, deşi în realitate totul este

Miercuri, la Veneţia, joi, la Padova. Ada Milea şi Romulus Chiciuc au susţinut în faţa italienilor două spectacole.

Spectacolele lor par să fie muzică, deşi în realitate totul este teatru. Ada şi Romulus fac ca instrumentele muzicale să devină personaje, iar cei doi actori, înarmaţi cu umor, cântă despre "fluturii rămaşi omizi pentru a ronţăi grădina" sau "scriu cu creionul pe vioară scrisori de ameninţare pentru Moş Crăciun". Un interviu cu Ada Milea, via e-mail, de la Veneţia, chiar în dimineaţa zilei în care urma să susţină primul concert:

Te citez cu versurile proprii: "Ţi-ai luat graniţa-n raniţă" şi-ai plecat. Pentru cine cânţi, pentru românii din Italia sau pentru italieni?

- Ah, slavă Domnului, nu mai sunt chiar graniţe graniţele din Vest, de când ne-am europenizat, aşa c-am plecat fără raniţă. Am înţeles de la organizatori că publicul conţine şi italieni. De aceea am ales un repertoriu interesant prin prezenţa spectaculoasă a lui Romulus Chiciuc la vioară, voci, creioane şi chei.

O să le spui şi italienilor că "Ceauşescu n-a murit"?

- Ăsta mi se pare un cântec cam expirat. Nu prea sunt mândră de el. Unora le place, dar mie mi se pare neinteresant să mai cânt despre el.

Cum crezi ca vor recepta subtilităţile de limbaj, ironia, italienii?

- Hm... E clar că n-o vor savura, dar sunt atâtea lucruri savurabile dincolo de cuvinte... Recent am fost cu concertul "Quijote" la Chişinău, la Festivalul de Teatru Ionesco şi unii care n-au înţeles niciun cuvânt (nişte ruşi şi-o franţuzoaică) s-au declarat extrem de impresionaţi. I-am întrebat (şi li s-a tradus): "Cum naiba?", iar ei au zis că e o formă foarte vie de teatru, că se transmite enorm. Dar, bineînţeles, a existat frustrarea că nu înţeleg subtilităţile de limbaj la care reacţiona publicul moldovean.

Vrei să dregi imaginea României arătând italienilor că avem arme subtile şi deştepte - ironia şi umorul - pe care le folosim întâi de toate împotriva noastră?

- Nu încerc să dreg nimic... Nu sunt eu atât de grandomană încât să mă imaginez modificând "imaginea României". Ah, dar asta cu "imaginea" n-am înţeles-o niciodată, pentru că nu înţeleg cum putem fi toţi vinovaţi de acţiunile unui om. Ce, omul acela are vreo vină că eu cânt cum cânt?!

De unde vin împerecherile de cuvinte care creează absurdul şi umorul involuntar? Ai autori care te-au influenţat?

- Umorul e voluntar... haha... chiar construit. Dar e servit cu lejeritatea unui joc. Ne jucăm noi, dar respectând autorul, adică... jocul ăsta, ca orice construcţie, trebuie să aibă o fundaţie. Totul ne influenţează. Nu ne dăm noi seama în ce fel, dar tot ce-am trăit, vieţuind sau citind, ne construieşte şi ne lasă să "construim". Pot să zic ce scriitori sau ce artişti îmi plac, dar felul în care m-au influenţat n-are nicio legătură cu ceea ce fac ei...probabil. Un scriitor poate să-mi aducă inspiraţia în sunete, la fel cum o muzică poate să-mi dea ideea unui text.

Ce te-a impresionat cel mai mult în Italia?

- Aglomeraţia. E prima mea zi, m-am plimbat şi mi-am dat seama că mă grăbesc. Atunci am observat că mă grăbeam tocmai pentru că toţi se grăbeau. Nu ştiu unde, că toţi erau turişti.

Ai descoperit că ai fani, pe-acolo?

- Ieri m-au strigat doi tineri. Eram sigură că am auzit greşit, dar au mai strigat o dată. M-am oprit şi-am făcut poze (ştiţi, aşa fac oamenii şi cu maimuţa pe plajă).

O să fii în ţară, ca să votezi?

- Voi fi în ţară, dar... "eu cu cine votez, domnilor?"

Cel mai absurd lucru care ţi s-a întâmplat este...

- Nu ştiu care e "cel mai", dar îmi vine în minte imaginea turiştilor grăbiţi prin Venezia.

Ai avut vreodată impresia că Absurdistanul este un spaţiu geografic numit, din greşeală, România?

- Absurdistanul nu e România, ci e tot teritoriul populat de fiinţa noastră paradoxală.

În ce spectacole te vom vedea curând în Romania?

-La Teatrul ACT în 1 şi 9 iunie (cu "Apolodor"), în 10 iunie (cu "Quijote") şi în 11 iunie (cu "Nasul" lui Gogol).

Ai mâncat deja paste, pizza? Ai schimba mămăliga pe ele?

- Ah, dar ştiu nişte paste şi nişte pizza demenţiale în Piaţa Mică,la Sibiu. De când cu Europa, chiar le consider mămăligă.

Mini CV

-s-a născut la Târgu Mureş, în data de 08.05.1975 -absolventă a Academiei de Artă Teatrală din Târgu Mureş, secţia actorie
- Albume: "Aberaţii sonore", "Republica mioritică România", "Africa de sub unghii", "Absurdistan", "Don Quijote" (ultimul în format carte, DVD, CD)