Adevarul.ro

Italia consideră România o putere mijlocie în Uniunea Europeană. Ambasadorul Cospito afirmă că relaţiile româno-italiene înseamnă mult mai mult decât problematica emigranţilor. Numit în 2008 ambasador în România, Mario Cospito (51 de ani) a avut de traversat un început mai dificil al mandatului său marcat de actele criminale ale unor români din Peninsulă care au inflamat opinia publică din ambele ţări.

Astăzi nu mai există nicio problemă de imagine a comunităţii româneşti din Italia, afirmă ambasadorul Cospito. În mod paradoxal, în 2009, un an de criză, numărul românilor din Italia, nu numai că nu s-a diminuat, dar a crescut semnificativ, deoarece sectoarele în care lucrează nu au resimţit criza.

Mai citeşte şi:

Ambasadorul Rusu: "Integrarea unui român în Italia ţine de capacitatea lui de a se integra”

VIDEO cu Răzvan Rusu, ambasadorul României în Italia

Ambasadorul României în Italia: "Contează să aduci relaţionarea dintre ţări la un nivel cât mai bun"

Autorităţile de la Roma estimează că, în prezent, trăiesc în Italia 1.200.000 de români care constituie cea mai mare comunitate de străini din această ţară.

Ion M. Ioniţă: Domnule ambasador, relaţiile româno-italiene au fost fost supuse în ultimii ani provocărilor legate de comunitatea română din Italia. Care este situaţia de acum, mai fac infractorii români prima pagină, mai sunt românii în centrul atenţiei?

Mario Cospito: Când vorbesc depre relaţiile dintre România şi Italia, dintre cele două popoare, prefer să mă folosesc de matematică. Pentru că ne dă date exacte. Înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, comunitatea românească din Italia număra, în mod oficial, 150.000 de persoane, să zicem şi cu cei neînregistraţi, 200.000 de oameni. La 1 ianuarie 2009, comunitatea românească număra oficial 953.000 de persoane. Apreciem că numărul total al românilor s-ar ridica la 1.200.000 de persoane, fiind comunitatea cea mai numeroasă de străini din Italia. Totodată este şi comunitatea cea răspândită. Nu există regiune din Italia unde să nu fie prezentă o comunitate română. De ce au ieşit în evidenţă problemele pe care unii români le-au creat în Italia? Mă refer la două-trei cazuri care au avut mare impact în Italia, uciderea doamnei Reggiani, în noiembrie 2007 şi cazurile de violenţă sexuală asupra minorilor, care s-au întâmplat anul trecut. Fără îndoială, aceste evenimente au afectat imaginea românilor în Italia. În special presa din cele două ţări a acordat o atenţie excesivă acestor evenimente. Dar nimeni nu a subliniat faptul că aceste câteva infracţiuni raportate la o populaţie de peste un milion de persoane dau un procent infim.

I.M.I.: Dar opinia publică a perceput invers aceste lucruri.



La început, da. Este inutil să negăm. Din fericire, instituţiile, atât cele româneşti, cât şi cele italiene, au reacţionat imediat şi într-o maniertă eficace, dat fiind rezultatele obţinute. A început o colaborare între Poliţia Română şi Poliţia Italiană şi între cele două magistraturi şi, în special, între cele două Ministere de Interne. Astăzi nu mai există nici o problemă de imagine a românilor din Italia şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru asta. Românii mai comit infracţiuni, dar nu mai sunt subiect de primă pagină. A fost un moment în care temperamentul latin al celor două popoare s-a făcut resimţit. Eu subliniez un lucru: în Italia, familia este cel mai important lucru. Aşa cum este şi pentru dumneavoastră. Atunci când este atinsă familia, mai ales soţia sau o fată minoră, devenim deosebit de sensibili şi reacţionăm, uneori într-o manieră exagerată. Dar reacţia ar fi fost la fel şi dacă autorii acestor fapte ar fi fost italieni.

Ovidiu Nahoi: Au trecut aceste emoţii, din opinia publică şi în zona diplomaţiei şi a relaţiilor politice?

Nu. Eu am sosit în România după izbucnirea cazului Reggiani, dar apăruse aşa-numitul viol de la Cafarella. În acel moment, cei doi miniştri de Interne, Maroni şi Dan Nica au vorbit la telefon, apoi a fost vizita ministrului de Externe Cristian Diaconescu la Roma. A urmat vizita ministrului Maroni în România. Cele două ţări au cooperat. Există poliţişti români detaşaţi în Italia, un magistrat italian detaşat în România şi mai există doi magistraţi români în Italia. Repet, nu mai există o problemă a românilor în Italia.





O.N.: Ministrul francez al Afacerilor Europene, Pierre Lellouche, a cerut insistent României să găsescă o modalitate de a repatria anumiţi cetăţeni români care provoacă probleme. Are în vedere statul italian o politică asemănătoare?

