Actorul Mimi Brănescu despre „Fetele marinarului“: „A fost o ofertă de nerefuzat“

Scenarist, dramaturg şi actor de succes, Brănescu scrie când se plictiseşte de actorie şi joacă atunci când scrisul îl trimite în rutină.

Trei piese ale actorului, scenaristului şi dramaturgului Mimi Brănescu vor avea premiera luna aceasta la Teatrul ACT.

„Flori, Filme, Fete sau Băieţi“, „Dumnezeu de-a doua zi“ şi „Acasă la tata“ vor fi montate la teatrul din Calea Victoriei de trei regizori cunoscuţi: Vlad Massaci, Claudiu Goga şi Alexandru Dabija.  
 
- Mimi Brănescu este actor, scenarist şi dramaturg. Trecerea aceasta nu este un efort prea mare pentru actorul care are nevoie de linişte pentru a-şi pregăti rolul?

- Nu este un efort, dimpotrivă. Când nu îmi plac lucrurile ca actor, găsesc refugiu în scris, iar când mă plictisesc de scris, mă întorc la actorie. Este o formă de laşitate, dacă vreţi.

- Unde vă este locul cel mai familiar - în actorie sau în scris?

- Amândouă îmi plac la fel de mult.

- Unde vă refugiaţi pentru scris?

- Scriu oriunde, nu am un loc anume. Ce am de spus s-a acumulat deja. Nu trebuie să merg pe o pajişte cu albăstrele ca
să-mi­ vină inspiraţia. Când am chef de scris, scriu.  

- Talentul literar s-a manifestat precoce, pe când eraţi elev?

- Nu am scris nimic interesant până la „Gunoierul”, o piesă care a avut o regie colectivă şi a  reprezentat un succes. Atunci am devenit, cu ghilimelele de rigoare, şi un autor de teatru.

- Aţi jucat în filmele regizorilor care au ceva de spus în cinematografia românească actuală. Este important să faci parte dintr-un grup?

- Nu fac parte din nicio gaşcă sau grup de influenţă. Îmi place să cred că sunt destul de independent. Încerc să fac ce îmi place şi cine stă cu mine în povestea asta, bine! Cine nu, nu!

- Muntean, Nae Caranfil, Cristi Puiu... Care dintre ei se apropie de stilul dumneavoastră de lucru?

- Nu am unul preferat. Fiecare dintre ei îmi place pentru altceva. Sunt actor, în fond, şi îmi place să joc. Cu cine am lucrat m-am înţeles bine.

-Ca actor, vă supuneţi regizorului sau scriitorul din dumneavoastră încearcă să intervină uneori pe text?

- Nu. Când merg să joc, nu încerc să intervin pe text şi nu mi se pare fairplay să procedez altfel. Învăţ textul care mi se dă.

- Faptul că soţia (Mirela Oprişor, actriţă la Teatrul de Comedie, n.r.) nu a jucat în piesele dumneavoastră este tot o chestiune de fairplay?

- Soţia mea nu a jucat, dar va juca acum în două dintre piesele de la ACT. A fost o întâmplare fericită că regizorii Massaci şi Goga au vrut să o folosească pe ea. A fost o surpriză plăcută şi pentru noi.  

- Aveţi principii?

- Atât cât pot să mai am. De la o vârstă, apar compromisurile. Pe unele dintre ele le facem toţi. Sunt admise.

- Scenariul la serialul „Fetele marinarului“, difuzat de Antena 1, este un compromis?

- Am intrat în povestea asta pentru că se câştigă bine. Ca autor de teatru, câştig puţini bani. Însă nu-l pot numi compromis, pentru că mie îmi place să scriu. „Fetele marinarului“ a fost o ofertă de nerefuzat. În televiziune se câştigă incomparabil mai bine decât în teatru.

- De câte ori mai mult, raportând câştigurile?

- De nenumărate ori!

- Vă tentează să treceţi de la scenaristică la literatură?

- Cele două sunt diferite. La literatură nu mă pricep chiar deloc.  Apoi, mie îmi place prea mult să citesc şi nu cred că aş avea timp să scriu un roman.

- Dar aveţi nişte preferinţe, în materie de cărţi şi autori...

- O carte pe care o consider excepţională este „Conjuraţia imbecililor” de John Kennedy Tools. Dacă aş fi fost actor în America, nu în România, două lucuri aş fi regretat: că nu am scris eu „Conjuraţia imbecililor“ şi că nu am jucat eu rolul principal în „Il Postino”. Îmi place dramaturgia contemporană irlandeză, îl citesc cu plăcere pe Teodor Mazilu şi sunt nebun după Cehov.

- Rolul la care visezi este...

- Trebuie să mai treacă vreo zece ani ca să-l pot juca, pentru că nu am vârsta: Petruchio, din „Îmblânzirea Scorpiei“ de Shakespeare.

Mini CV

Născut la Lehliu, Călăraşi, la 31 martie 1974
 
Are o fetiţă, Ana, de doi ani şi trei luni
 
A jucat în filmele „Filantropica“, „Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea“, „Moartea domnului Lăzărescu“, „Hârtia va fi albastră“, „După ea, „Boogie“, „Întâlniri încrucişate“ etc.
 
A primit premiul Gopo pentru cel mai bun actor în rol secundar ( în „Boogie”)