Adevarul.ro

„Aveţi aici reţeta şi regimul alimentar de urmat. Reveniţi pentru control peste o lună. Aveţi ataşat şi tichetul de sănătate. Mergeţi la casierie şi achitaţi... lei. Multă sănătate!“ „Vă mulţumesc, domnule doctor, la revedere!“

Mai citeşte şi:

• Bazac: Ştiam despre ce se întâmpla la clinica Sabyc, dar nu aveam dovezi
• Bazac: Doar trei spitale din România sunt de nivel european
• Ion Bazac despre tichetele de sănătate: trebuie ca peste 50% din populaţie să fie de acord

În curând, acesta ar putea să fie dialogul obişnuit dintre medic şi pacient în orice spital din România, în cazul în care vor fi introduse tichetele de sănătate. Acestea desemnează contribuţia personală a pacientului la plata serviciilor de sănătate, mai puţin pentru asistenţa de urgenţă.

Tichetul ar reprezenta o sumă de bani, probabil cel mult 600 de lei pe an, pe care pacientul o va plăti la unităţile sanitare. Ministrul Ion Bazac spune că acest sistem va elimina „plicul“ în câteva luni. Dar, oare, nu este prea optimist?


Ovidiu Nahoi
Ion M. Ioniţă

Ion M. Ioniţă: Domnule ministru, veţi introduce sistemul tichetelor de sănătate. Credeţi că acest sistem, plus noua grilă de salarizare pentru personalul medical, vor pune capăt fenomenului „plicului“ din spitale?

Ion Bazac: Am decis să aplicăm sistemul tichetelor de sănătate de la 1 ianuarie. Aceasta ar trebui să aducă anual cel puţin 350-400 de milioane de euro în plus, bani vor merge direct în bugetele spitalelor. Propunerea mea este ca 50 la sută să fie folosiţi ca fond de dezvoltare pentru spitale şi 50 la sută ca plăţi suplimentare pentru personal.



Ovidiu Nahoi: Cum va funcţiona sistemul?

Vom defini un pachet general de servicii, pentru a şti ce poate fi suportat din bugetul asigurărilor. Contribuţiile pentru aceste tichete sunt modice şi nu le-am introdus de la 1 octombrie, aşa cum stabilisem iniţial, tocmai pentru că avem nevoie de o campanie de informare a populaţiei. Plus că acum e un moment politic puţin favorabil.

I.M.I.: Adică, oamenii vor spune: „iar ne mai puneţi nişte biruri”, şi asta înainte de alegeri...

Da, dar există anumite categorii care nu vor plăti, chiar în condiţiile introducerii acestor tichete. Asta nu înseamnă că cineva nu va plăti pentru ei. Există categorii sociale care nu plătesc contribuţii la asigurările de sănătate.

Magistraţii, de exemplu. La fel în cazul Internelor, Apărării şi aşa mai departe. Au legi speciale şi eu înţeleg asta. Dar ministerele din care fac parte ar trebui să contribuie pentru ei la fondul de sănătate, ceea ce nu s-a întâmplat în ultimii ani şi efectele negative s-au acumulat.

O.N.: Revenind, credeţi că noul sistem va elimina plăţile informale?

Este o modalitate de rezolvare, dar nu se va întâmpla peste noapte. Conform sondajelor, plicul din spital este azi a cincea cauză de nemulţumire a populaţiei în România.

Tichetul înseamnă că pacientul plăteşte şi primeşte ceva, şi are dovada că banii aceştia au intrat pe un canal oficial. Apoi, tichetele sunt deductibile fiscal, deci pacientul va avea tot interesul să-i ceară medicului dovada plăţii.

I.M.I.: Dar dacă vor plăti şi tichetul, şi bani în plic?

Gândirea mea este că dacă oamenii plătesc tichetele, nu direct medicului ci, să zicem, la casierie, ei vor fi mai puţin tentaţi să vină să-i mai dea şi plicul.

I.M.I.: Oamenii dau chiar dacă nu li se cere explicit.

