Un Shakespeare nu numai luxos, dar şi util

De-a lungul anilor, am cumpărat la întîmplare, după cum am găsit, cărţile marelui Will.

Primesc şi eu de Crăciun, ca tot omul cît de cît important în Republica noastră, cadouri.

La mai toate am desluşit în ultimul timp două note caracteristice, ivite din dinamica vremurilor:

1) Prioritatea acordată mîncării şi băuturii.

2) Standardizarea.

Cadourile nu mai sunt, ca altădată, produsul mîinilor proprii ale trimiţătorilor. Ca şi mesajele de urări de bine, ele sunt alcătuite de firme specializate, cărora persoana, în general cu bani, le-a comandat un număr de cadouri stas, potrivit unei liste.

Puse de regulă într-un coş, ele înseamnă cozonaci, dulciuri, cîrnaţi şi sticle de vin. Între cadourile primite de subsemnatul la finele anului trecut, cel de la Răzvan Cornăţeanu, în numele Trustului Adevărul, face o figură aparte.

Ştiind că merg la Biblioteca Academiei şi, sigur fiind că acolo citesc, Răzvan Cornăţeanu s-a gîndit că mult mai mult îmi va folosi o carte decît un metru de cîrnat. Drept pentru care, de Sărbători, mi-a făcut cadou ediţia de lux a operei lui Shakespeare, una dintre cele mai semnificative iniţiative ale Trustului, sub semnul culturalizării poporului român.

Sincer să fiu, n-am prea crezut în iniţiativa Trustului Adevărul, de a scoate ediţii de lux din marii autori. Mi s-a părut destinată îndeosebi îmbogăţiţilor tranziţiei, încercaţi mai nou de toana de a avea o bibliotecă de lux, după ce au avut de toate: maşini scumpe, amante ieftine şi televiziuni pe post de bideuri.

Cele cincisprezece volume, cîte însumează ediţia bilingvă Shakespeare, m-au convins că greşeam. O astfel de iniţiativă serveşte şi interesele celor pentru care biblioteca de acasă e un instrument de lucru sau, mai precis, o magazie cu instrumente de lucru.

După Revoluţie, au lipsit, din motive lesne de înţeles, iniţiativele de publicare dintr-o dată, în ediţii răsunătoare, a operei complete a unui autor român sau străin. Tinerii care ar dori să-şi facă azi o bibliotecă personală ar trebui să umble prin anticariate pentru a reuşi să încropească o ediţie de opere complete.

Marea problemă pentru posesorii de biblioteci individuale e dată de felul haotic în care au cumpărat, de a lungul timpului, operele marilor autori. Nu numai cei străini, dar şi cei au apărut cu ţîrîita. Chiar şi cînd a fost vorba de iniţiativa unor edituri româneşti de a scoate operele complete ale unui autor, operaţiunea propriu zisă de tipărire s-a întins pe ani întregi. Eu, de exemplu, de-a lungul anilor, am cumpărat la întîmplare, după cum am găsit, dar şi după cum s-au editat, cărţile marelui Will.

În dulapul repartizat literaturii englezeşti, cărţile luate pînă acum ocupă un raft definit prin harababură. Aceeaşi piesă întîlnită în mai multe cărţi, după mersul anapoda ale editării. Volume mari şi mici. Unele, cu coperte colorate. Altele, cu coperte sobre. Le-am dat jos şi am pus în loc cele cincisprezece volume ale ediţiei de lux scoase de Adevărul. M-am pricopsit dintr-o dată cu întreaga operă a lui Shakespeare. E uşor de găsit o piesă de teatru.

E o plăcere să deschizi o carte. Un asemenea volum, mirosind plăcut, mîngîietor la pipăire, e pentru iubitorul de cărţi ca o maşină de lux pentru un colecţionar de maşini care a trecut de la Dacia la Mercedes.

Din acest punct de vedere, îmi permit să observ că, în librării, ediţia Shakespeare, scoasă de Trustul Adevărul, e prost expusă. Noutatea iniţiativei constă în posibilitatea ca iubitorul de cărţi să aibă în faţă, ca pe raftul de acasă, cele cincisprezece volume, unul lîngă celălalt, marcate de precizarea Ediţia bilingvă de lux, Shakespeare. Dacă are posibilităţi financiare, iubitorul de cărţi trebuie să ia toate volumele o dată.

În librării, volumele sunt expuse disparat, cu coperta spre cumpărător, ca şi cum ar fi fost tipărite separat şi nu împreună, sub semnul unei iniţiative editoriale .