Unde sunt locomotivele de altădată, Iliescu şi Băsescu?

Vestea bună este că Dan Diaconescu a scăzut şi el în sondaje

Cel mai recent sondaj „IMAS-Adevărul" arată o fotografie cu totul nouă pentru peisajul politic românesc. Cu doar o lună înainte de alegeri, marile blocuri electorale se confruntă într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, dar niciuna dintre tabere nu mai beneficiază de aportul unor mari comandanţi capabili să decidă de unii singuri soarta bătăliei. În peste două decenii de alegeri, jocurile au fost făcute de lideri.

Ion Iliescu a dominat autoritar în anii '90, Traian Băsescu a preluat ştafeta după 2000. Nu întâmplător avem o simetrie perfectă, în 2014 vom avea zece ani de mandat Iliescu, zece ai lui Băsescu şi patru ai lui Constantinescu. Din păcate, Emil Constantinescu a renunţat la luptă, iar gestul său a avut consecinţe majore pe scena politică. PNŢCD a dispărut din peisaj, PNL şi PD au supravieţuit cu greu în opoziţie, PSD a revenit în forţă reuşind în ediţia 2000 eventul, prin câştigarea, atât a parlamentarelor, cât şi a prezidenţialelor. Episodul Constantinescu nu face decât să confirme regula, România a fost condusă de personalităţi puternice, Iliescu şi Băsescu, lideri percepuţi ca atare de partidele lor. Mandatele Iliescu şi Băsescu sunt judecate în prezent şi vor fi subiect de analiză şi de controversă şi în viitor, când abordările mai reci vor prevala în faţa confruntărilor politice de azi. Dar, cu siguranţă, nimeni nu va putea face o analiză a epocii fără a vorbi despre felul în care cei doi lideri au marcat profund societatea românească în timpul în care s-au aflat la butoane.

Acum, avem armatele desfăşurate pentru bătălia decisivă din decembrie. Generalii se plimbă prin faţa trupelor, dar nu mai sunt percepuţi ca mari lideri şi nici nu mai stârnesc entuziasmul soldaţilor.

ARD, numele sub care se camuflează PDL în aceste alegeri, nu a reuşit să propună o variantă de lider. Aruncat brusc în prima linie, Mihai Răzvan Ungureanu nu a convins. Devenit lider de partid, MRU s-a înconjurat de traseişti veniţi din toate cotloanele politice. Sondajele au arătat scăderea sa constantă în încrederea acordată de populaţie. Cu o cotă de 13%, MRU a suferit cea mai abruptă scădere într-o singură lună, de peste şase procente. Vasile Blaga nu a fost niciodată charismatic, puterea sa s-a bazat pe aptitudinile de organizator, nu de strateg. Situarea sa la 8% cotă de încredere nu este surprinzătoare. De fapt, PDL se confruntă în modul cel mai dramatic cu o criză la nivel de conducere. Traian Băsescu nu a lăsat nicio clipă din mâini frâiele partidului, chiar dacă a devenit din 2004 preşedintele României. Acţiunea sa energică şi autoritară nu a lăsat loc pentru creşterea unui succesor. Vasile Blaga şi PDL aşteaptă şi acum intervenţia salvatoare a lui Traian Băsescu. Ei cred că preşedintele va mai găsi încă o dată soluţia magică, lovitura năprasnică pe care să o aplice în ultima secundă adversarului îmbătat deja de gustul victoriei. Aşa a fost în 2004, aşa a fost în 2009. Va fi şi în 2012? PDL speră.

De partea cealaltă, USL are o ofertă mai bogată, dacă ţinem seama că are doi co-preşedinţi, Crin Antonescu şi Victor Ponta. Crin Antonescu a avut o şansă mare în perioada în care a asigurat interimatul la Cotroceni. Din păcate pentru el, imaginea sa a avut de suferit ca urmare a atacurilor în care s-a lansat la adresa doamnei Merkel, a Departamentului de Stat, a lui Barroso. Pentru un candidat la prezidenţiale, lucrurile astea cântăresc greu. Revenit în fotoliul de preşedinte al PNL, Crin Antonescu a deschis uşile lui Gigi Becali, mişcare înghiţită cu noduri de figuri importante ale partidului. Deocamdată, apropierea alegerilor ţine lucrurile la foc mic. Ce va fi însă până în 2014 este greu de anticipat.

Victor Ponta a scăzut şi el, dar mai puţin. Este al doilea la capitolul încredere, după Mugur Isărescu. Ponta a pierdut iniţial din afacerea privatizării Oltchim. Pagubele ar fi putut fi şi mai mari, dacă Dan Diaconescu nu ar fi jucat penibila scenă a sacilor de bani vânturaţi în stradă. Pentru Ponta, esenţială este prestaţia sa ca prim-ministru. El poate să-şi reconfirme mandatul fără să iasă în campanie electorală din Palatul Victoria. Sau la fel de bine poate să-l şi piardă. Spre deosebire de ceilalţi candidaţi, el este în postura de a promite, dar şi de a da socoteală pentru ce face.

Vestea bună este că Dan Diaconescu a scăzut şi el în sondaje. Dacă nu mai există locomotive pentru partide, ar fi fost jalnic ca drezina Dan Diaconescu să alerge pe o linie moartă fluturând steagul salvării ţărişoarei din mâinile ciocoilor

Ion M. Ioniţă este senior editor al ziarului „Adevărul" şi redactor-şef al revistelor „Historia" şi „Foreign Policy".