Adevarul.ro

 „Dacă n-ar fi conducta de petrol, ruşii ne-ar lăsa în pace”, spun georgienii. Ei ar renunţa oricând la aurul negru pentru vinul roşu.Am mers la Tbilisi pentru un interviu cu fostul ministru de Externe al URSS, Eduard Şevarnadze. Am găsit o ţară dornică până la disperare să se modernizeze.

Când toată lumea vorbeşte despre petrol, georgienii vorbesc despre vin. Curios, într-o ţară străbătută de singura conductă de hidrocarburi care nu se află sub controlul Rusiei: Baku –Tbilisi - Ceyhan.

Acceseaza linkul pentru a vedea un FOTOREPORTAJ din Georgia!

Conducta aduce Georgiei mai puţin de 10 milioane de euro pe an. Şi nici măcar nu-i conferă o poziţie strategică de invidiat. Aduce, în schimb, presiunea constantă a Rusiei.

Orice discuţie cu un georgian ajunge până la urmă la vin. Problema este că, din cauza intereselor petroliere, suferă vinul. Rusia a sistat importurile, dând o lovitură financiară micii republici. Vrând, nevrând, georgienii s-au văzut obligaţi să dezvolte o adevărată geopolitică a vinului.

Firma americană FedEx şi Volga sovietică

 S-au orientat spre Turcia, Ucraina, Polonia, Ţările Baltice. Şi ar exporta, probabil, şi în România, dacă ar exista proiectata linie de ferry-boat dintre Constanţa şi Batumi. „Pentru noi, transportul pe Marea Neagră este vital şi portul Constanţa este foarte important. Puteţi găsi în Georgia cel mai apropiat partener din regiune în ce priveşte cultura, mentalităţile şi deschiderea spre business”, spune preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Georgiei, Jemal Inaişvili.

 Purtăm discuţia în sediul de oţel şi sticlă al instituţiei, ridicat într-un cartier modest, cu străzi sparte şi blocuri ponosite de tip sovietic. Acestea sunt cele două feţe ale ţării, una orientată spre afaceri şi Occident şi celaltă zbătându-se în
sărăcie.

„Dacă ruşii s-ar înţelege cu iranienii...”

Aveam să aflăm mai multe despre importanţa comerţului pe Marea Neagră şi despre mediul business din Georgia de la Fady Ashly, preşedintele Camerei de Comerţ Internaţionale a Georgiei, un om de afaceri de origine libaneză şi cu cetăţenie americană. Intrăm în biroul său printr-o poartă detectoare de metale şi după un control antitero aidoma celor din aeroporturi. În urma noastră se închide o uşă grea, blindată.


De când este în Georgia, Fady Ashly a scăpat cu bine din două atentate. Şi atunci de ce rămâne aici? Fiindcă este un mediu de afaceri foarte atractiv.

Credincioşi la Catedrala Neamului în Săptămâna Mare

O companie poate plăti maximum şapte taxe, dar poţi să ai taxe zero. Condiţia este să deţii minimum zece hectare de teren şi produsele fabricate acolo să fie destinate exportului. Iar o firmă poate fi înfiinţată în 24 de ore. Cât despre atentate şi răpiri, el ne asigură că acestea sunt de domeniul trecutului.

Potrivit omului de afaceri, atuurile viitoarei Georgii sunt legate de sectorul bancar – cel mai dezvoltat din regiune – de vinificaţie, de servicii şi de reţelele de transporturi. Georgia se doreşte o placă turnantă a comerţului între Uniunea Europeană şi Asia Centrală. „Dacă ruşii s-ar înţelege cu iranienii ca să-şi transporte pe acolo hidrocarburile, presiunea lor asupra Georgiei ar scădea mult. Deocamdată, Rusianu are interesul să existe stabilitate în Georgia, pentru a o ţine departe de structurile euroatlantice”, afirmă omul de afaceri.


„Dar voi ce faceţi cu Moldova?“

Este întrebarea pe care am auzit-o de la mai toţi interlocutorii noştri din Georgia, fie ei politicieni de la putere, din opoziţie sau oameni de afaceri. ”Dacă am fi fost noi în situaţia Republicii Moldova, cu o ţară vecină membră a UE şi NATO care să vrea să ne sprijine, nu am fi ratat o asemenea şansă”, venea imediat constatarea.

