Adevarul.ro

Va înlocui eReaderul cartea de hârtie? După părerea mea, nu.

În materie de pictură, Picasso a traversat mai multe perioade: roz, albastră, cubistă. În materie de dispozitive electronice, subsemnatul a traversat, în ultimii ani, mult mai multe perioade decât Picasso în pictură. A fost o vreme când m-au pasionat laptopurile. După ce-am cumpărat şi experimentat vreo câteva, umblând din marcă-n marcă mai ceva ca fluturele din floare-n floare, m-am plictisit. Acum zac pe undeva, prin casă, prăfuindu-se iremediabil, la concurenţă cu cărţile. M-am năpustit apoi asupra accesoriilor de computer: tastaturi cât mai complicate, mouse-uri cât mai deştepte, suporturi pentru laptop, lămpiţe de luminat. A venit rândul telefoanelor mobile. Cumpărând şi experimentând produse cât mai complicate, am sfârşit prin a folosi un produs cât mai simplu.

Traversez acum, dominat de aceeaşi patimă furibundă, perioada eReaderelor, în dulcea limbă a lui Neculce: cititoare de cărţi electronice. Riscând să par didacticist, voi preciza că eReaderul e un dispozitiv de mărimea unei pagini de carte tip „Biblioteca pentru toţi" sau chiar de cea a unei coli A4, pe care se pot stoca până la 4.000 de cărţi. Pe unele dintre ele, dotate fiind cu wireless, se pot citi, graţie unui abonament, ziare şi reviste din întreaga lume. Cum s-a mai întâmplat cu toate născocirile, între firmele lumii s-a declanşat o concurenţă sălbatică pentru a produce eReadere tot mai sofisticate, în stare să ofere consumatorului tot mai multe facilităţi: de la posibilitatea de a lua note de pe paginile citite până la posibilitatea de a avea acces la Wikipedia şi la Google.

Un cunoscut mi-a atras atenţia asupra acestei drăcovenii electronice lansate în premieră de Amazon, prin dispozitivul numit Kindle, anul trecut, în America. Dând curs precipitării mele furibunde în lumea gadgeturilor de ultimă oră, am cumpărat şi experimentat câteva dintre produsele lansate cu mai mult sau mai puţin tam-tam. Unele, pătrunse şi pe piaţa noastră, chiar dacă doar prin intermediul comerţului pe internet: Kindle DX, fabricat de Amazon, iRiver Story, singurul cu meniu şi în română, Sony Reader, cu cele două variante: PRS-600 Touch Edition - pentru cărţi şi Sony Reader Daily Edition - pentru ziar. De pe internet, mi-am dat seama că piaţa lumii găzduieşte şi alte oferte: Astak EZ Reader Pocket Pro, Spring Design Alex, BeBook Neo, Bornes&Noble nook. Preţurile se învârt în jurul sumei de 300 de dolari.

Mulţi dintre cei cărora le-am arătat eReaderul mi-au spus că ei nu pot citi o carte dacă nu e din hârtie. Sunt un cititor vicios încă din copilărie. Cu toate acestea, m-am obişnuit repede cu formatul electronic. Subţire, de mărimea unei cărţi din „Biblioteca pentru toţi", eReaderul e foarte practic pentru cei care nu vor să ia cu ei un geamantan de cărţi când pleacă de acasă. Spre deosebire de laptop sau telefonul mobil, eReaderul nu oboseşte ochii, deoarece pagina de pe ecran imită pagina de hârtie. Procedurile de trecere de la o pagină la alta a cărţii diferă de la un produs la altul. Amazon a mers pe formula trecerii prin apăsarea pe un buton exterior. Sony a ales-o pe cea a atingerii ecranului, chiar dacă eReaderul are şi un buton exterior. Prin intermediul Reflon on pot fi mărite literele chiar şi în cazul formatului PDF. Toate produsele oferă multe alte posibilităţi legate de lectură: saltul la o anumită pagină, reluarea cititului de unde ai rămas, plasarea de semne de carte, realizarea de note.

Va înlocui eReaderul cartea de hârtie? După părerea mea, nu. Rămâne, totuşi, un înlocuitor al cărţii clasice pentru anumite situaţii, dar mai ales pentru cei care citesc o carte aşa cum ar vedea un film la televizor. Deşi nu mă pricep la dispozitive electronice la fel de bine ca mulţi tineri români de azi, folosind deja eReaderul mi-am bătut capul cu soluţionarea a numeroase chestiuni tehnice şi de conţinut. În măsura posibilităţilor, voi răspunde în numerele viitoare ale ziarului întrebărilor postate de cititori sub acest text.