Reprezentantul României la FMI afirmă că ţara noastră are nevoie urgentă de o nouă viziune de dezvoltare. Specialişti din Banca Naţională şi din alte instituţii lucrează deja la proiect.
Mai citeşte şi:FMI va înrăutăţi prognoza pentru că "situaţia s-a deteriorat" în România
FMI dublează prognoza de recesiune economică / Patriciu: Euro va atinge 4,7 - 4,8 lei
Deficitul bugetar a ajuns la 2,7% din PIB în primul semestru, sub ţinta convenită cu FMI
Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI
După puţin timp, tot în 2007, Mihai Tănăsescu a fost numit reprezentantul României la FMI, la propunerea guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. Şi criza a venit. În calitate de reprezentant la instituţia financiară de la Washington, Tănăsescu a fost omul-cheie în negocierea împrumutului contractat de România pentru a face faţă crizei. L-am întrebat cum vede acum situaţia, din capitala Statelor Unite.
Ovidiu Nahoi: Domnule Tănăsescu, vă rugăm să ne spuneţi cum se văd de acolo, de la Washington, evoluţiile crizei globale?
Întrebarea dumneavoastră este complexă. De aceea, răspunsul trebuie structurat pe mai multe componente. Prima: creşterea economică la nivel global.
Aici, datele pentru primul trimestru atrată o înrăutăţire a situaţiei faţă de prognozele din primăvara acestui an. Pot să spun că, la nivel global, creşterea economică este aşteptată să înceapă undeva în a doua jumătate a acestui an.
Ion M. Ioniţă: Aceasta ar putea fi o veste bună!
Da, dar situaţia arată foarte diferit pe regiuni şi reluarea creşterii economice este foarte lentă. Vor fi, în continuare, multe riscuri. În Asia, asistăm la o creştere care continuă şi în trimestrele care urmează. În SUA, asistăm la o anumită stabilizare. Din păcate, Europa este continentul cel mai afectat. Şi va fi şi în lunile care urmează.
I.M.I.: Vorbeaţi despre riscuri. La ce vă referiţi?
Riscul major este legat în continuare de sistemul bancar. Cu toate injecţiile de capital şi cu toate celelalte măsuri luate, sistemul nu a răspuns încă aşa cum s-ar fi aşteptat toată lumea, pentru a începe procesul creditării. Şi din nou, procesul este diferenţiat pe regiuni. În Asia, sistemul funcţionează mai bine, iar Europa este iarăşi cea mai afectată.
Sistemul bancar din ţări precum Franţa, Italia sau Olanda nu funcţionează la viteza aşteptată. Acum, lucrul cel mai important rămâne stabilizarea sistemului bancar. Este vorbva despre noul sistem de reglementare, testele de stres care au fost concepute, recapitalizarea, dar şi refacerea încrederii între bănci, între bănci şi clienţi, între bănci şi instituţiile statului. Din păcate, va fi un proces îndelungat.
O.N.: Spuneaţi că Europa este cea mai afectată. Dar şi aici există diferenţe între regiuni.
Ultima prognoză pentru zona euro arată o contracţie economică de 4,8% din PIB. În 2010 va rămâne un minus de 0,3 - 0,4 la sută. Dar şi aici, unii o duc mai rău, alţii mai bine. Din păcate, ţara cea mai mare, Germania, va avea anul acesta o contracţie de peste 6 la sută, iar anul următor - un minus de 0,6 - 0,7 la sută.
Franţa va avea o contracţie de minus 3, Italia, de minus 5. În Europa Centrală şi de Est, regiunea noastră, vedem o descreştere mare în Ungaria. Dacă în primăvară prognoza era de minus 3,3 la sută, ea a fost revizuită la minus 6,7%. În cazul României, contracţia va fi mult mai mare de minus 4%, aşa cum s-a prognozat la începutul anului, poate undeva spre minus 8 la sută. Însă ţările baltice ocupă primul loc, de departe, cu descreşteri de peste 10 la sută. Letonia, în special, se află într-o situaţie foarte nefericită.
O.N.: Din păcate, România pare să se situeze în grupa ţărilor cel mai grav afectate. Şi nu alături de Polonia, de exemplu, care rezistă mai bine...
Am fi într-un grup cu Ungaria şi, dacă vreţi, cu Ucraina, care nu este membră a Uniunii Europene.
Aici este vorba despre modelul de creştere economică pe care l-am avut. O creştere lăsată la întâmplare, care a făcut economia extrem de vulnerabilă la şocurile externe. Acum ne găsim într-un moment de răscruce. În următorii ani trebuie să edificăm un nou model economic pentru România.
Şi, dacă tot aminteaţi de Polonia, putem învăţa nişte lecţii de la ea. Polonia a implementat reforme structurale profunde la începutul anilor ’90 şi a avut o politică fiscală prudentă. Aceasta i-a permis ca în actuala perioadă de criză să poată folosi nişte stimulente fiscale astfel încât să nu aibă o cădere foarte mare. Ceea ce nu s-a putut aplica în cazul României. De aceea, Polonia se află, împreună cu Cehia şi Slovacia, în grupul ţărilor din regiune care au rezistat mai bine la şocurile externe.
Anii decisivi
În privinţa României, pot să spun că fundul sacului ar fi sfârşitul trimestrului doi. La nivelul anului, sigur, contracţia se poate situa undeva spre minus 8 la sută. Lucrul bun este că există tendinţa unei reluări a creşterii, e drept, timidă. De modul cum vom termina anul 2009 depind consolidările pentru anii următori.
Şi aici eu vreau să subliniez un lucru: consolidarea fiscală, în sensul atingerii unui deficit de cel mult 3% din PIB, la finele lui 2011, va rămâne o ţintă fixă. De aceea, ajustarea din anii 2009 şi 2010 va fi crucială. Şi de aceea am insistat pentru reforme structurale. Îmi cer scuze dacă repet, dar e foarte important: este o perioadă crucială pentru România.
„Personalităţi ale României lucrează deja la noul proiect“
I.M.I.: Spuneţi că România se află la o răscruce. Vedem cu toţii răscrucea, dar nu vedem proiectul care să ne ducă pe direcţia bună.
.jpg)
„Agricultura va fi un pilon de bază“ Foto: MediafaxSă ştiţi că discuţia pe această temă este deja lansată. Personalităţi ale României au deschis acest subiect. Şi, chiar dacă timid, tema a început să îşi facă loc şi în opinia publică. Este un subiect foarte complex, care trebuie dezbătut public. Dar pentru aceasta trebuie mai întâi bine pregătit. De aceea, pentru noi este important ca în lunile următoare să gândim noul tip de model economic.
O.N.: Dumneavoastră aţi putea sugera acum, în linii mari, câteva direcţii?
Desigur. Chiar din discuţiile purtate cu guvernatorul Mugur Isărescu şi cu premierul Emil Boc, dar şi cu alţii, a reieşit clar că nu putem merge înainte pe un consum alimentat din exterior. Cererea imensă a României de a consuma, ca urmare a unor venituri suplimentare mai mari ale populaţiei, dar şi ale corporaţiilor, nu a putut fi acomodată producţia internă. Şi aşa, aproape toate resursele s-au dus către exterior. Este clar că acest fenomen ne-a dus la nişte deficite externe foarte mari, pe care nu ni le mai putem permite. Iar aici trebuie să ne gândim: ce ramuri economice pot satisface această cerere internă?
I.M.I.: Şi care sunt aceste ramuri, în opinia dumneavoastră?
Există cel puţin trei ramuri care ar putea fi pilonii de dezvoltare ai economiei noastre, în viitor. Agricultura, în primul rând. Apoi, mă refer la la mediu, aici incluzând şi o politică energetică adaptată noilor politici europene şi globale în domeniu. Şi în al treilea rând, infrastructura. Şi aici mă gândesc nu numai la drumuri, ci şi la infrastructura educaţională sau la cea de sănătate, de exemplu. Sigur, pentru a reuşi în aceste proiecte, trebuie să revizuim priorităţile în cheltuielile publice, pentru a avea finanţare suficientă, dar şi pentru a atrage finanţare privată. Ca aceste proiecte să reuşească, este însă nevoie de reforme structurale.
Se reia creditarea?
I.M.I.: Unul dintre motivele de îngrijorare în acest moment este că Ministerul Finanţelor se împrumută cu sume mari de la băncile comerciale. Pe de o parte, se pune problema gradului de îndatorare, pe de alta, a banilor, care nu mai ajung în economia reală. Ce părere aveţi?
Aceste evoluţii există în toate ţările din zonă. Există în momentul de faţă o politică a Trezoreriei, care este corectă, de atragere a resurselor pentru finanţarea unui deficit în creştere. Aici trebuie găsit echilibrul între câţi bani poţi trage de pe piaţa internă şi câţi din exterior, pentru a lăsa suficiente resurse băncilor, ca să finanţeze şi activitatea economică.
O.N.: Consideraţi că acum există acest echilibru?
Acum, desigur, este un blocaj. Fiindcă pentru băncile din România e cel mai uşor să împrumuţi statul. Dar Banca Mondială ne-a aprobat, recent, prima tranşă pentru finanţarea deficitului. La sfârşitul lunii, Uniunea Europeană ne va da şi ea prima tranşă şi ştim că Finanţele au atras un împrumut sindicalizat, în valută, de la băncile româneşti.
Mai ştim că BNR va mai reduce, în perioada următoare, rezervele minime obligatorii pentru a lăsa un plus de lichiditate în sectorul bancar, plus că va fi şi o scădere a dobânzilor. Toate aceste elemente vor putea crea
condiţiile pentru reluarea creditării economiei.
„Sper să existe voinţa politică pentru schimbare“
I.M.I.: Vorbim despre un nou model de dezvoltare pentru România, dar are cine să facă asemenea strategii?
Există oameni la Banca Naţională care lucrează la aşa ceva, împreună cu Guvernul. Din discuţiile purtate cu responsabili de la Banca Mondială de aici, de la FMI, am văzut că există disponibilitatea ca mai mulţi oameni să se alăture pentru a face acest desen. Problema nu este lipsa specialiştilor care pot pune pe hârtie un asemenea plan. Problema majoră este implementarea. Iar pentru aceasta este nevoie de o voinţă politică foarte puternică.
O.N.: Deci, problema este la politicieni. Ei cum primesc un asemenea plan?
.jpg)
Sunt două tipuri de percepţii. Este una personală, atunci când discut cu lideri politici, indiferent că sunt din PDL, din PSD sau din alte partide. Percepţia mea este că aceste lucruri sunt înţelese şi dorite. Dar observ o atitudine publică diferită atunci când îi văd la televizor. Atunci, ei nu mai dau, prioritar, acest mesaj public. Nu ştiu dacă este vorba de un dublu limbaj, însă sper că există suficientă maturitate în interiorul clasei politice. Dacă nu vom înţelege lecţiile aceste crize, lucrurile nu vor merge în direcţia bună. Eu sper să existe voinţa politică de a schimba ceva în România.
I.M.I.: Din păcate, există foarte mult populism pe ecrane. Când să se mai discute şi problemele reale?
Într-adevăr, este foarte mult populism în mesajul public din partea unora. Populismul nu e doar în România, el există peste tot, mai ales în perioade electorale. Dar mesajele politice trebuie acompaniate şi de cele care pot să ducă societatea înainte.
De exemplu, trebuie să le spunem oamenilor că suntem o populaţie care îmbătrâneşte, nu numai în România, ci în toată Europa. Că nu putem să mai rămânem cu un sistem de pensii precum cel actual. Nici cu actualul sistem de salarizare. Nu ne putem gândi doar la ce facem într-o lună, şi nu la ce vom face în anii care urmează. Şi vom fi responsabili cu toţii dacă nu vom acţiona.
Testul Adevărului
Impozitul forfetar este temporar
1Criza socială. Nu cred că vom avea derapaje sociale. Toate analizele institutelor care se ocupă cu asemenea studii spun asta. De ce? Pentru că există, paradoxal, o înţelegere bună a populaţiei faţă de ceea ce se întâmplă. Oamenii obişnuiţi înţeleg această criză, o simt pe pielea lor.
Dar, de partea cealaltă, mesajul politic nu este la fel de tranşant. Oamenii simt acest lucru, iar asta creează un tip de nemulţumire şi de neîncredere. Cred că mesajul public ar trebui să fie mult mai direct. Trebuie să arătăm situaţia reală şi cum gândim să o îmbunătăţim. Toată lumea înţelege că nu se poate face de la o zi la alta, dar lipsa de perspectivă este cel mai rău lucru.
2Impozitul forfetar. Am observat o dezbatere foarte puternică în legătură cu acest tip de impozit. Acesta este un impozit temporar. Nu poate fi ceva care să funcţioneze pe termen lung. De altfel, începe să fie desfiinţat în multe ţări în care fusese introdus.
Este important să fii predictibil pentru mediul de afaceri. Să nu introduci noi impozite sau să creşti impozite, fiindcă ar aduce noi turbulenţe pe piaţă. Impozitul forfetar poate funcţiona, un an, maximum, după care trebuie abandonat. Dar aceasta, odată ce întreg sistemul se impozite şi taxe va fi revăzut.
3Sistemul de taxe. Vă vorbeam despre un nou model economic. Actualul model economic a avut la bază o taxare foarte joasă, care a creat disponibilităţi foarte mari.
Dar acestea, în loc să rămână în România, s-au dus în exterior. Deci, acest nou model economic trebuie să cuprindă şi un nou sistem de taxare. Cota unică, în principiu, este bună. Problema este cât trebuie să fie pentru a răspunde atât cerinţelor bugetare, dar să nu inhibe nici mediul de afaceri. Trebuie să fie un instrument uşor de gestionat.
4Condiţiile FMI. La nivelul termenului de 30 iunie, indicatorii stabiliţi împreună sunt toţi realizaţi. Dar, pentru că perspectivele se înrăutăţesc, nu numai la nivelul României, ci în întreaga Europă, probabil că ţintele pentru lunile următoare şi pentru anul următor vor fi schimbate. Pentru ca ele să poată fi atinse, să fie sustenabile şi să poată conduce la acea consolidare fiscală a anului 2011.
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza