Eterna lecţie a cinismului politic

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Gândurile astea le am eu, venit până aici pentru a vedea locul în care a fost împuşcat fostul premier.

Un moment din istoria ţării. Lupta pentru putere e o dimensiune a istoriei naţionale, componentă a istoriei universale. Poate fi exclusă această dimensiune din investigarea lui 23 august 1944?

Fireşte că nu.

Când în trecutul românesc s-au înregistrat vânzări de frate la păgâni de dragul Domniei, când Paharnicul complota stând la aceeaşi masă cu Domnitorul, când Mihai Viteazu e trădat de garda personală şi Alexandru Ioan Cuza e dat în gât de cei apropiaţi, cum să crezi că acţiunile celor implicaţi în vâltoarea lui 1944 şedeau sub semnul patriotismului exemplar?

Nu poţi explica încăpăţânarea lui Iuliu Maniu şi Dinu C. Brătianu de a-l lăsa pe Mareşal să semneze Armistiţiul dacă nu ţii cont de grija acestora să nu-şi pună iscălitura pe un document care dădea ruşilor, pe gratis, Basarabia şi Bucovina.

Nu poţi explica graba Majestăţii sale de a tăifăsui cu comuniştii fără a lua în calcul îngrijorarea că şi-ar putea pierde tronul.

Nu poţi explica sârguinţa unor generali precum Gheorghe Mihail, Aurel Aldea de a implica Armata în Lovitura de stat fără a lua în calcul ura faţă de Mareşalul care-i trecuse în rezervă.

Nici Mareşalul nu poate fi ocrotit de trimiterea la cinismul politic.

Nu profitase, oare, generalul Antonescu de complicarea situaţiei lui Carol al II-lea, cel care-l pusese premier în speranţa că astfel se va salva, pentru a-l constrânge să demisioneze?

Şi nu-i trăsese pe sfoară acelaşi general, devenit Conducătorul Statului, pe amicii şi aliaţii săi legionari, fără de care n-ar fi ajuns atotputernicul României?

Reamintindu-ne aceste momente de cinism, zise şi de pragmatism politic, vom înţelege de ce pentru suspendarea lui Traian Băsescu au votat nu numai foşti aliaţi, dar şi foşti amici.

*
Observaţie profundă

Augustin Buzura în Tentaţia risipirii despre ce s-a scris după decembrie 1989 despre marii scriitori români:

„Ce vârf intelectual, care scriitor cât de cât însemnat a rămas neponegrit? Nici unul. Şi cu ce ne-am ales? Ne-am murdărit singuri, în deplină libertate, mai mult decât a reuşit înainte Securitatea şi Partidul".

*
Fericirea - chestiune de raportare

Am văzut mai serile trecute, chiar dacă de pe la mijloc, Naufragiatul, un film cu Tom Hanks. Dedicat unui american prăbuşit cu avionul pe o insulă şi obligat să stea în sălbăticia singuratică patru ani, filmul are momente de simplă, dar temeinică filosofie a vieţii.

Cum ar fi cel în care eroul aprinde focul după formula omului primitiv: frecând două lemne.

Întors acasă, eroul face flacără prin simpla mânuire a unui aprinzător de aragaz.

Posibilă lecţie de viaţă, dacă ne gândim la uriaşa, exploziva bucurie a eroului cînd aprinde focul pe insulă:

Fericirea e o chestiune de raportare.

Unii sunt fericiţi, pentru că şi-au făcut rost de un yaht. Alţii sunt fericiţi,  pentru c-au reuşit să facă focul.

*
Placa lui I.G. Duca

Dînd o raită până la Sinaia, ca să-mi încarc bateriile, fac un ocol pe la Gară, pentru a vedea placa de la locul unde a fost împuşcat I. G. Duca.

Dacă-mi amintesc însă bine, am mai văzut o dată placa respectivă.

Nu ţin minte când şi mai ales unde e aşezată. Atmosfera din Gara Sinaia e tipică staţiunilor de munte pe timp de iarnă. Băieţi şi fete, în perechi, împovăraţi de rucsacuri, cu încălţăminte de schi. Obişnuiţii taximetrişti lansează obişnuitele oferte. Pe peron, inşi în aşteptarea unui tren. Cu pungi de plastic şi sacoşe de cîrpă.

Bat peronul de la un capăt la altul în căutarea plăcii. O clipă mă gândesc s-o iau spre capătul dinspre Bucureşti, socotind că victima străbătuse o zonă pustie a Gării. N-o găsesc. Mă întorc şi o iau spre capătul dinspre Braşov pînă în dreptul W.C.-ului.

Nici aici nu e.

Tocmai cînd mă descurajasem şi eram pe cale să plec, dau peste plăcuţă:

E chiar lîngă uşa prin care se iese pe peron din holul sălii de aşteptare.

Scrie clar:

Aici a fost asasinat ...!

Carevasăzică, I.G. Duca a trecut prin hol şi a ieşit pe peron pe uşa cea mai frecventată.

Comandoul l-a surprins într-o zonă centrală şi nu undeva la margine.

Gândurile astea le am eu, venit până aici pentru a vedea locul în care a fost împuşcat fostul premier. Pe cei din jur nu-i încearcă asemenea meditaţii. Ba chiar, la o adică, habar n-au că aici, unde stau ei aşteptând trenul, a avut loc un moment care a zguduit Istoria modernă a Patriei.

Ion Cristoiu este scriitor şi jurnalist, autor al mai multor cărţi de proză, de studii de istorie literară şi de eseuri.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite