Marele licurici cântă altă melodie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Adjunctul doamnei Hillary Clinton, trimisul special al SUA la Bucureşti la apogeul crizei din vară, Philip Gordon, vorbeşte acum despre România în alţi termeni decât o făcea cu două luni în urmă.

Pe măsură ce se aşterne praful pe scandalul demiterii eşuate a preşedintelui Băsescu, încep să se schimbe şi percepţiile aliaţilor şi partenerilor României despre ceea ce s-a întâmplat la Bucureşti în această vară.

Primele semnale au venit de la Bruxelles. Celebra dezbatere despre situaţia democraţiei în România s-a purtat în tonuri vocale mult mai şterse decât ne-am fi aşteptat, chiar dacă, în termeni coloristici, vestimentaţia portocalie a doamnei Reding a fost de natură să irite spiritele mai sensibile.

Barroso a lăsat-o şi el mai moale, după ce se îngrijorase rău de soarta statului de drept în România, de era să neglijeze, sărmanul om, viitorul UE şi al zonei euro, din această cauză. Dar ceea ce i-a făcut pe europeni să deschidă şi mai bine ochii la tot ce se serveşte pe tavă de la Bucureşti a fost cazul nemaîntâlnit al respingerii unui candidat la o înaltă funcţie în UE tocmai prin votul conaţionalilor persoanei respective. Adică respingerea lui Leonard Orban în urma votului negativ exprimat de reprezentanţii PDL, mobilizaţi special în acest scop. Cunoscătorii mecanismelor europene au rămas cu gura căscată la aşa ispravă.

Domnul Orban a fost primul comisar român trimis la Bruxelles, a făcut parte din echipa Barroso, a fost consilier al lui Traian Băsescu şi ministru al Afacerilor Europene instalat de acelaşi Traian Băsescu tocmai din nevoia de a întări capacitatea Cabinetului Boc cu expertiza unui tehnocrat european ca Leonard Orban. E adevărat, a rămas şi în echipa lui Victor Ponta, dar dacă ţinem cont cât de jalnică este prestaţia României în absorbţia fondurilor europene şi cât de mare este nevoia de a avea persoane cât mai competente în domeniu, parcă Leonard Orban nu ar fi trebuit pus la zid pentru aşa ceva.

Interesele PDL au dictat altceva. Decât Orban, mai bine ca România să piardă postul. Văzută din afară, operaţiunea a lăsat un gust extrem de amar, pentru că, la Bruxelles, nu sunt digerate deloc încercările de a transfera în Parlamentul European bătăliile politice şi răzbunările sordide din ograda fiecăruia. „Deutsche Welle" comentează cu stupoare întâmplarea românească pe care o consideră o trivială răfuială orchestrată de grupul PDL la adresa lui Orban, motivul fiind apartenenţa acestuia la Guvernul Ponta.

Dar însuşi marele licurici de la Washington a început să-şi schimbe discursul. Adjunctul doamnei Hillary Clinton, trimisul special al SUA la Bucureşti la apogeul crizei din vară, Philip Gordon, vorbeşte acum despre România în alţi termeni decât o făcea cu două luni în urmă. Acum, fumul loviturii de stat s-a risipit şi domnia sa zăreşte semnele unei democraţii mature la Bucureşti, prin respectarea deciziilor Curţii Constituţionale, instituţie care a impus invalidarea referendumului. Dar Philip Gordon vede şi cealaltă faţă a monedei. „Dacă preşedintele este nepopular, iar mandatul său nu reflectă voinţa populară, atunci alegerile libere şi corecte sunt modul în care trebuie adresată aceasta. Şi dacă acesta este modul prin care România va merge mai departe, cred că credibilitatea sa ca o democraţie puternică şi partener al SUA va continua să crească", a spus domnul Gordon. Este cu totul şi cu totul altceva. Democraţia americană nu poate ignora un vot popular.

Iar mesajul nu poate fi mai clar. Un preşedinte nepopular poate fi schimbat prin alegeri. Dacă România va ajunge la un asemenea moment, nu va fi decât un motiv de a fi considerată o democraţie puternică. Mai departe, domnul Gordon nu a mai continuat. Constituţional vorbind, alegerile prezidenţiale se pot desfăşura la sfârşitul actualului mandat, în 2014. Există şi posibilitatea organizării acestora mai devreme, în caz de demisie.

Mesajele venite la Bucureşti de la partenerii din Uniunea Europeană şi de la Washington sunt pe aceeaşi lungime de undă. Adversarilor Ponta şi Băsescu li s-a cerut o coabitare civilizată până când alegerile vor decide cine va avea majoritatea în Parlament. Nimeni nu-şi face iluzii prea mari în acest sens. Personajele sunt cunoscute, la fel şi modul în care se ţin de cuvânt, mai ales în toiul unei bătălii politice în care câştigătorul ia tot. Dar oficialii de la Bruxelles şi de la Washington ştiu prea bine că s-au implicat şi au înclinat balanţa în mod decisiv în rezolvarea unei crize politice interne. Şi pentru asta şi-au pus în joc credibilitatea. A doua oară nu o mai fac. Alegerile sunt soluţia.

Ion M. Ioniţă  este senior editor al ziarului „Adevărul"  şi redactor-şef al revistelor „Historia" şi „Foreign Policy".

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite