Adevarul.ro

Dacian Cioloş spune că agricultura românească suferă din cauza frecventelor schimbări care se fac pe criterii politice. În fruntea agenţiilor din agricultură trebuie să fie profesionişti, afirmă comisarul

Comisarul Cioloş a trimis acum câteva zile o scrisoare autorităţilor de la Bucureşti în care solicita remedierea deficienţelor în funcţionarea sistemului de acordare a  subvenţiile europene pentru agricultorii  români.

Mai citiţi şi:

Noua Comisie Europeană a fost validată de PE

Dacian Cioloş, de la spanacul din Pericei la agricultura europeană

El  s-a izbit de acelaşi gen de probleme în 2007-2008, pe vremea în care a ocupat portofoliul de ministru al Agriculturii, mandatul său de atunci având între obiective şi eliminarea pericolului unei clauze de salvgardare care plana asupra agriculturii româneşti.

Acum, Dacian Cioloş, 41 de ani,  gestionează întreaga agricultură europeană şi un buget care se ridică aproape la jumătate din bugetul Uniunii. Mandatul său este de a pregăti reforma Politicii Agricole Comune, unul dintre cele mai delicate şi ambiţioase proiecte la nivel comunitar.

Ovidiu Nahoi: Cum se văd de la nivel european instituţiile româneşti care trebuie să absoarbă fonduri comunitare? Este România pregătită să absoarbă bani în acest moment? Nu pot să nu fac apel la experienţa dumneavoastră ca ministru al Agriculturii în România.

Dacian Cioloş:Tot sunt întrebat în ultima perioadă care este părerea mea despre ceea ce ar fi de făcut în România, tocmai făcându-se apel la aşa-zisa mea expertiză. Vreau să spun că nu consider că sunt eu aşa de bun expert. Sunt oameni în România, chiar dacă nu sunt ei la Bruxelles sau în altă parte, care ştiu ce au de făcut.

O.N.: V-am întrebat cum se vede de acolo.

D.C.: Legat de ceea ce m-aţi întrebat, Agenţiile de Plăţi şi-au ameliorat mult funcţionarea faţă de momentul în care au fost create. Au fost înfiinţate pe fugă, la presiunea Comisiei Europene pentru că trebuiau îndeplinite nişte criterii de aderare. S-a evoluat mult, dar mai e mult de lucru mai ales la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură unde încă rata erorilor la depunerea cererilor de către agricultori e mult mai mare decât media comunitară.

În Uniunea Europeană avem la plăţile directe, la hectar sau pe fermă, o medie a erorilor de sub 2%. Între ce declară agricultorii şi ce se găseşte pe teren la control, În România, în Bulgaria şi în Grecia rata erorilor este de peste 10%. Decalajul e încă mare. Mai sunt lucruri de făcut în privinţa calităţii materialului orto-fotografic, a hărţilor pe care agricultorii îşi identifică parcelele. Sunt diferenţe între baza de date şi ceea ce se găseşte pe teren. Mai sunt încă întârzieri în ceea ce priveşte rapiditatea cu care se fac controalele pe teren şi se fac plăţile.

Trebuie un management performant şi constant în fruntea Agenţiei. Dacă tot la 6 luni se schimbă directorul Agenţiei odată cu schimbarea ministrului şi se numeşte un nou director pe criterii politice care trebuie să îndeplinească obiective strict politice şi nu de performanţă managerială, sigur că e greu să rezolvi probleme care cer timp. În fruntea agenţiilor trebuie să fie oameni în primul rând cu performanţă managerială şi profesională şi abia apoi să fie numiţi pe criterii politice.

O.N.: Mai este vorba şi de capacitatea de absorbţie a fondurilor europene şi aici ştim ce probleme are România.

D.C.: Eu sunt convins că plăţile directe nu vor rezolva singure problemele structurale din aceste ţări. A creşte plăţile directe şi a nu pune accentul pe investiţii, pe modernizarea fermelor nu rezolvă problema. De aceea insist eu atâta şi în România şi în alte noi state membre pe necesitatea unor politici de reformare a agriculturii pe termen mediu şi pe termen lung.

