Adevarul.ro

Ministrul Mediului afirmă că e benefică discutarea în CSAT a proiectului exploatării aurului de la Roşia Montană, dar hotărârea finală şi responsabilitatea vor fi ale Executivului. Laszlo Borbely, 56 de ani, de profesie economist, este unul dintre miniştrii veterani pe care UDMR s-a bazat ori de câte ori formaţiunea maghiară s-a aflat la guvernare.

Secretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului în mandatul CDR, se întoarce în guvern în 2004, ca ministru delegat la acelaşi minister. În ultimul an al cabinetului Tăriceanu, devine titular la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.

Citiţi şi:

Cât vom plăti pentru taxa auto în 2010

Fondul de Mediu validează producătorii auto pentru “Rabla” 2010

În guvernul Boc, format după alegerile prezidenţiale, Laszlo Borbely este numit ministrul Mediului şi al Pădurilor. El spune că una dintre responsabilităţi va fi decizia în ceea ce priveşte controversatul proiect Roşia Montană.  

Ion M.Ioniţă: Domnule ministru, una dintre cele mai importante provocări care stau în faţa mandatului dumneavoastră este cea legată de proiectul Roşia Montană. Proiectul aşteaptă avizul de mediu. Vă asumaţi responsabilitatea unui răspuns tranşant în mandatul dumneavoastră?

Laszlo Borbely: Evident.

Ovidiu Nahoi: Sigur veţi da un răspuns, DA sau NU? Deci, nu veţi lăsa problema următorului ministru?

L.B.: Dacă toate prevederile vor fi îndeplinite astfel ca să mă asigure pe mine, ministrul Mediului, că 101% nu se poluează, dacă proiectul se încadrează în legislaţia europeană, atunci n-am ce spune. Deocamdată, nu văd toate aceste garanţii. Dar, în ceea ce priveşte Roşia Montană, am avut o întâlnire cu reprezentanţii companiei. Problemele sunt de două categorii. Una de natură juridică şi de aceea o să institui o comisie în care să intre şi jurişti. Printr-o decizie definitivă, din 2007, a Curţii de Apel, a fost anulat certificatul de urbanism. Asta din cauza unor scăpări ale promotorilor proiectului, nu din altă cauză. Le-am spus că până ce nu au un nou certificat de urbanism, nu putem merge mai departe. Au spus că vor rezolva într-o lună-două şi au făcut deja un PUZ. Autorizaţia o dă, de fapt, Agenţia pentru Protecţia Mediului din judeţul Sibiu. Cealaltă latură este comisia mixtă româno-maghiară care avizează, la rândul ei. Parlamentul ungar a aprobat o lege prin care nu se permit exploatările cu cianură.

I.M.I.: Aţi spus că dacă se întrunesc condiţiile de mediu, nu aveţi nimic împotrivă. Dar este şi discuţia legată de oportunitate. Ne trebuie sau nu această investiţie?

L.B.: Problema e ceva mai complexă. Sunt ţări care respectă mediul, cum este Suedia, care permit exploatările cu cianură. Autorii proiectului Roşia Montană mi-au arătat planurile, casele pe care le-au construit, planul sitului arheologic pe care vor să-l amenajeze. Este însă şi problema economică. Ministerul Economiei spune răspicat, pe baza unor calcule de eficienţă, că statul român are de câştigat. Ministerul Mediului nu se ocupă de asta, noi cerem date de la Ministerul
Economiei.

I.M.I.: Academia Română spune că beneficiul economic este nesemnificativ. Deci, merită?

L.B.: Acest lucru e de discutat la nivelul guvernului. Autorizaţia se va da prin hotărâre de guvern. Întregul guvern îşi asumă responsabilitatea.

O.N.: Aţi trecut prin multe guverne, sunteţi un om politic experimentat. Vi se pare că există o dorinţă mai mare în interiorul acestui guvern de a da un răspuns pozitiv proiectului Roşia Montană, decât în cazul altor guverne?

L.B.: S-ar putea spune că da, cel puţin din partea componentei Partidului Democrat-Liberal. Ei au şi Ministerul Economiei şi domnul Videanu a avut un punct de vedere. Eu, deocamdată, analizez componenta de mediu şi o să analizez şi componenta economică. Deocamdată, nu am avut timp ca să văd cât de avantajoasă este componenta economică.

I.M.I.: Nu v-aţi gândit că ar fi, poate, mai bine să lăsăm generaţiilor viitoare acest zăcământ de la Roşia Montană? Poate, în viitor, cu alte tehnologii, urmaşii noştri vor şti mai bine ce e de făcut.

L.B.: Aşa este, aici e şi o decizie de oportunitate. Lucrurile sunt, totuşi, destul de avansate. Peste 80% din case sunt cumpărate deja de cei care promovează proiectul Roşia Montană. Câteva lucruri deja s-au întâmplat. Eu o să discut şi cu organizaţiile nonguvernamentale, dar nu de pe poziţii de forţă, ci pe bază de documente. Eu spun că e foarte bine că preşedintele ţării a declarat că se va discuta problema şi în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Repet, decizia se ia la nivelul Agenţiei de Mediu Sibiu şi la nivelul Guvernului. Este însă foarte bine că se discută şi în CSAT.

O.N.: Dar, oare, o discutare a problemei în cadrul CSAT nu va fi resimţită ca o presiune în plus asupra Guvernului, ca să nu mai vorbesc de Agenţia de la Sibiu?

L.B.: Nu, nu cred că e o presiune. Discuţia în CSAT este un punct de vedere. Este vorba însă de o investiţie care are şi caracter strategic şi e normal să se discute în CSAT.

„Putem cheltui mai mult de la Fondul de Mediu"

Una dintre priorităţi o reprezintă Fondul de Mediu şi programele care se pot face cu aceşti bani. Pentru că nu sunt bani de la buget. Anul trecut au avut 800 milioane, dar nu au cheltuit decât 300 de milioane.

În 2010, estimăm că vor fi intrări la Fondul de Mediu de 1,5 miliarde de lei şi am putea cheltui peste 2 miliarde, dar nu cred că ne lasă cei de la Finanţe. Oricum, sper să cheltuim 1,5 miliarde. E de cinci ori mai mult decât în anul 2009.

Am această ambiţie, sunt multe proiecte care au totul gata, pot demara.  Mai sunt programele privind sursele energetice regenerabile. eu am avut o supărare pentru că aceste programe nu au pornit decât într-o proporţie foarte mică.

„Vom scăpa de sticlele de plastic"

„Voi prezenta în curând un sistem de recuperare a PET-urilor“

I.M.I.: Dumneavoastră aţi mai ieşit de curând în natură, pe malul unui râu?

L.B.: Da, ştiu la ce vă referiţi. Te sperie gunoaiele.

I.M.I.: Este o fatalitate?

L.B.: Nu, nu! Este o şansă. În ţările europene există diferite soluţii. În Germania, dacă dai un PET înapoi primeşti câţiva eurocenţi. Eu voi prezenta în curând un sistem de recuperare a PET-urilor. Este vorba de un aparat de mici dimensiuni, care în 20 de secunde presează un PET până îl transformă într-un disc. Aceste PET-uri comprimate se pun în saci de 10 kilograme, care se pot trimite şi prin poştă firmei de reciclare. În Ungaria, se face contract cu şcolile, copiii vin cu PET-urile, iar şcoala câştigă nişte bani. Asemenea aparate se pun şi în magazine, omul comprimă PET-ul apoi îl pune în saci şi magazinul recuperează sacii.

O.N.: Ţara este acoperită de aceste PET-uri. Dacă cineva le colectează poate să le predea apoi şi să câştige nişte bani?

L.B.: Da. Fiecare primeşte o sumă în funcţie de cantitatea pe care o predă. Am văzut, de exemplu, la festivalurile de muzică, cum tinerii predau sticlele şi mai făceau bani de o bere... Se poate şi cu PET-urile.

O.N.: Când poate începe programul?

L.B.: Voi face un anunţ chiar în aceste zile. Sunteţi primii care află. Să vedem în cât timp poate fi pus în aplicare. Dar pentru astfel de programe trebuie să cheltuim bani. Acum trebuie să discutăm cu producătorul, cu poşta, sper ca în curând programul să funcţioneze.

O.N.: Ce facem cu staţiile de epurare a apelor? Aici stăm foarte prost.

L.B.: Rezultatele se vor vedea peste 4-5 ani. Aici ştiu foarte bine situaţia pentru că, în calitate de ministru al Dezvoltării, eu am pornit programul pentru oraşele mai mici de 50.000 de locuitori. Este un program care ajunge la 500 de milioane de euro. Sunt şi programe regionale în fiecare judeţ, care acoperă mai multe localităţi.

I.M.I.: Problema cea mai mare este cu Bucureştiul.

L.B.: Este singura capitală europeană care nu are staţie de tratare a apelor uzate.  O să mă întâlnesc şi cu cei de la Primăria
Capitalei.

„Cultură fără Culte"

O.N.: La formarea Guvernului, UDMR a câştigat Pădurile, dar a pierdut Cultele. Vă pun o întrebare, în calitatea dumneavoastră de demnitar al UDMR. Cum aţi privit faptul că un ministru maghiar al Culturii nu poate gestiona şi Cultele?

L.B.: Nu o să ocolesc răspunsul.Vă amintiţi atmosfera de prin 1994 sau chiar din 1996, când UDMR a intrat prima oară la guvernare. Să recunoaştem că, totuşi, s-a schimbat mentalitatea. Eu simt asta ca ministru. Nu am avut nicio problemă legată de faptul că sunt maghiar. Dar se pare că mai sunt asemenea mentalităţi. Eu nu sunt de acord cu ele. Dar nu am vrut noi, acum, să mai insistăm. Am înţeles că există o asemenea cerinţă privind Cultele şi, până la urmă, am acceptat. Dar întotdeauna la Ministerul Culturii a fost un secretar de stat numit cu agrementul bisericilor. Noi avem acolo un reprezentant.

O.N.: Aţi acceptat greu?

L.B.: Au fost discuţii în partid şi am acceptat. Eu am acceptat greu şi în ultima clipă chiar şi această poziţie de ministru. Va fi foarte greu şi sper că acest guvern va putea rezista. Nu am ambiţia să fiu neapărat încă trei ani ministru.  Eu spun lucrurile pe şleau şi aşa cred că este bine.

„Fără o nouă mentalitate nu vom avea păduri"

I.M.I.: Vă pricepeţi şi la păduri?

L.B.: Eu acumulez foarte mult, sunt ca un burete. Lucrăm foarte mult acum la păduri. Au trecut la noi direcţiile de la Agricultură. Anul trecut a fost un an foarte păgubos. A fost şi perioada electorală şi nu s-au ocupat cu ceea ce trebuia să se ocupe. Acum i-am pus să lucreze, sper să recuperăm în două săptămâni, ceea ce nu s-a făcut pe partea legislativă. Cu pădurile? Am auzit pe aici o zicală. Cică salariile sunt mici, dar pădurea e mare!

O.N.: Mai e pădurea atât de mare pe cât spun unii?

L.B.: Nu, asta e problema. Am văzut şi eu zone unde nu mai este deloc pădure. A dispărut.

I.M.I.: Cum poate să dispară o pădure?

L.B.: Probabil că Inspectoratul, Garda de Mediu, Romsilva şi mai ştiu eu cine...Sunt probleme. Eu nu pot să cutreier singur pădurile şi să-i prind pe cei care fură. Nu, nu am auzit în ultimii 20 de ani că au fost foarte mulţi trimişi la puşcărie pentru că au furat sau au lăsat pe alţii să fure. Se dă câte o amendă. Sunt şi foarte puţini bani la buget pentru păduri. A fost şi mişcarea asta de la Ministerul Agriculturii, la Mediu, dar nu vă supăraţi dacă ar fi o mentalitate sănătoasă, am putea în fiecare localitate, în fiecare an să sădim 50 de pomi. Sunt 12.000 de localităţi. Nu e adevărat că nu se poate. Sunt proiecte de împăduriri şi la Fondul de Mediu. Eu am acceptat greu şi în ultima clipă această poziţie. Va fi foarte greu şi sper că acest guvern va putea să demonstreze că poate să reziste. Dacă simt că nu pot să fac ceea ce mi-am propus, credeţi-mă, nu am ambiţia să fiu neapărat încă trei ani ministru.  Eu spun lucrurile pe şleau şi aşa cred că este bine.

Testul Adevărului

1 Evident că nu sunt mulţumit de buget. Am acceptat acest buget pentru că a fost un buget negociat de guvernul demis care a avut aceste constrângeri cu FMI. Am înţeles aceste constrângeri, dar, acum, după ce am preluat ministerul, am mai modificat între direcţii ce am mai putut. Dar problema mea e alta, credeţi-mă. Se face mare tam-tam cu bugetul, dar eu cred că şi un buget mai mic poate fi eficient dacă te organizezi bine.

2 Ministerul Mediului este unul dintre cele mai grele ministere şi vom avea extraordinar de multe probleme dacă nu ne mişcăm repede. În momentul de faţă avem cinci proceduri de infringement de la Uniunea Europeană din care deja am rezolvat două: cea cu taxa de poluare auto şi cea cu maşinile care sunt scoase din uz

3 O prioritate este Programul „Rabla". Este un program de 228 de milioane de lei, dar se poate suplimenta. Tot 3.800 de lei este prima de casare maximă, dar poţi să vii cu câte maşini vrei, asta e noutatea. O persoană fizică poate veni şi cu 25 de rable. Interesul este să scăpăm de aceste rable. Mi s-a spus că, vezi că se fac nu ştiu ce afaceri şi comerţ cu aceste rable. Dar dacă este un om care nu are bani de o maşină nouă, care e problema dacă îi vinde rabla unuia care poate să-şi ia un automobil nou?

4 Altă noutate a Programului „Rabla" este că şi persoanele juridice intră în acest program, dar aici este un plafon stabilit de Uniunea Europeană, de 200.000 de euro pe an. Tot anul ăsta vor intra în program şi tractoarele. Omul ia de la REMAT un vaucher şi se poate duce la orice producător, nu mai este ca în anii trecuţi cu cote sau alte interdicţii.

5  România nu a vândut nimic din certificatele pentru emisii de dioxid de carbon. Pentru că nimeni nu se ocupă de aceste certificate. Ministerul Economiei, care este de fapt, poluatorul, a vrut să gestioneze aceste certificate. Dar nu se ocupă nimeni de partea din aceste certificate care se poate vinde între state. O să vin cu o notă în guvern, să le arăt cum stă situaţia. Dacă nu vinzi aceste certificate până in 2012, le pierzi.  Este ca o bursă. Putem vinde certificate în valoare de  1,5-2 miliarde de euro.