Adevarul.ro

Creşterea lui Dan Diaconescu arată că populaţia aşteaptă apariţia altor politicieni, spune Lăzăroiu.

Decredibilizarea actualilor lideri ar crea culoarul necesar pentru Albă ca Zăpada. Dacă va fi un singur partid dominant în 2012, atunci nu va fi niciunul cele dintre cunoscute deja. Dacă nu va fi un singur partid dominant, atunci vor fi trei. Şi toate trei personaje de basm: Scufiţa Roşie, Fetiţa cu chibrituri, Moş Crăciun.

Citiţi şi:

Cum s-au schimbat patru Guverne sub preşedinţia lui Traian Băsescu

Dacă nu cumva şi al patrulea, Capra cu trei iezi. Autorul acestei şarade, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, a stârnit multe discuţii cu textul său neobişnuit, postat pe un blog. Nu numai pentru că povestea cu cheie venea de la un consilier al preşedintelui. Ci şi pentru că totul se întâmplă în mijlocul furtunii politice generate de remanierea guvernamentală şi de moţiunea de cenzură pregătită de opoziţie. Consilierul prezidenţial decriptează povestea pentru „Adevărul".

Ovidiu Nahoi: Aţi lansat o şaradă politică în care vorbiţi cifrat despre evoluţia unor partide în preferinţele electoratului. Transpare ideea că lumea s-a săturat de politicienii actuali. Îngrijorarea dumneavostră porneşte de la faptul că preşedintele Traian Băsescu a scăzut puternic în sondaje?

Sebastian Lăzăroiu: Nu neapărat. Scăderea preşedintelui e un pic o legendă. Dacă te uiţi pe ierarhia popularităţii oamenilor politici, e clar că preşedintele a scăzut, dar uitaţi-vă că toţi au scăzut. Toată clasa politică se prăbuşeşte în încrederea populaţiei. Adică în ultimul sondaj pe care eu l-am văzut, cel mai popular, dintre personajele publice, avea 26%. Traian Băsescu avea în jur de 19-20%.

Ion M. Ioniţă: Cine e pe primul loc?

Mugur Isărescu. În toate sondajele. Nu e un politician, dar e un personaj public care şi-a păstrat credibilitatea. După care încep ceilalţi: Victor Ponta, Crin Antonescu, Traian Băsescu, toţi sunt undeva în banda asta de 20-26%. Asta trebuie să ne îngrijoreze, faptul că oamenii încet, încet îşi pierd încrederea în toate partidele şi în toată clasa politică. Dar, până la urmă, cum să zic, s-ar putea să fie începutul unui alt drum.

I.M.I.: Un nou drum înseamnă Partidul Poporului?

În ultimul sondaj pe care l-am văzut, Partidul Poporului avea 20%. Asta nu trebuie să fie neapărat un semn prost. În sensul că vine un partid al OTV şi câştigă alegerile. Mai e până în 2012. Dar e un simptom de care trebuie să ţinem seama şi anume că o mare parte a electoratului nu se mai găseşte în oferta celor patru mari partide: PNL, PSD, PDL şi chiar UDMR.

O.N.: S-a dus electoratul partidelor mari spre Dan Diaconescu?

Probabil că partidele astea şi-au păstrat electoratul fidel. Dar cei mai mulţi care migrează spre Partidul Poporului sunt din zona asta, nedecisă, să zicem „no man's land", zona asta gri, care aşteaptă altceva. Ăsta e semnalul, aceşti oameni aşteaptă altceva.

I.M.I.: Dar PRM-ul?

Tot în zona 5-6%, n-a crescut.

O.N.: Este Dan Diaconescu purtătorul de stindard al unei schimbări politice?

Vă garantez că dacă mâine vine un alt personaj, să zicem, mai credibil decât Dan Diaconescu, va prelua acest rol.

O.N.: Mai credibil sau mai pitoresc?

Da, contează foarte mult. Vedeţi, după părerea mea, dacă n-ar fi OTV şi Dan Diaconescu acest Partid al Poporului ar putea să aibă acum în jur de 30-40%. Deci e clar că sunt mulţi care sunt reţinuţi în a vota cu acest partid.