Ion M.Ioniţă: Domnule comisar, ce facem cu România care nu lucrează 30-40% din terenul agricol şi importă peste 70% din alimente? Mai ales că în viziunea dumneavoastră figurează plăţile pentru pământul lucrat, nu şi pentru pământul nelucrat.

D.C.: Măsurile privind creşterea producţiei pot  să vină tot din România. Dar în România, agricultorul nu poate să vândă întotdeauna ce produce pentru că nu e performant la nivel de preţ. E adevărat, rămâne şi teren nelucrat.Avem încă parcele fărâmiţate, iar, pe de altă parte, chiar dacă agricultorii ţin terenul nelucrat tot primesc subvenţia. Mai mult, un agricultor ca să-şi crească suprafaţa exploatată are nevoie de un plan de investiţii pe termen lung, iar la noi politica agricolă naţională s-a tot schimbat de la un an la altul.

I.M.I.: Problema se duce la consumatorul român care va cumpăra două treimi din alimente din import. Ceea ce pentru o ţară cu potenţial agricol este nefiresc.

D.C.: Sigur. Dar pentru ca produsul agricol românesc să ajungă la hypermarket sau la piaţă trebuie să fie performant din punctul de vedere al preţului şi să existe o concentrare a ofertei ca să poată fi negociat un anumit contract cu
distri­buitorul.

„Ne lipsesc pieţele"

La noi, în sectorul legume-fructe există o problemă a punerii pe piaţă a produselor româneşti nu pentru că produsele respective nu există, ci pentru că producţia este foarte dispersată. Dacă un mic producător se duce să negocieze cu un hypermarket vânzarea a 100-200 de kilograme de cartofi, sigur că distribuitorul va prefera să ia câteva tone din Olanda pentru că le are gata calibrate, ambalate şi i se pot furniza cantităţi ritmic. Mai e şi problema pentru produse proaspete, legume, fructe, brânzeturi, produse tradiţionale, la noi lipsesc pieţele în care consumatorul poate avea acces direct la producător. În multe state membre există acele pieţe săptămânale unde se duc producătorii şi nu intermediarii.

„Sunt decalaje mari între fermieri în privinţa subvenţiilor"

Cioloş este convins că vinul românesc poate avea succes în UE

I.M.I.: Aţi anunţat acum câteva zile la Madrid iniţierea unei dezbateri publice privind noua Politică Agricolă Comună a Uniunii Europene. Ce schimbări pregătiţi în domeniu?

Dacian Cioloş: O reformă cum este cea pe care o pregătim acum intervine o dată la 5-7 ani. Discuţia privind necesitatea reformării Politicii Agricole Comune coincide cu discuţia privind noi perspective bugetare, aşa încât avem toate ingredientele pentru a gândi în profunzime aceste probleme.

I.M.I.: De ce este nevoie să se schimbe Politica Agricolă Comună?

D.C.: Piaţa comună cu produse agroalimentare care a fost o piaţă protejată şi cât de cât închisă s-a deschis tot mai mult în ultimii ani, în urma negocierilor cu Organizaţia Internaţională a Comerţului. Asta înseamnă că s-a renunţat la anumite mecanisme cum ar fi sistemul de preţuri garantate sau intervenţiile pe piaţă care se făceau în fiecare an. În ultima perioadă, s-a mers pe principiul creşterii competitivităţii, deci a lăsa piaţa să joace rolul de regulator. Însă, în paralel s-a constatat că, eliminind aceste mecanisme, apar riscuri care pot fi mai acute odată cu deschiderea pieţei europene către piaţa mondială.

Sunt ani cu preţuri foarte bune, dar sunt şi ani când preţurile cad foarte tare. Pe de altă parte, avem subvenţiile, plăţile directe către agricultori, care începând din 2003 s-au decuplat de producţie şi se dau ca plăţi directe. Aceste plăţi susţin veniturile agricultorilor, însă atunci când au fost calculate s-au bazat pe aşa-numitele valori istorice. Adică sumele pe care le primea un fermier când s-a horărât această decuplare. Ca urmare sunt decalaje foarte mari între diferite categorii de agricultori din diferite regiuni şi dintre diferite state membre. Ăsta e un nou motiv. Plus ceea ce noi numim noile provocări privind schimbările climatice, protecţia mediului, bunăstarea animalelor. Sunt lucruri care trebuie să apară mult mai clar în Politica Agricolă Comună.

Mai citiţi şi:

Cioloş, printre puţinii comisari cu atâta susţinere în comisie
Agricultorii români acceptă propunerile lui Cioloş privind subvenţiile pe fermă EXCLUSIV ONLINE

„Bugetul pentru Agricultură nu este prea mare"

Sunt critici vehemenţi ai Politicii Agricole Comune, dar sunt şi susţinători la fel de vehemenţi. Legat că ar fi un buget foarte mare pentru Agricultură, depinde cum privim lucrurile. Dacă privim strict bugetul european, sigur că Agricultura are fonduri mai importante. Dar Politica Agricolă Comună este unul dintre foarte puţinele sectoare economice unde politica se face la nivel comunitar, şi nu la nivel naţional. Asta înseamnă că statele membre au un buget foarte mic pentru Agricultură în raport cu alte sectoare pentru că mare parte a fondurilor vine de la nivelul Uniunii Europene. Dar, dacă comparăm bugetul Agriculturii la nivel european adunat cu cel de la nivel naţional, cu alte sectoare cum ar fi Apărarea, Cercetarea, Educaţia, o să vedem că bugetul Agriculturii în raport cu rolul pe care îl joacă alimentaţia în viaţa societăţii nu-i chiar atât de mare.

Dacă tăiem din bugetul european pentru Agricultură, nici statele membre nu vor mai putea da bani pentru că avem o politică europeană, comunitară. Nu putem avea o politică europeană şi bugete naţionale. De aceea, am făcut o piaţă comună şi o politică agricolă cu reguli comune. De aceea, e important să avem un buget consistent la nivel european. Dacă lăsăm la nivelul statelor membre, există riscul ca statele mai bogate să dea mai mulţi bani, iar cele cu mai puţine resurse să dea mai puţini bani. Atunci nu s-ar mai respecta regulile de concurenţă şi s-ar crea decalaje între modul de folosire a resurselor agricole, între diferitele părţi ale Europei.

„M-am lovit de prejudecăţi faţă de politicienii români"

I.M.I.: Aţi spus că aţi întâlnit la Bruxelles anumite prejudecăţi privind mediul politic din România. Vă mai loviţi de asemenea atitudini?

D.C.: Sigur, am spus că m-am lovit de multe prejudecăţi faţă de mediul politic din România. Tocmai de asta am făcut un efort încă din toamnă de a avea contacte directe cu oameni politici de aici pentru a fi judecat pentru ceea ce sunt eu, şi nu prin prisma prejudecăţilor faţă de mediul din care vin. Eu cred că şi prejudecăţile astea pot fi schimbate prin comportamentul nostru, al fiecăruia. Eu am încercat să demonstrez că am  o abordare echilibrată şi ca să vă spun sincer, după audierile din Parlamentul European, n-am mai simţit că prejudecăţile astea ar cântări foarte mult în modul în care oamenii abordează lucrurile.

O.N.: Aţi devenit mai mult om politic aşa cum v-au recomandat unii dintre europarlamentari, dincolo de capacităţile dumneavoastră din punct de vedere tehnic?

D.C.: Aici trebuie să fii om politic european pentru că faci parte dintr-o structură europeană politică. Însă fac o politică europeană, nu mi-am dezvoltat un caracter politicianist, în sensul de a-mi justifica doar prin anumite chestiuni politice unele decizii sau comportamente. Eu am spus-o înainte de a fi nominalizat pentru portofoliul acesta, că eu sunt conştient că, pentru a fi acceptat în calitate de comisar, va trebui să joc şi un rol politic, la nivel european.

