Ultimele știri ⏱️Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Dana Războiu: „Acum m-am domesticit şi îmi place foarte mult «cuşca mea»“

Publicat: 04.10.2009 20:21

Ultima actualizare: 09.08.2022 23:54

Prezentatoarea TV trăieşte un moment important al vieţii sale: venirea pe lume al celui de-al doilea copil, Marc. Nu poate să stea departe de pupitrul de ştiri, aşa că s-a întors repede la muncă, pentru că îi place să le aibă pe toate: carieră, mulţi copii şi o familie reuşită, după cum spune ea.

Dana Războiu a împlinit în august 33 de ani. Dacă ar trage linie, ar avea de ce să fie mulţumită: doi băieţi sănătoşi, Victor şi Marc, Bogdan Enoiu (preşedintele McCann Erikson) drept soţ şi confirmarea mass-media că este una dintre cele mai bune prezentatoare TV.

Divorţul de primul soţ, Ovidiu Brânzan, ex-ministru al Sănătăţii, a fost singurul subiect tratat pe larg în presă, după ce Dana l-a acuzat pe acesta de acte de violenţă. În rest, stă departe de mondenităţi şi aleargă spre birou după ce schimbă scutece.

— Revii pe micul ecran după câteva luni de pauză.

— Am lipsit două luni şi mi-a lipsit. Mi-a fost dor de colegi, de adrenalina unui jurnal de ştiri în direct, mi-a fost dor de viaţa mea de dinainte de a naşte.

— Ai spus despre tine că eşti o fire extrem de activă. Cum ţi-a fost să stai acasă?

— Am fost în casă, da, dar de stat n-am stat o clipă. Când ai un bebeluş de nicio lună nu mai ai niciun moment de relaxare, eşti slugă la stăpân. Mai ales dacă alăptezi. Nu mai ştii când este zi şi când este noapte, nu mai ai timp de nimic, nu mai ai viaţa ta, trăieşti în ritmul sugarului. Noroc că sunt atât de scumpi când sunt mici!

— Care este definiţia ta pentru o femeie de carieră?

— Eu mi-am propus să fac de toate în viaţă. Am vrut şi carieră, şi familie, şi copii mulţi. Să fiu mamă îmi place cel mai mult, am vocaţie de mamă. Îmi place să fac copii, să-mi alăptez copiii, să-i cresc, să-i educ. Îmi ador copiii, pe Victor (cinci ani şi jumătate) şi pe Marc Sebastian (o lună şi jumătate) şi le aloc foarte mult timp şi energie.

O fac destul de profesionist. Am în casă o bibliotecă întreagă cu cărţi de puericultură, de psihologia copilului, de educaţie, cam tot ce a apărut mai bun în lume în domeniu. Pe de altă parte, îmi place şi televiziunea, îmi place să prezint ştirile, să ştiu tot ce se întâmplă în ţară şi în lume. Sunt un om foarte curios, de aceea şi lucrez de atâţia ani la ştiri. Funcţionez după lozinca „vreau să ştiu“.

— Cum ar putea o mamă, o soţie şi un om de televiziune important să exceleze în toate domeniile? Se poate sau este doar o prejudecată a succesului?

— Succesul, ca şi fericirea, înseamnă să-ţi îndeplineşti visurile din copilărie.

— Care a fost cel mai mare compromis pe care l-ai făcut în carieră?

— Vreau să dorm noaptea liniştită, nu fac compromisuri. Conştiinţa mea se încarcă foarte repede şi mă apasă, mai bine nu am ceva decât să trec peste principiile mele. Nu ştiu dacă este bine sau rău. Cred că s-ar putea numi şi orgoliu.

— Ai început în 1995 la TVR. Ce te-au învăţat toţi anii aceştia de televiziune?

— Că viaţa este dură, că imaginea contează, că adevărul nu este unul singur, că totul este efemer, ce este ştire astăzi mâine este istorie. Şi că poţi să mori foarte uşor.

— Ţi-e dor de munca de teren?

— Mi-e foarte dor de acea perioadă din viaţa mea când făceam doar teren, eram atât de tânără şi de neliniştită, eram cu adevărat neînfricată, militanta... şi foarte liberă! Munceam de dimineaţa până seara în televiziune, cu crezul că pot schimba lumea.

— Beneficiile lucrului în studio?

— Când am început munca în studio, o dată cu venirea la TVR la Bucureşti, de la TVR Timişoara, mă simţeam ca într-o cuşcă, îmi lipsea contactul direct cu oamenii, cu evenimentele. Acum m-am domesticit şi îmi place mult „cuşca“ mea.

— Ai obţinut premiul APTR pentru cel mai bun prezentator. Este o confirmare sau poate încrederea de sine să ţină loc de aşa ceva?

— O da, m-a bucurat foarte mult acel premiu, sigur că a fost o încurajare şi mi-a prins foarte bine.

— Ce i-ai spune unui tânăr jurnalist care abia îşi începe cariera? Prima şi cea mai importantă regulă?

— Să nu uite de bunul-simţ.

— Ce nu ai face niciodată în această meserie?

— Nu aş lua mită!

— Cum s-a schimbat situaţia la al doilea copil?

— E de două ori mai greu, cel puţin la început, pentru că cel mare vrea de două ori mai multă atenţie tocmai când nu mai poţi să-i oferi decât jumătate.

— Victor voia să aibă un frăţior mai mic?

— Da, vroia de mult. L-am pregătit foarte bine (trăiască americanii şi cărţile lor foarte bune de creştere a copiilor şi site-ul Amazon) şi acum îmi cere voie de zece ori pe zi să-l pupe pe bebe Marc. Şi a zis că abia aşteaptă să mai crească Marc ca să-i fie şef, că acum e prea mic şi nu face nimic, doar suge lapte.

Mini cv