Turcia, jucător puternic în zonă

Turcia este singura mare ţară care nu le cere vize georgienilor. Ankara este foarte activă în Caucaz, prin investiţii şi iniţiative politice, fiind principala sursă de capital străin din Georgia.

O ţară a contrastelor

Cu toată creşterea economică din ultimii ani, Georgia rămâne o ţară săracă. Magazinele de firmă, restaurantele şi cluburile sunt în continuare accesibile numai celor bogaţi. Parcarea singurului hipermarket din Georgia, cu preţuri mai mari ca în România, este un veritabil salon auto.

Totul se vinde direct pe stradă  Fotografii: Ovidiu Nahoi

Salariul mediu, 100 de dolari

Pentru georgianul de rând, cu un salariu mediu de 100 de dolari, hipermarketul este piaţa –  o încrengătură de străduţe unde se vinde la tarabă sau direct pe jos. Şi se vinde orice:  carne, brânză, găini tăiate, zarzavaturi, pâine, detergenţi şi toată marfa de calitatea a doua de prin bazarul turcesc.

Dar nici aici preţurile nu sunt mici: echivalentul a 10 lei kilogramul de brânză, cam tot atât kilogramul de carne de pasăre. Te întrebi cum se poate trăi dintr-o leafă medie. Răspunsul stă în economia neagră şi în cei aproape un milion de georgieni care lucrează în afara ţării.

Ei au Catedrala Neamului

Din toată sărăcia lor, georgienii au reuşit să ridice Catedrala Neamului – numită aici Sameba - Sfânta Treime. A fost construită în perioada 1996-2004, ani de mari pivaţiuni economice, când ţara se confrunta cu lipsa apei curente şi a energiei electrice, iar bandele înarmate făceau legea pe străzi.

Biserica păstrează stilul georgian tradiţional. Este mare, fără a fi monstruoasă şi domină întregul oraş de pe colina pe care se află. 



Am vizitat-o în cea de a doua zi din Săptămâna Mare, înaintea Deniilor. Pe străzile desfundate din cartierele înconjurătoare, oamenii, mulţi dintre ei tineri, se strângeau în număr mare la slujbă, cu lumânări şi flori. Peisajul se schimba brusc în curtea bisericii, un parc înverzit, cu fântâni şi o imensă esplanadă. 

Mulţimea a stat până la sfârşitul slujbei care s-a întins până târziu în noapte. La plecare uliţele s-au umplut din nou, spre bucuria negustorilor ambulanţi.

Trauma războiului scurt cu Rusia

În august 2008, preşedintele  Saakaşvili a încercat, printr-o acţiune riscantă, să instituie controlul asupra Abhaziei şi Oseţiei de Sud, provincii aflate, teoretic, sub suveranitatea Georgiei. Reacţia militară a Rusiei a fost covârşitoare, iar pierderile, grele: Rusia a recunoscut independenţa Oseţiei de Sud şi a Abhaziei. Georgienii au fost şocaţi. Opoziţia îl consideră vinovat pe Saakaşvili.



Pe 9 aprilie, la 20 de ani de la demonstraţia pentru independenţă din 1989, reprimată sângeros de trupele sovietice, opoziţia a declanşat un protest-maraton în Piaţa Parlamentului. „Este adevărat, acum avem electricitate, şosele, investiţii străine. Dar ne mai trebuie libertate de exprimare şi trebuie distrusă piramida corupţiei. Mai mult, am pierdut teritorii care ne-au aparţinut dintotdeauna. Saakaşvili este vinovat”, ne spune, chiar în Piaţă, Vahtan Kolbaia, unul dintre fruntaşii opoziţiei.

„Piaţa Universităţii“ de la Tbilisi

Industria turistică a Georgiei, care de-abia prinsese să se dezvolte, a primit şi ea o lovitură grea după război. Se vede şi în micul restaurant al familiei magistratului Temur Gervaşvili. Este un local cochet, aşezat strategic, pe strada ce duce la biserica fortificată din orăşelul Mtskheta, veche de 1.500 de ani, monument UNESCO.

Anul trecut, ne spune Gervaşili, localul era plin de turişti nemţi. Acum, doar noi luăm prânzul aici. Un prânz tradiţional, cu mâncăruri simple – plăcinta cu brânză „hachapuri” şi găluştele cu carne de vită „hinkali”. Gazda noastră închină fiecare pahar cu vin, aşa cum cere tradiţia. Bem pentru ţările noastre, pentru familiile noastre, pentru copiii noştri. La sfârşit, după obiceiul locului, bem pentru cei ce nu mai sunt.

Conform Băncii Mondiale, Georgia este pe locul 15 în topul ţărilor unde să faci business.

Fadi Ashly,om de afaceri





Georgia e patria vinului. Vinul este parte a culturii noastre. Însuşi cuvântul «vin» provine din georgiană.
Jemal Inaişvili,preşedintele Camerei de Comerţ a Georgiei


Ministru veteran,la 41 de ani

Biroul vicepremierului Ghiorghi Baramidze, însărcinat cu integrarea euroatlantică,  este decorat cu drapelele NATO şi ale Uniunii Europene. În faţa noastră stă un bărbat de 41 de ani. Acum exact 20 de ani, în aprilie 1989, pe când era student, participa la luptele de stradă împotriva Armatei Sovietice. Între timp, a trecut pe la Universitatea Georgetown şi prin mai multe stagii de pregătire în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, printre care unul la centrul NATO de la Garmish, în Germania.

Ghiorghi Baramidze, vicepremier în guvernul georgian

Reforme radicale

După Revoluţia Trandafirilor din 2003, a devenit ministru de Interne şi una dintre primele sale măsuri a fost dizolvarea poliţiei rutiere, ai cărei agenţi opreau şoferii anume pentru a lua şpagă. Într-o singură zi au fost concediaţi toţi, de la general şi până la ultimul agent. În trei luni a fost înfiinţată o altă poliţie rutieră, cu angajaţi noi. Iar încrederea în poliţie a crescut, conform sondajelor, de la aproape zero la 80 la sută. După acelaşi principiu a fost desfiinţat Registrul Auto şi au fost abolite o serie întreagă de licenţe.

Sistemul sanitar a fost reorganizat pe baza asigurărilor private de sănătate, pe care cei cu venituri mari le plătesc integral, iar ceilalţi, parţial sau în sume modice. În sistemul de educaţie au introdus finanţarea pe elev şi student, valabilă inclusiv pentru universităţile private, precum şi examenele naţionale. ”În 2003, conform sondajelor, 93 la sută din cetăţeni spuneau că au fost nevoiţi să dea mită. Acum, ponderea este de 12 la sută”, spune Baramidze. Şi tot el adaugă: ”Eram atât de jos încât populaţia a acceptat orice fel de reforme, oricât de dure. Pur şi simplu nu mai aveam altă şansă”.

Cât de mică e Marea Neagră

Spre final, îi cerem promisiunea unui nou interviu, atunci când va ajunge preşedinte al Georgiei. „Sunteţi tânăr, aveţi toate şansele“, îi spunem. Dar el ne contrazice.

 Zice că vrea să se retragă pentru o viaţă mai liniştită, alături de familie. Face deja parte dintre cei bătrâni, ca vârstă, este al doilea dintre miniştri. Ne-am amintit de ceea ce ne spunea Fadi Ashly, omul de efeceri de origine libaneză: „Aici, guvernanţii sunt tineri şi fac reforme nu pentru urmaşi, ci pentru generaţia lor”.

Înainte de a pleca, privirea ne cade pe harta Georgiei şi a Caucazului, agăţată de un perete. Remarcăm că hărţile după care am învăţat noi geografia României se terminau undeva la ţărmul Mării Negre. Puteam crede astfel că Marea Neagră e capătul lumii, aşa cum credeau europenii despre Oceanul Atlantic, până la Columb.

Dar Marea Neagră este foarte mică. De exemplu, timpul de zbor de la Bucureşti la Tbilisi, cu escală la Istanbul, a însemnat mai puţin de trei ore“. ” „Priviţi harta, în mijloc se află chiar ţara voastră. Vă daţi seama ce potenţial aveţi? Puteţi fi poarta de intrate în Uniunea Europeană pentru toată regiunea Caucazului şi pentru Asia Centrală”, ne spune Ghiorghi Baramidze, înainte de a ne lua rămas-bun. ;