De la Brătianu la Becali, de la Maniu la DD

Vremurile cu adevărat interesante vor începe după alegerile din 9 decembrie.

Gata, s-a rezolvat și cu reforma clasei politice, un proiect început cu entuziasm acum câțiva ani de președintele Băsescu. PDL s-a întovărășit cu țărăniștii lui Pavelescu, PNL cu pășuniștii lui Becali. Dan Diaconescu merge cu PPDD din postura celui de al treilea partid ca reprezentare în viitorul Parlament.

Ce avem noi aici? Să o luăm pe rând. PNL înfrățit cu Dan Voiculescu în Alianța de Centru Dreapta. Acum se alătură și PNG, tot de dreapta, dar ceva mai creștin. Ca să fie masa bogată, PNȚCD - aripa Ciorbea vine la împărțirea locurilor pe listă. Lângă ei, PSD. Social-democrații nu sunt nici ei singuri. Merge cu ei întreaga oaste a generalului Gabriel Oprea, cu Nea Puiu Iordănescu, cu Miky Șpagă, cu toată crema cuprinsă nu cu multă vreme în urmă de admirație față de guvernarea Boc. Fără ei, partid de stânga dealtminteri, nu s-ar fi tăiat salariile și pensiile și nu s-ar fi luat măsurile de austeritate ale fostei puteri. Noroc că li s-a ridicat vălul de pe ochi și, văzând sondajele de opinie, au decis să o ia pe calea cea dreaptă cu USL.

De partea cealaltă, la PDL a tunat și i-a adunat mai dihai decât la USL. PNȚCD-ul lui Pavelescu, care combate cu toate partidele, în toate colegiile, se însoțește cu martorii lui MRU, cu camarazii lui Neamțu, cu creștinii lui Baconschi și cu habotnicii Monicăi Macovei. La trunchiul partidului rămâne, cum altfel, Elena Udrea, adoptată în Romanul Moldovei lui Ștefan Pinalty, căci în București, în Drumul Taberei, nu ar mai fi avut sorți să se realeagă.

La domnul Dan, pe lângă domnul Dan în persoană, sunt personaje care mai de care și nu face să o uităm pe Monica Iacob Ridzi recuperată la timp pentru a nu se lipsi politica de talentele ei recunoscute de pe vremea în care era ministru în guvernarea PD și organiza frumoase zile ale tineretului.

Dacă mai punem la socoteală și PRM-ul lui Vadim Tudor, care deși nu mai strălucește în sondaje ca în alte campanii electorale, nu trebuie scos din ecuație, atunci avem un tablou cât de cât realist al viitorului legislativ.

Gigi Becali ar putea conduce Comisia pentru Finanțe-Bănci, Dan Diaconescu ar fi potrivit la Economie și Privatizare, Pavelescu la Statut și Anti-Traseism, Miky Șpagă la Cercetarea Abuzurilor.

Având aceste perspective, cetățeni ca Mircea Cărtărescu ajunși să declare că sunt pe pragul de a părăsi definitiv România fără regret și fără o lacrimă vărsată în colțul batistei ar trebui să se răzgândească rapid. Tot ce au văzut până acum e nimic față de ce va urma. E drept, visul de a-i avea în Parlament și pe Gigi Becali și pe Dan Diaconescu s-ar putea spulbera dacă cei doi vor concura unul împotriva celuilalt în același colegiu, dar îl rugăm frumos pe Crin Antonescu să evite o asemenea confruntare. Hai că se poate!

Vremurile cu adevărat interesante vor începe în România după alegerile din 9 decembrie. Să te ții atunci politică!

În ultimii doi ani de mandat, Traian Băsescu va avea prilej să mediteze. Cum s-a ajuns aici? Pe vremuri, președintele spunea cum vede domnia-sa clasa politică drept niște zoaie aruncate pe geam. Poate că avea dreptate. Dar acum, după reforma statului și reforma clasei politice, cum arată oare? Se mai vede geamul din cauza stratului gros de zoaie?

Parcă de două decenii lucrurile merg din rău în mai rău, iar această spirală a prăbușirii s-a iuțit în ultimii ani. Impostura, minciuna, demagogia sunt reperele supreme. Cum va supraviețui un stat în asemenea condiții și cu o asemenea clasă conducătoare, e extrem de dificil de anticipat. Până acum, de bine de rău, la fiecare moment al alegerilor, s-a găsit o alternativă. CDR la PDSR, Emil Constantinescu la Ion Iliescu, Alianța „DA" la PSD, Iliescu la Vadim Tudor, Băsescu la Năstase. Acum, Becali la Dan Diaconescu, Miky Șpagă la Monica Iacob Ridzi. Stânga și dreapta renovate, reformate, renăscute!

În tot acest cazan de valori, lipsește parcă ceva. Avem de toate, dar ar mai trebui un ingredient, ca să fie toate la locul lor. În plină criză economică mondială, în plină zbatere de salvare a euro, în mijlocul furtunii financiare globale, ar trebui ca măcar unul dintre partidele îngrijorate de viitorul națiunii să se gândească la un mare finanțist. Cristian Sima este liber în Islanda și așteaptă prilejul să se întoarcă pentru a se pune în slujba tării. Cine se oferă? Cine dă mai mult? O dată, de două ori, adjudecat!

Ion M. Ioniţă  este senior editor al ziarului „Adevărul"  şi redactor-şef al revistelor „Historia" şi „Foreign Policy".