Nebunia de după referendum

Rezultatul votului de duminică pune societatea românească în faţa unor realităţi uluitoare, greu de întrezărit înainte de referendum.

În Transilvania, majoritatea românească s-a situat, practic, pe aceleaşi poziţii cu Laszlo Tokes şi cu Viktor Orban, ale căror mesaje au fost urmate în totalitate de electoratul maghiar. Aflat în România, premierul Ungariei s-a exprimat tranşant în privinţa a ceea ce ar avea de făcut la referendum atât românii, cât şi minoritatea maghiară. Laszlo Tokes, un politician sprijinit direct de Traian Băsescu de-a lungul vremurilor, nu s-a lăsat nici el mai prejos. Faptul că electoratul maghiar a răspuns unor asemenea mesaje este de înţeles, deşi, din punct de vedere politic, UDMR nu este deloc apropiată nici lui Viktor Orban, nici lui Laszlo Tokes. Ba, din contră. Dar, întotdeauna, o bună parte a votanţilor români din Ardeal a fost atentă la derapajele extremiste şi revizioniste ale radicalilor maghiari şi ale unor oficiali de la Budapesta.

Mai ales că, în ultima vreme, perioadele electorale din România au devenit teren de joc al înalţilor demnitari de la Budapesta care nu mai au loc de exprimare în ţara vecină şi prietenă şi trec graniţa pentru a face campanie direct de aici. Iată că referendumul pentru demiterea preşedintelui a şters sensibilităţile de acest gen din Ardeal, cel puţin prin prisma rezultatelor de la urne. Absenteismului total al maghiarilor li s-a adăugat absenteismul masiv al românilor. Votul din Ardeal a înclinat balanţa referendumului în favoarea lui Traian Băsescu.

Dar, deşi s-au comportat similar, cele două comunităţi nu au reacţionat din aceleaşi motive. Liderii maghiari pot spera la îndeplinirea unor obiective pe care PDL le-a promis, cum ar fi legea statutului minorităţilor naţionale sau, în schimbul ajutorului acordat pe 29 iulie, pot avansa ideea unor paşi în plus pe calea obţinerii autonomiei.

Nu aceleaşi scopuri le au românii ardeleni care au decis să nu participe la referendum. Dar această alianţă conjuncturală, împotriva a ceea ce vine de la Bucureşti ca acţiune politică, dezvăluie fracturarea periculoasă a societăţii româneşti pe multiple planuri.

Pe de o parte, este diviziunea dintre susţinătorii şi adversarii lui Traian Băsescu. Pe de altă parte, Transilvania se desparte în opţiuni faţă de Moldova şi de Muntenia. Ambele cazuri pot duce la consecinţe grave. Orice s-ar spune dintr-o parte sau din cealaltă, cele două tabere sunt foarte apropiate numeric şi foarte radicalizate. Preşedintele Băsescu nu poate ignora cele peste şapte milioane de voturi exprimate împotriva sa, chiar dacă ăsta este mesajul său public, cel puţin deocamdată. USL nu poate trece peste faptul că îndemnul la neprezentare a fost urmat de un număr mai mare sau la fel de mare de români.  Mesajele războinice aruncate inconştient pe piaţă de combatanţi amplifică ruptura. În lupta pentru putere, Traian Băsescu şi USL se apropie rapid de momentul în care nu mai există întoarcere.

Un asemenea climat îi va îndepărta şi mai mult electoratul ardelean, fie el român sau maghiar. Clivajul politic al Transilvaniei este tot ce ne mai lipsea pentru a da foc la ţară.

Culegem acum rezultatele lipsei de cultură şi de responsabilitate a elitelor politice de la Bucureşti. Lupta oarbă pentru stăpânirea butoanelor puterii distruge România bucată cu bucată.

Sunt capabili Traian Băsescu şi Victor Ponta să negocieze o soluţie politică de stingere a focului? Dacă aţi ieşi la un referendum, aţi spune „Da" sau „Nu"?

Ion M. Ioniţă este senior editor "Adevărul"