Noi nu avem această politică în Italia. Noi urmăm normele Uniunii Europene, care prevăd că dacă un cetăţean comunitar comite o infracţiune în Italia şi este condamnat, el ar putea fi repatriat. Dar dacă are familie în Italia nu mai poate fi trimis în ţara de origine. Rareori repatriem cetăţeni comunitari. N-a fost niciodată o politică a statului italian.





"Apreciem că numărul total al românilor din Italia s-ar ridica la 1.200.000 de persoane.

Cultura românească în Italia

Noi spunem că Ambasada Italiei este un punct de referinţă politic şi economic. Dar eu aş vrea să dezvolt alte două sectoare de activitate. Primul ar fi cel cultural. România cunoaşte un moment de efervescenţă culturală. Cinematograful românesc are mare succes. Filmul românesc „Concertul", al regizorului Radu Mihăileanu, este pe locul al doilea în topul celor mai vizionate în Italia.

Ca să nu mai vorbim de muzică, unde aveţi mari cântăreţe, care au invadat realmente teatrele de operă din Italia. Al doilea sector în care avem planuri de dezvoltare ar fi cel al asistenţei sociale , mai ales pentru persoanele în vârstă şi copii aflaţi în dificultate.

„Situaţia Greciei ameninţă zona euro"

Mario Cospito, la „Interviurile 2+1“: „Italia nu e în situaţia Greciei“

I.M.I.: Se discută mult despre criza din Grecia şi unii comentatori afirmă că şi alte ţări europene, Portugalia, Spania, chiar Italia, ar fi în pericol. Cum vede Italia întreaga situaţie?

Mă miră că unii comentatori asimilează situaţia Italiei cu cea a Greciei, a Portugaliei sau a Irlandei. Datoria publică a Italiei e la fel de mare de 20 de ani. Fiind numai datorie publică, poate fi mai uşor controlată. Dacă nu am plăti dobânzi, am fi chiar pe plus. Avem un sistem economic solid, bazat pe întreprinderi mici şi mijlocii, care se pot adapta mai uşor noilor condiţii decât marile întreprinderi.  Primele semne ale revenirii exporturilor se fac simţite. Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de unii analişti internaţionali, mai ales americani, pentru că unele caracteristici ale sistemelor sociale europene, în America nu există. Americanii nu le înţeleg. În Constituţia Italiană se spune că asistenţa sanitară este gratuită pentru toţi, italieni şi străini. În Statele Unite şi în Canada, fără trei cărţi de credit nu eşti primit. Reţineţi: trei cărţi de credit!

I.M.I.: Cum vedeţi soluţia europeană în cazul Greciei?

Fără îndoială, Grecia trebuie să facă faţă unei perioade de austeritate. Cum va fi conciliată austeritatea financiară cu necesităţile sociale, este sarcina guvernului grec. Riscul nu este numai ca Grecia să se pună într-o situaţie apropiată de faliment, ci şi toate ţările din zona euro să resimtă această situaţie dificilă. Nu e simplu, dar Europa a mai traversat asemenea momente. Îmi amintesc că în 1992, eram tânăr funcţionar la Ambasada Italiei din Copenhaga şi în septembrie 1993 lira italiană şi lira sterlină au suferit un atac aşa de puteric,  încât cele două ţări, Italia şi Marea Britanie, erau în pragul falimentului. Totuşi am ieşit din criză, dar cu sacrificii din partea populaţiei.

O.N.: Aţi simţit-o personal?

Da. Ne-au redus salariile, de azi, pe mâine. Şi au pus taxe suplimentare, pe neaşteptate, de la o zi la alta.

Speranțe pentru South Stream

I.M.I.: Grupul italian Eni este partener al proiectului South Stream. Credeţi că se va realiza până la urmă?

Noi sperăm. Pentru noi, italienii, care nu avem resursele energetice pe care le aveţi dumneavoastră, este fundamental să avem o diversificare în ceea ce priveşte imposturile de petrol şi gaze. South Stream
este una dintre soluţiile altenative. Noi importăm gaz din Algeria, din Norvegia, Libia, Quatar, Olanda şi mai ales din Rusia - este o conductă siberiană care traversează Ucraina.

O.N.: Ca susţinători ai proiectului South Stream, cum priviţi proiectul Nabucco?

Din punct de vedere politic, noi am sprijinit proiectul Nabucco. În momentul în care s-a hotărât la Bruxelles ca Nabucco să fie una dintre axele prioritare ale aprovizionării cu energie a Europei, Italia a votat pentru. Singura diferenţă este că ENI s-a implicat în South Stream.

O.N.: Credeţi că au loc împreună cele două proiecte?

Depinde de costuri. Aş lăsa experţii să vorbească despre asta. Trebuie făcută o proiecţie cât va costa gazul peste 10-12 ani şi cât costă realizarea acestor două conducte.  Este loc pentru amândouă, dar depinde de costuri.

I.M.I.: Dar proiectul Constanţa-Trieste?

Aici trebuie să găsim un partener. ENI are ceva dificultăţi, dar poate găsim un alt partener. Oricum, guvernul italian şi-a exprimat de mai multe ori părerea pozitivă legată de acest proiect.

„Italienii din România au simţit direct criza"

I.M.I.: Cum a fost afectată comunitatea românilor din Italia de criza economică?

Noi ne gândeam că va fi afectată. Dar datele care ne vin din Italia ne spun altceva. În ultimul an, numărul românilor prezenţi în Italia a crescut cu mai mult de 150.000 de persoane. Diferenţa între comunitatea română în Spania şi comunitatea română în Italia este că în Spania românii au lucrat mai ales în construcţii şi în agricultură. Sunt tocmai sectoarele lovite cel mai mult de criză în Spania. În Italia, prezenţa comunităţii române este mult mai variată. Mulţi lucrează în spitale, mulţi au microîntreprinderi care fac lucrări de renovare în locuinţe, un sector care nu a fost lovit de criză. Firmele româneşti oferă preţuri mai mici şi sunt preferate din acest motiv. Românii mai lucrează în turism, în hoteluri, restaurante. Din fericire, nici turismul în Italia nu a fost foarte atins de criză. Mai este sectorul cunoscut al asistenţei pentru bătrâni.

I.M.I.: Dar italienii din România?

Aici e diferit. Italienii de aici au resimţit în mod direct criza. Firmele italiene au cerut guvernului român o serie de iniţiative pentru a stimula consumul. Suntem mulţumiţi că TVA şi cota unică au rămas la acelaşi nivel, dar investitorii italieni ar dori o acţiune mai eficace în aşa fel încât băncile să dea credite firmelor mici.

I.M.I.: Câţi italieni sunt prezenţi în România?

Italienii care vin în România fac naveta între cele două ţări. Dar cam 25.000-30.000 sunt prezenţi zilnic aici. Încep să vină şi turişti italieni, graţie zborurilor numeroase. Am calculat ieri că în fiecare săptămână există 426 de zboruri directe, între 28 de oraşe italiene şi 23 de aeroporturi româneşti. Italia a fost primul partener comercial al României până acum doi ani. Germania ne-a depăşit  apoi în ceea ce priveşte exporturile în România. Dar suntem în continuare prima ţară la nivelul importurilor din România. Unele produse care se importă în Italia sunt fabricate de firmele italiene în România. Noi considerăm că suntem între primii trei investitori străini în România, cu toate că pe lista oficială suntem pe locurile 6-7. Dar unele investiţii sunt făcute de firme italiene cu sediul în Olanda, Luxemburg sau Cipru.

"Firmele italiene au cerut guvernului român o serie de iniţiative pentru a stimula consumul. "

Testul Adevărului

1 Experienţa autostrăzilor italiene. Noi am început autostrăzile în anii '50. Atunci, Italia era cam ca România astăzi. În prezent, avem în jur de 8.000 de kilometri de autostradă şi totuşi nu sunt de ajuns. Unele rute continuă să fie foarte aglomerate. Acum am început proiectul unui tren de mare viteză care ar putea acoperi distanţa Milano-Napoli în patru ore. Ca să facem o comparaţie, ar fi aceeaşi distanţă de la Constanţa la Timişoara. România are  nevoie de aceste autostrăzi şi trebuie să investiţi în domeniu.

2 Italia şi Republica Moldova. În Italia este cea mai mare comunitate din străinătate a cetăţenilor din Republica Moldova. Sunt peste 100.000, oficial. Noi avem o relaţie specială cu Republica Moldova, în afara relaţiei istorice. Împăraţii Romei au învăţat să bea vin bun graţie vinurilor din această zonă, denumită ulterior  Basarabia. Înainte de asta ei beau un fel de oţet. Astăzi, noi sprijinim aspiraţiile europene ale Republicii Moldova. Sprijinim o relaţie de colaborare efectivă dintre România şi Republica Moldova. Dar totodată şi cu Rusia, partener fundamental în această zonă geostrategică.

3 Marea Neagră. Italia poate părea depărtată de Marea Neagră. În realitate nu e aşa, gândiţi-vă doar la republicile maritime italiene care au colonizat coastele Mării Negre. Astăzi, regiunea este importantă pentru noi sub două aspecte, cel politic şi cel economic. În jurul acestei mări sunt ţări importante, este o zonă strategică. Din punct de vedere energetic, prin Marea Neagră va trece o legătură energetică importantă, South Stream.

4 Cooperare în Uniunea Europeană. România şi Italia au poziţii comune în diferite dosare. Am avut aceeaşi poziţie asupra Tratatului de la Lisabona. Ţările noastre au fost de altfel printre primele care au ratificat tratatul. Am fost foarte mulţumiţi că Dacian Cioloş a fost desemnat comisar pentru Agricultură. Noi l-am sprijinit. Noi considerăm că agricultura este un sector fundamental pentru ţările noastre.