Ştiu foarte bine că se transmit mesaje publice în care se spune că plicul e nociv numai atunci când serviciul medical este condiţionat de asta.

O.N.: E corect?

Eu nu sunt de acord cu asemenea semnale. De aceea şi introducem tichetele. Cercul se va sparge, probabil, după câteva luni de funcţionare şi oamenii vor înţelege că e un mecanism legal, stimulativ.

Plus că vom introduce şi un sistem de control. Valoarea tichetelor e stabilită cam la nivelul câştigurilor informale (n.r. - şpăgilor). Potrivit datelor, nivelul plăţilor la plic din spitale este cam de 350 de milioane de euro. În funcţie de această cifră am calculat aceste tichete pentru sănătate.

O.N.: Da, spuneţi că prin aceste tichete va intra în sistem această sumă, echivalentă cu evaluarea plăţilor informale. Dar numai jumătate mai ajung la personal, restul spuneţi că ia spitalul...

Da, dar pe de altă parte, datorită banilor rămaşi în spital se vor asigura condiţii mai decente de lucru, fiindcă şi aceasta este o mare problemă.

Multe unităţi spitaliceşti mici nu sunt atractive pentru medici şi restul personalului, de aceea specialiştii înghesuie înspre spitalele mari. Dacă unităţile mici vor deveni mai moderne, prin investiţiile făcute din banii pe tichete, atunci vor fi şi ele mai atractive. În timp, sistemul poate deveni stimulativ.

I.M.I.: Cât va câştiga un medic specialist, conform noii grile?

Salariul va fi de circa 3.000 de lei. Nu este foarte motivant, recunosc.

O.N.: Cât credeţi că ar trebui să câştige?

Cel puţin 2.000 de euro, venituri. 

„Am interesul ca şi sistemul medical privat să se dezvolte“

Conform sondajelor, plicul din spital este azi a cincea cauză de nemulţumire a populaţiei în România. E clar că ceva trebuie să se schimbe.

Medicina nu mai este atractivă

Când am intrat eu la Facultatea de Medicină, admiterea era foarte dificilă, erau 13 candidaţi pentru un loc. Acum a fost primul an în care numărul locurilor l-a depăşit pe cel al candidaţilor. Este foarte clar că filosofia profesiei de medic s-a schimbat foarte mult în România.

Eu m-am dus la Medicină fiindcă, în momentul acela, înainte de 1990, mi se părea cea mai liberală profesie care se putea practica în România. Acum, din cauza constrângerilor din sistemul de sănătate, tinerii evită să meargă la Medicină. Plus că acest domeniu presupune cel mai lung ciclu de pregătire universitară. Ajungi medic specialist după şase ani de facultate şi încă cinci de specializare.

„În 20 de ani, am pierdut jumătate din medici“

I.M.I.: Ce spun medicii din spitale despre noul sistem?

Ei nu sunt de acord cu tichetele, nici cu programul european de lucru. Suntem singura ţară din Uniunea Europeană care nu a adoptat acest program. Iar pe continent, doar Albania mai practică acest program de lucru sovietic în spitale.

Adică de la 7.00 la ora 13.00, o oră de contravizită, care nu se mai face de mulţi ani, la 18.00 şi o oră de consultaţie în ambulatoriu, care nici ea nu se face. Şi ştiţi bine că nu mai găsiţi pe nimeni într-un spital după ora 13.00. Nu mai vorbesc că se fac gărzi de 36 de ore, ceea ce, omeneşte, este imposibil. Şi aşa ne trezim cu situaţii precum cea de la Slatina, în care medicii erau pur şi simplu epuizaţi.

O.N.: Cum arată programul european de lucru?

Programul european este de la ora 8.00, cu o pauză de o oră la prânz şi durează până la ora 17.00. Gărzile încep de la ora 6.00 şi durează până a doua zi dimineaţa la 8.00. După care medicul poate pleca acasă. Astfel, se asigură medici permanent în spital.

