Ça suffit!

Mâine ai putea să fii tu alungat doar pentru că ai un paşaport românesc

Cine ar fi crezut că adevăratul test de rezistenţă al fundaţiei europene se va ivi nu din hăul bugetar al Greciei, Portugaliei sau Spaniei, ci din taberele de carton ale ţiganilor emigraţi din România în Franţa? Viviane Reding, comisarul european pentru Justiţie, a bătut cu pumnul în masă, cerând declanşarea procedurilor pentru sancţionarea Franţei. „Enough is enough!", „Ca suffit!", în traducere franceză, a spus Viviane Reding. Presa internaţională a pus ştirea pe prima pagină adăugând că limbajul folosit de comisarul pentru Justiţie este incredibil de dur la adresa unuia dintre statele mari ale Uniunii Europene. „Vreau să fiu foarte clară, discriminarea, etnică sau rasială, nu-şi are locul în Europa. (...) Credeam că Europa nu va mai fi martoră la acest gen de situaţii după Al Doilea Război Mondial", a mai declarat Viviane Reding care a calificat drept „ruşinoasă" atitudinea autorităţilor de la Paris.

De unde atâta furie? În timp ce ministrul francez al Imigraţiei, Eric Besson, asigura Parlamentul European că expulzările din Franţa nu sunt colective, privind fiecare caz în parte, o circulară a Ministerului de Interne cerea prefecţilor să crească zelul deportărilor şi să se concentreze în special asupra ţiganilor. Nicolas Sarkozy s-a angajat să desfiinţeze 300 de tabere, iar aparatul administrativ a elaborat normele metodologice de punere în aplicare precizând drept criteriu de selecţie a ţintelor apartenenţa la un grup etnic. În acest context, trimiterea la realităţile Războiului nu este deloc deplasată. Regimul de la Vichy a colaborat cât a putut cu naziştii pentru a-i deporta în lagărele de exterminare pe „indezirabili": evrei, ţigani, opozanţi politici, homosexuali. Raţiunea de a fi a Uniunii Europene porneşte de la angajamentul de a nu mai repeta vreodată asemenea orori.

Astăzi, Parisul îi strânge pe ţigani, le dă 300 de euro şi îi trimite cu avionul acasă. Parfum. Mulţi spun că bine le face. Alţii se întreabă de ce îşi fac griji băgătorii de seamă pentru nişte cerşetori şi hoţi de buzunare zdenţăroşi scăpaţi din România.

Pentru că fiecare om răspunde doar pentru faptele sale şi nu pentru că aparţine unui grup etnic. Pentru că, în spatele ipocriziei acoperite cu 300 de euro, reapar abordările politice de acum 70 de ani. Pentru că mâine ai putea să fii tu alungat doar pentru că ai un paşaport românesc sau pentru că stai pe iarbă.

Pusă sub presiune, Franţa declară că nu va schimba nimic. E o ţară prea importantă în Uniunea Europeană. Ministrul de Interne, Brice Horte-feux, a scris o nouă circulară în care nu se mai face referire în mod direct la taberele ţiganilor. Dar acţiunea va continua pentru îndeplinirea obiectivelor asumate.

Ce poate face România, o ţară nu prea importantă în Uniunea Europeană? Aici e aici. Avem pe cap Mecanismul de Verificare pe Justiţie, ne putem aştepta la tentative de blocare a accesului în spaţiul Schengen, depindem economic de relaţiile cu Franţa. România e incapabilă să găsescă soluţii privind situaţia ţiganilor. Suntem vulnerabili. Tocmai de aceea nu avem voie să renunţăm la nici unul dintre drepturile cetăţenilor români. „Ça suffit!".