I.M.I.: Sunt reţinuţi din cauza a ceea ce văd la OTV?

Da. Mulţi sunt foarte confuzi.

O.N.: Dar 30-40%, hai să fim serioşi.

Păi, ăsta e potenţialul.

I.M.I.: Există un potenţial de 30-40% pentru o ofertă nouă? Cum ar arăta această ofertă?

Asta e impresia mea, că există un potenţial de 30-40% pentru o ofertă nouă. Toţi politicienii sunt dintre cei pe care i-am mai văzut la televizor. Oamenii aşteaptă să vadă alte feţe. E mult mai uşor acum să promovezi un necunoscut, să zicem tânăr, un profesionist în domeniul lui care a făcut ceva în viaţă. E mult mai uşor să-l promovezi decât să vii cu o faţă pe care oamenii au tot văzut-o la televizor de 20 de ani.

O.N.: UNPR-ul n-a reuşit.

N-a reuşit. Pentru că ce e UNPR-ul în fond? Sunt nişte oameni care au fost nemulţumiţi de PSD, de ce se întâmpla acolo, nu neapărat de politici sau de ideologie, sau de modul de a se face politică. Mulţi aveau chestiuni personale. Şi au plecat de acolo, au format un alt grup parlamentar, pe urmă s-au transformat în partid. Cine sunt liderii acestui partid? Care este oferta acestui partid? Eu nu ştiu, habar n-am. Eu n-am auzit. Poate n-au fost ei suficient de vocali sau de convingători.

I.M.I.: PDL-ul poate să iasă uşor din scenă. Sau să devină un partid mic. Asta va fi strategia PDL, să promoveze figuri noi?

E clar că e o întrebare pe care ar trebui să le-o puneţi lor. Se spune că PDL-ul n-are oameni. Sau că PSD-ul nu are oameni, sau că PNL-ul n-are oameni. Asta e gogoriţă şi să vă spun de ce. Să luăm PDL-ul. Ei zic că au 200.000 de oameni. Dar să zicem că au 100.000 de membri, ceea ce e posibil. Oameni care sunt ataşaţi, de valorile partidului, cu carnet, îşi plătesc cotizaţia. Îmi spuneţi mie că din ăştia 100.000 de oameni nu găseşti o sută? Oameni capabili, oameni de calitate, oameni oneşti, oameni cu charismă chiar, convingători. Statistic vorbind, din 100.000 găseşti 100 de oameni de calitatea asta.

O.N.: Înseamnă că sistemul lor de promovare nu e funcţional.

Da, înseamnă că e o problemă de selecţie. Mecanismele de selecţie din toate partidele, nu numai din PDL, îi împiedică pe aceşti, să zicem, 100 de oameni din 100.000 să acceadă, să ajungă şi să fie promovaţi, să ocupe o funcţie şi să demonstreze ce pot.

I.M.I.: Asta se întâmplă în general. Dar partidul de guvernământ e măcinat de două tabere care luptă între ele. Şi mai vine şi preşedintele şi zice: eu i-aş da afară pe unii sau pe alţii.

Aici sunt chestiuni diferite. Preşedintele a spus asta tocmai pentru că a încercat să atragă atenţia asupra ne-
voii de a avea solidaritate şi disciplină în partid într-o situaţie critică. Dacă nici în situaţia asta nu stai unit şi nu încerci să vorbeşti pe o singură voce, atunci, nu-i vorba că suferă partidul, dar suferă toată ţara, pentru că nu mai există coerenţă în actul de guvernare. Asta a fost singura chestiune. Nu era vorba de cei trei pe care i-a nominalizat preşedintele.

O.N.: Mesajul a fost perceput aşa: că i-a lăsat din braţe pe unii dintre apropiaţii lui.

Probabil că mesajul era perceput greşit dinainte precum că ei ar fi vocile preşedintelui. Eu vă spun că a fost un mesaj greşit perceput. Oamenii aceştia, Cristian Preda, Sever Voinescu, au intrat în politică, şi-au asumat un drum, n-au nevoie cred de cineva care să-i legitimeze din spate. A, că există percepţii că Cristi Preda a lucrat la Cotroceni, că Sever Voinescu a fost purtătorul de cuvânt al campaniei, dar asta e altceva. Dacă are ceva de spus, preşedintele spune singur, nu se foloseşte de interpuşi.

Se face campanie cu banii statului

Trebuie să-i acuzăm pe politicieni că îşi fac campanie electorală pe buget. Pensionarii trebuie să-şi ia pensiile, funcţionarii să-şi ia salariile, săracii să primească ajutor. Problema este că sunt foarte multe abuzuri, în care există o complicitate între beneficiarul acestor ajutoare nemeritate şi politicieni şi funcţionari.

A existat această complicitate tacită şi a mers mai departe. Dar din cauza asta se fac cozi pe Valea Prahovei, se fac cozi către mare, facem cu trenul şase ore până la Constanţa. Deci se risipesc bani şi se face campanie electorală cu bugetul de stat. Asta s-a întâmplat în ultimii ani.

„Să vedem cât se umflă Dan Diaconescu"

I.M.I.: Spuneţi că nu e îngrijorător că Partidul Poporului are 20%?

Se va dezumfla la un moment dat. Eu de-aia şi spun: hai să ne uităm la el ca la un simptom. Eu un simptom, e ca un fel de balon de încercare. Hai să vedem cât se poate umfla un balon dacă îl las pe zona asta de nemulţumire.

O.N.: Mai trece Dan Diaconescu de trei ori pe la Parchet şi creşte în sondaje.

Contează şi asta. Asta funcţionează, la început, ca victimizare. Dar după aia începe să funcţioneze chiar invers. Poate că nu-l cheamă degeaba la Parchet şi uite a mai apărut un cap de acuzare şi alt cap de acuzare.

Asta, sigur, funcţionează la început pentru victimizare, dar ulterior se întoarce împotriva celui care o foloseşte pentru a se victimiza. Eu de-aia spun că nu sunt aşa de îngrijorat, pentru că din ăştia 20% pe care îi are acum, sunt unii care pur şi simplu refuză să mai vadă cele patru partide, nu mai au niciun fel de încredere. Şi pentru că sondajele cer o opţiune, mulţi spun că se duc spre Partidul Poporului.

O.N.: Există perspectiva ca Guvernul Boc să stea patru ani?

Foarte greu de spus. Eu cred că răspunsul la întrebarea asta se află în partid, în PDL, dar nu-l are nimeni în momentul ăsta. Dar răspunsul la întrebarea pe care aţi pus-o se află în PDL. Pe de altă parte, aşa s-a spus şi de Tăriceanu, că o să cadă în 2005, că o să cadă în 2006, şi a stat patru ani. Deci întotdeauna poate exista o asemenea perspectivă. Dar strict în cazul domnului Boc, cred că răspunsul se află în partid.

Partidul Poporului ia voturi de la PSD

I.M.I.: Va avea moţiunea de cenzură anunţată în octombrie şanse mai mari decât precedenta?

Nu neapărat. Pentru că eu am scepticismul meu legat de dorinţa PSD sau a PNL de a cădea acest guvern. Eu ştiu că şi la ei, în fiecare dintre cele două partide, există două curente. Unii care vor intrarea la guvernare acum, repede, şi care fac presiuni asupra celor de la centru. Dar, pe de altă parte, ai vârful partidului, care nu e aşa de nerăbdător să vină acum la putere şi care are capacitatea să gândească lucrurile pe termen mai lung. Şi calculele lor arată că mai degrabă profiţi de această perioadă şi laşi pe alţii să-şi rupă gâtul cu o guvernare dificilă.

Deci, mai bine stai deoparte şi beneficiezi pe urmă în 2012 de o mare susţinere populară care rezultă din frustrările acumulate faţă de actuala guvernare. Am auzit că, de fapt, la PNL analiza ar fi diferită, intervenind un calcul în plus, şi anume că liderii de la vârf ai PNL nu mai sunt convinşi că pot depăşi un anumit plafon. S-ar mulţumi să intre acum la guvernare. Nu e aşa. Vă spun şi de ce. Şi ei văd în sondaje că pe măsură ce creşte Partidul Poporului, a lui Dan Diaconescu, scade PSD-ul.

Este exact acelaşi fenomen pe care l-am avut în 2000, dacă vă amintiţi când PSD era la 48-50% în sondaje. Pe măsură ce se apropiau alegerile creştea PRM-ul, care avea 4% şi s-a dus la 20% .

O.N.: Au avut aceeaşi masă electorală.

Exact. Da, pentru că ei împart cumva acelaşi tip de electorat. Or, asta sigur că dă speranţe pentru PNL. Eu sincer vă spun că până în 2012 mai e ca să ne pronunţăm în legătură cu ce se va întâmpla cu Partidul Poporului. Dar să zicem că, pe actualele date, până în 2012 să avem o distribuţie foarte ciudată a voturilor. Şi anume: să avem un PSD şi un PNL foarte apropiate, un 25%. Niciun partid nu va mai lua peste 30%. Pe urmă să avem PDL şi acest Partid al Poporului să-l avem undeva la 15-16%.

Repet pe actualele date. Dar, până în 2012, lucrurile se pot schimba. E o distribuţie mult mai echilibrată care poate da speranţe PNL să discute altfel pentru formarea unei majorităţi. Pentru că, de fapt, teama lor acum asta e. Domnule, noi avem 20, PSD are 40, noi o să fim a doua roată la căruţă, n-are rost să mai sperăm la mai mult. Da, repet, Partidul Poporului schimbă un pic calculele astea. Pentru că PSD de 40 la sută e o iluzie. Nu va avea 40 la sută cu Partidul Poporului în joc, să zicem, în momentul ăsta. De aia spun ca să trag linie, eu nu sunt atât de convins că la nivelul de decizie de vârf al PSD şi al PNL există o dorinţă reală de a veni la guvernare.

Testul Adevărului: Oamenii nu mai au încredere în Guvern

1 Alt ritm. În mod sigur, 1 septembrie e un punct de cotitură pentru că trebuie schimbat ritmul, e clar. Deci, în ritmul actual nu mai merge. Adică oamenii nu mai au încredere în capacitatea actualului guvern de a duce lucrurile repede la capăt.

2 Anticipate. Sigur, există acea prevedere în Constituţie, conform căreia preşedintele poate să dizolve Parlamentul, dar nu e obligat. Dar până să ajungem acolo, eu vă garantez că în România nu vor cădea niciodată două guverne succesiv. Intervine logica individuală a parlamentarului care nu are interes să-şi scurteze mandatul. Asta ar însemna să spere că ar mai putea fi încă o dată pe listă, pus în colegiu şi să mai şi câştige.

3 Două evenimente de impact. În toamna asta sigur vom avea două evenimente majore. Pe de o parte o să avem moţiunea de cenzură, care e aproape certă, Opoziţia asta face, profită de nemulţumirea oamenilor şi de lipsa de credibilitate a guvernului şi depune o moţiune de cenzură. Trece moţiunea, cade guvernul. Şi atunci, jocul se reia. Al doilea eveniment important se întâmplă în sistem. Eu mă aştept, şi nu cred că e cineva care să nu se aştepte la asta, m-aştept în continuare la o activitate intensă a sindicatelor care vor încerca diverse forme de protest: manifestaţii în stradă, greve. Sigur că nu poţi să spui că n-au impact lucrurile astea pentru că o grevă îţi poate bloca sistemul, iar manifestaţiile din stradă creează tensiune.

4 Puterea parlamentarului. După 2008, după ce s-a schimbat sistemul de vot, puterea parlamentarului a devenit din ce în ce mai mare. Discuţiile în grupul parlamentar despre activitatea Executivului sunt esenţiale. Executivul a învăţat ceva în ultimii doi ani. Şi anume că nu mai poţi să tratezi parlamentarul ca pe un hopa-mitică care îţi ridică mâna în Parlament. În fond, el are întotdeauna şi alte opţiuni, şi de aici apare fenomenul de migraţie politică. Deci, influenţa grupurilor parlamentare e din ce în ce mai mare, nu doar în cazul PDL.