Un neamţ: Adrian Năstase

Mă încăpăţânez să scriu că apariţia celor trei volume e un eveniment. Un eveniment nu numai cultural, dar şi politic.

La Fundaţia Europeană Titulescu au apărut  volumele 8, 9 şi 10 ale lucrării „România după Malta" de Adrian Năstase. Sunt trei cărţoaie de însemnări, documente şi fotografii din perioada 1 ianuarie-19 noiembrie 1992, corespunzând celui de-al treilea an şi ultimul de mandat al lui Adrian Năstase în fruntea Ministerului de Externe. În ceaunul cu jumări care e România lui 2012, faptul că lui Adrian Năstase i-au mai apărut  trei cărţi n-are nicio şansă să provoace vreo tresărire mediatică. Altceva ar fi fost dacă unei starlete, care declarase, într-o conferinţă de presă extraordinară, că a rămas borţoasă, i-ar fi apărut sângerarea lunară. Televiziunile de ştiri i-ar fi transmis în direct necazul de a se fi înşelat în chestiunea însămânţării, iar televiziunile generaliste i-ar fi consacrat ediţii speciale.

Conştient de inutilitatea gestului meu, mă încăpăţânez să scriu că apariţia celor trei volume e un eveniment. Un eveniment nu numai cultural, dar şi politic. Prin tipărirea acestor trei volume, Adrian Năstase desăvârşeşte un proiect început cu şase ani în urmă, în 2006, sub titlul „România după Malta". Fostul premier anunţa atunci, în 2006, o lucrare  în zece volume dedicată primilor doi ani postdecembrişti de diplomaţie românească. Primele două volume au apărut în 2006. Ultimele trei apar acum, în 2012. Se înţelege că Adrian Năstase a reuşit să ducă până la capăt, între 2006 şi 2012, un proiect editorial ambiţios. Într-o ţară definită prin proiecte ratate, realizarea lui Adrian Năstase e una  deosebită. Dacă ne gândim însă cine e Adrian Năstase, putem spune  că realizarea e una ieşită din comun. În aceşti şase ani, Adrian Năstase a trecut prin infernul a trei anchete DNA, urmate de trei procese. Dar nu numai atât. În aceşti ani - poate şi din cauza anchetelor şi proceselor -, Adrian Năstase a fost împins în planul secund al politicii româneşti. Despre ce i s-a întâmplat şi continuă să i se întâmple unuia dintre cei mai înzestraţi politicieni postdecembrişti nu vreau să mă pronunţ acum. M-am pronunţat altădată, când mi-am pus întrebarea ce forţe din afara României s-au înverşunat împotriva lui Adrian Năstase şi de ce. O întrebare firească, dacă ne gândim că, deşi acuzaţiile sunt ridicole (toate cele trei procese se referă la decizii politice ale fostului premier, categorisite ca abuz în serviciu), maşinăria judecării şi condamnării a mers totuşi înainte, fără oprire, alimentată de o energie care depăşeşte cu mult ura şi posibilităţile duşmanilor din interior. Şi cu toate acestea, Adrian Năstase nu s-a lăsat până n-a dat gata şi ultimele volume ale proiectului său ambiţios.

Să fi fost cel mai bun premier postdecembrist şi făuritorul transformării PSD dintr-un partid FSN-ist într-un partid socialist de tip european, să fi fost candidatul care n-a ajuns preşedinte numai şi numai din cauza unor diversiuni politico-mediatice mizere şi unul dintre autorii admiterii României în UE şi să te vezi azi hărţuit prin sălile de tribunal ca ultimul borfaş, trecut în plan secund,  în timp ce în prim-plan se lăfăiesc nulităţi cu ţumburuc, te-ar apuca aşa, deodată, o lehamite cumplită  de biroul la care trebuie să te aşezi pentru a termina un proiect despre care ştii sigur că nu-ţi va modifica nici cu o aşchie condiţia politică şi juridică. Ei bine, pe Adrian Năstase nu l-a apucat această lehamite. S-a aşezat la birou zi de zi, a strâns documentele, le-a comentat şi a reuşit să dea gata şi ultimele trei volume din cele zece. Cum se explică acest fapt? Indiscutabil, printr-o trăsătură de esenţă a lui Adrian Năstase, mai puţin întâlnită la politicienii români: obsesia lucrului dus până la capăt. Cu ani în urmă, Adrian Năstase a început un proiect: cele zece volume ale lucrării „România după Malta". Putea să-l lase baltă? Putea, dacă era la fel ca mulţi politicieni români. Cum însă nu e la fel (şi asta s-a văzut în timpul guvernării sale), nu s-a lăsat până nu l-a dat gata. Fie şi pentru această demonstraţie de seriozitate, Adrian Năstase ar merita să revină în prim-planul politicii româneşti. Politica românească, populată până la sufocare de inşi târâie-brâu, de caţavenci lătrători, de paparude umplute cu câlţi, are nevoie de nemţi  precum Adrian Năstase.

Ion Cristoiu este scriitor şi jurnalist, autor al mai multor cărţi de proză, de studii de istorie literară şi de eseuri.