Plus că vom avea personal complet în laboratoare până la ora 17.00 – ştiţi foarte bine că asta nu se întâmplă acum în spitalele noastre. Apoi, după modelul francez, medicii vor avea dreptul, de două ori pe săptămână, să ofere consultaţii contra cost, în ambulatoriul spitalului. Din banii astfel încasaţi, modelul francez prevede că 20 la sută se returnează spitalului, în schimbul infrastructurii folosite.



I.M.I.: Medicii din sistemul public vor mai putea lucra şi în privat?

În Franţa, medicii care lucrează în sistemul public nu au dreptul să lucreze şi în sistemul privat. Dar noi nu vom introduce această prevedere, cel puţin deocamdată. Pentru că am interesul ca şi sistemul medical privat să se dezvolte.

O.N.: Mulţi medici pleacă în străinătate. Se simte asta în sistem?

Ştiu că în ultimii doi ani au plecat în jur de 4.000, ceea ce înseamnă foarte mult. Noi aveam la începutul anilor ‘90 cam 50.000 de medici, iar acum am ajuns să avem doar jumătate.

„Mă întorc la  Ferrari“

„Ministrul Ferrari e un apelativ care mi-a rămas, nu mă deranjează. Să ajungi să conduci regional o structură care este al doilea brand ca notorietate la nivel mondial este o mare onoare. Procesul de selecţie a durat doi ani. A contat planul de dezvoltare a afacerii pentru pieţe noi. Ferrari e un cult. În alte ţări nu vezi atâtea maşini Ferrari pe stradă pentru că există un anumit nivel de decenţă al proprietarilor. România este una dintre ţările în care se vând printre cele mai puţine maşini Ferrari.

Şi în România este un triaj extrem de serios al proprietarilor. Nu înseamnă că toate maşinile pe care le vedeţi în Dorobanţi sau mai ştiu eu pe unde sunt achiziţionate de la distribuitorul Ferrari. Avem standarde extrem de severe. Ferrari e un brand care nu vinde maşini. O spune preşedintele Luca di Montezemolo de fiecare dată. Ferrari vinde un vis.

Dacă vine cineva cu o geantă de bani să cumpere un Ferrari i se spune că maşina pe care şi-o doreşte o poate avea, dar peste cinci ani. Cultura clientului de maşini de lux din România nu-l lasă să aştepte cinci ani. Avem probleme şi în ceea ce priveşte cultura luxului. Avem multe probleme culturale în general şi cred că aceste probleme nu se rezolvă în 20 de ani, mai trebuie o generaţie. Şi în ceea ce priveşte cultura politică. Am avut o discuţie destul de complicată cu Ferrari în momentul în care am acceptat postul de ministru. Când se termină aici mandatul mă întorc la Ferrari.“ 

Sistemul sanitar se confruntă cu un uriaş gol de finanţare de la buget

I.M.I.: Aţi afirmat că avem prea multe spitale. Ce o să faceţi, desfiinţaţi din ele?

I.B.: Facem două lucruri. Vom finanţa spitalele pe patru categorii. Până acum era un contract general. O să împărţim spitalele în patru categorii. Nu poţi să plăteşti un spital universitar la acelaşi nivel cu un spital mai mic orăşenesc. Spitalele cele mai  mai mici nu le vom mai plăti pe caz rezolvat pentru că ele nu fac servicii.

E foarte clar că am foarte multe spitale care nu sunt sustenabile. Ele pot fi transformate în centre multifuncţionale. Centrul multifuncţional înseamnă un fel de ambulatoriu în care ai un ecograf, echipament de radiologie, două analizoare, biochimie şi hematologie şi două ambulanţe performante. Asiguri gardă, 24 de ore din 24, şi nu-ţi trebuie 200 de oameni, îţi trebuie 8. Mecanismul e simplu.

O.N.: Dar nu se vor aglomera şi mai mult spitalele mari?

I.B.: Dacă avem un spital cu 30 de paturi cu un singur pacient, înseamnă că acel spital nu are adresabilitate pentru că nu oferă servicii medicale sau nu are doctori. Trebuie un minim de personal ca un spital să poată funcţiona. Cazurile care nu se pot trata în centrele multifuncţionale le ducem la spitalele municipale pe care desigur, trebuie să le mărim.

Susţin proiectul lui Eugen Nicolăescu de construcţie de spitale regionale. Sigur nu la nivelul anunţat, nimeni nu poate investi atâţia bani, dar se poate începe, construim două, apoi încă două... Putem construi şi în sistem public-privat.

I.M.I.: Cifrele arată că sunt spitale care cheltuiesc 70% din buget pentru salarii.

I.B.: Unele se duc şi la 92%. Asta spuneam şi eu, sistemul este debalansat, pentru că în România plătim cele mai
mici asigurări de sănătate din Europa, 10,7%.  Când am început sistemul de asigurări sociale de sănătate, în 1998,  plăteam 14%.

Din 2004 s-a redus la 13%, după care anul trecut, vechiul guvern a făcut trei reduceri consecutive. Şi a făcut trei măriri de salarii consecutive.  Automat, sistemul a avut un gol fenomenal. Asta s-a văzut în 2009. Sigur că, în momentul ăsta, avem spitale unde plătim numai salarii. Nu poate funcţiona un asemenea spital.

Sistemul este debalansat, pentru că în România plătim cele mai mici asigurări de sănătate din Europa.

Testul Adevărului

1 Reducem numărul de spitale. Dacă mai stau la Ministerul Sănătăţii, vor rămâne  150 de spitale. Prefer să am 150 de spitale bune, în care să investim eficient, decât 430 de spitale proaste. Concurenţa există în sistemul de sănătate pentru că lumea vine la spitalele mari acolo unde într-adevăr stau doi în pat. De pildă în Bucureşti avem 10 spitale onorabile. Legea dă voie pacientului să-şi aleagă medicul.

2 Rezidenţii, banii înapoi.  Am pus o restricţie punitivă.Rezidenţii sunt plătiţi din bugetul statului. Dacă un medic a terminat specialitatea şi vrea să plece, sigur că poate să plece, dar a făcut specialitatea pe banii ţării şi  acum trebuie să returneze banii. Salariul unui rezident este în jur de 12 milioane de lei vechi, înmulţim cu 12 şi vedem cât face pe un an. Probabil că mulţi nu vor avea banii ăştia, dar mi se pare o măsură corectă. Intră în vigoare din  anul universitar viitor. Anul ăsta ţinem rezidenţiatul pe principiile vechi.

3 Ameninţări de la distribuitorii de medicamente. Am avut mari dispute cu marile companii de medicamente, în momentul în care am decis reducerea preţurilor. Am primit scrisori, ba de la companii, ba de la ambasade, ba chiar de la Comisia Europeană. Dar am ţinut la această măsură. Iar acum producătorii s-au obişnuit să câştige mai puţin. Adaosurile lor sunt şi foarte mari şi foarte puţin transparente. Nici Comisia Europeană nu le-a putut face mai transparente. Dar, până la urmă, nu a plecat nimeni de pe piaţă, deşi ne-au ameninţat.

4 Subfinanţarea sistemului. Prin scăderea preţurilor medicamentelor am economisit circa 120 de milioane de euro, care au intrat în sistem. E o realitate recunoscută că sistemul e subfinanţat. În condiţii de criză, e greu de corectat această situaţie. În condiţii normale, sistemul funcţionează eficient cu alocaţii de 5-6 % din PIB. În momentul de faţă avem 3,5. Pe de altă parte, avem cam 18 milioane de beneficiari şi 4,6 milioane de contributori. E clar, sistemul trebuie restructurat.

Citeşte despre şpaga din universităţile de medicină:

Umilinţa şi şpaga studenţilor în birourile profesorilor de la Medicină 
O studentă la Medicină îşi acuză colegii pentru depravarea din universitate
CAMPANIE Preţul examenelor la Medicină este denunţat de studenţi

Citeşte despre şpaga pe care o primesc medicii de la Ambulanţa:

Medici de la Ambulanţă acuzaţi că vând cu 500 de lei mortul de pe targă