I.M.I.: Cum v-a receptat presa în aceste săptămâni după ce aţi preluat postul? Am văzut că vă dă o atenţie specială presa irlandeză. De ce?

D.C.: Presa irlandeză... A pornit  de la declaraţia mea că plăţile directe ar trebui să tindă spre o mai mare echitate. Irlanda e unul dintre statele membre care, în mod istoric, are un nivel al plăţilor directe destul de ridicat. Eu aşa interpretez până acum faptul că a existat o atenţie particulară a presei irlandeze faţă de declaraţiile mele.

I.M.I.: Preluând tot presa „irlandeză", vreţi să deveniţi preşedintele României după ce terminaţi mandatul actual?

D.C.: Chestiunea  asta mă face să râd. Cred că mai mult de atât nici nu are rost să comentăm. Astfel de afirmaţii mi se par exagerate şi ieşite din orice context legat de realitate.

O.N.: Dar veţi fi ambasador al uleiului de măsline, aşa cum spune agenţia spaniolă EFE?

D.C.: Da, se poate spune. Uleiul de măsline face parte din bucătăria mea cotidiană. E unul dintre produsele europene cu pătrundere pe piaţa internaţională, alături de multe alte produse europene care au standarde ridicate de calitate. Unul dintre obiectivele mandatului meu va fi să dezvoltăm şi mai mult politica de promovare pe piaţa mondială a produselor specifice europene.

Testul Adevărului

1 Obiectivele reformei. Unul dintre acestea este de a tinde spre o mai mare echitate în modul în care se distribuie subvenţiile şi plăţile directe. Dar dacă vă uitaţi la ţările care au plăţi directe mai mari, o să vedeţi că au bani mai puţini pentru dezvoltare rurală, deci bani mai puţini pentru investiţii, pentru restructurare.

2 Calitate Sunt produse cu care şi România poate să iasă pe piaţă, cu condiţia să fie realizate la un anumit standard  de calitate. Mă gândesc la vin, la unele fructe, produse derivate din fructe, anumite tipuri de legume. Unele produse româneşti pot avea succes pe piaţa europeană, dar mai e necesară veriga asta a organizării, a concentrării producţiei.

3 Identitate europeană.Altfel spus, sunt comisar european. Dacă sunt şi ardelean şi „mediteraneean", două părţi din Europa plasate geografic destul de depărtat una de cealaltă. Dacă mai adăugăm şi ce spun unii că sunt prea francez, uite că încet-încet se construieşte Europa şi în mintea mea, şi în imaginea mea.

4 Perspective. Eu cred că potenţial viitor există şi pentru ţăranul român. Dar depinde foarte mult de noi, de consumatori. Ei au nevoie să poată să-şi vândă o parte din producţie, iar dacă noi, consumatorii, ne ducem la piaţă să luăm produse proaspete direct de la ei şi dacă autorităţile locale le creează condiţiile necesare, atunci va exista un loc şi pentru ei. E bine şi normal să fie aşa.

5 Strategie. Chiar dacă eu, personal, am unele idei privind reforma, nu vreau să le fac publice. Nu vreau să se înţeleagă că eu iau decizii înainte de a discuta cu statele membre, cu reprezentanţii organizaţiilor, cu cei din Parlamentul European. Modul cum va arăta Politica Agricolă Comună şi repartizarea bugetului între diferitele componente ale Politicii Agricole Comune vor depinde de rezultatul discuţiilor şi de multe criterii. Vor fi negocieri, vor fi discuţii.

6 Comunicare.Trebuie să recunoaştem că există o insuficientă înţelegere a politicii agricole comune în societatea largă, ca să zic aşa. Politica Agricolă Comună fiind destul de tehnică, sunt tot felul de mecanisme, subvenţii şi tipuri de proiecte şi doar cei iniţiaţi înţeleg lucrurile astea. Cu atât mai mult, când vorbim de o reformare rămânem în aspecte tehnice şi de aceea, am luat iniţiativa de a organiza o consultare publică înainte de a gândi reforma Politicii Agricole Comune.