Aurul, cuprul şi vaccinul

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Abia venit în funcţie, premierul Ungureanu s-a arătat mai preocupat să dea banii pentru primăriile PDL.

Când doctorul Ioan Cantacuzino s-a întors de la Paris pentru a înfiinţa în ţara sa o şcoală şi o instituţie care să îmbunătăţească starea de sănătate a populaţiei, nu s-ar fi gândit nicio clipă că, peste o sută de ani, statul român va distruge ceea ce el a ridicat. Institutul Cantacuzino nu mai produce vaccinurile absolut necesare pe care le livra sistemului sanitar şi populaţiei.

Situaţia nu a pus pe jar niciuna dintre instituţiile cu responsabilitate directă, cum ar fi Ministerul Sănătăţii şi Guvernul. Doar Avocatul Poporului a început o anchetă, considerând că ceea ce se întâmplă la Institutul Cantacuzino reprezintă o încălcare a dreptului fundamental la sănătate şi o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. Bineînţeles, nimeni nu s-a sinchisit de ancheta Avocatului Poporului.

Abia venit în funcţie, premierul Ungureanu s-a arătat mai preocupat să dea banii pentru primăriile PDL şi să vestească pe la televiziuni frenezia economică picată din  ceruri pe capul poporului neştiutor.

Traian Băsescu, vechi pe post de aproape opt ani, se tot luptă cu modernizarea statului, obiectiv pentru care şi-ar da şi demisia. Mai nou, şeful statului activează intens pentru concesionarea rezervelor de aur, de cupru şi a zăcămintelor de gaze de şist. Despre distrugerea Institutului Cantacuzino, nicio vorbă. Preşedintele şi-a manifestat îngrijorarea în legătură cu nişte prezumtive procese pe care le-ar avea statul dacă nu dă curs angajamentelor din minerit, dar nu a cerut, cel puţin public, socoteală pentru că niciun vaccin nu se mai produce în România. O fi mai puţin important. Sau nu ne trebuie o asemenea producţie în ţară, din moment ce sunt atâtea firme mari din străinătate care ne pot asigura importurile.

Totuşi. În discursul prin care a argumentat necesitatea exploatării gazelor de şist, Traian Băsescu îi acuza pe opozanţii proiectului că nu ar face decât să menţină România dependentă de importurile de gaze ruseşti. Este un argument important. Dar nu este la fel de important ca România să nu fie dependentă de importurile de seruri şi vaccinuri?

Am văzut ce s-a întâmplat în momentul în care o firmă importatoare a decis intempestiv să se retragă de pe piaţa românească. Au suferit pacienţii, iar autorităţile au dat din umeri. Nimeni nu a dat socoteală pentru încălcarea drepturilor pacienţilor de a avea acces la tratament. Acum ne confruntăm cu o situaţie mult mai gravă. Din incompetenţă, din prostie, din nepăsare sau din alte motive oculte care ţin de ocuparea unei pieţe de douăzeci de milioane de oameni, România renunţă la producţia Institutului Cantacuzino. Efectele ar putea fi incalculabile. În bani şi în starea de sănătate a populaţiei.

Ion M. Ioniţă este Senior Editor "Adevărul"

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite