Cât trebuie să muncească europenii?

Blocul comunitar este împărţit între un pol liberal, condus de Marea Britanie, şi un altul care ar dori să impună standarde sociale, condus de Franţa O mare parte din statele membre UE

Blocul comunitar este împărţit între un pol liberal, condus de Marea Britanie, şi un altul care ar dori să impună standarde sociale, condus de Franţa

O mare parte din statele membre UE vor fi date în judecată de Comisia Europeană dacă nu cad de acord, până la sfârşitul anului, asupra legislaţiei care reglementează condiţiile de muncă. Potrivit unei directive a UE, timpul maxim de lucru săptămânal al angajaţilor este de 48 de ore, însă regula este încălcată în multe ţări, mai ales în cazul medicilor.

at, săptămâna trecută, că va da în judecată o mare parte a statelor membre, în 2008, pentru încălcarea directivei privind timpul maxim de lucru de 48 de ore/săptămână, transmite Reuters. Pentru a evita acest lucru, până în decembrie, statele UE trebuie să îşi rezolve diferendele şi să adopte o nouă legislaţie în domeniu. Anul trecut, 23 de ţări încălcaseră regula amintită deoarece respectarea ei ar include mari costuri pentru angajarea şi formarea rapidă a unui personal adiţional.

"Comisia va trebui să lanseze procedurile de încălcare dacă nu se ajunge la un acord în timpul preşedinţiei portugheze", a declarat, pentru Reuters, Eva Kaluzynska, purtătoare de cuvânt a CE.

Impasul durează din 2004

Impasul privind legislaţia muncii durează de mai mulţi ani. Toate ţările sunt de acord că legislaţia trebuie schimbată, după ce, în 2003, Curtea Europeană a dat câştig de cauză unui medic german, decretând că timpul petrecut la dispoziţia spitalului este considerat timp de lucru.

Aceasta face imposibilă respectarea, în unele cazuri, a directivei privind timpul maxim de lucru de 48 de ore pe săptămână şi creează probleme pentru cele mai multe servicii medicale de urgenţă din UE. Comisia Europeană a înaintat PE propuneri de schimbare a legislaţiei în 2004, ele au fost votate în PE în 2005, însă nu au fost adoptate de statele membre care nu au reuşit să ajungă la un acord.

Potrivit Reuters, scandalul subliniază diferenţele din UE dintre adepţii filosofiei pieţei libere - care nu doresc impunerea unei limite maxime privind orele lucrate de angajaţi şi ţările care doresc să impună minime standarde sociale, cum ar fi Franţa.

După ce Nicolas Sarkozy a devenit preşedintele Franţei, cu intenţii de a adopta reguli mai flexibile pe piaţa muncii, au existat aşteptări ca Parisul să îşi modifice poziţia. Totuşi, potrivit unor surse franceze, citate de EUObserver, o asemenea schimbare radicală este "improbabilă".

Marea Britanie, Estonia şi Malta doresc să fie exceptate de la norma care reglementează timpul maxim de lucru de 48 de ore, şi beneficiază în prezent de excepţii. Alte ţări, între care Germania, Franţa şi Austria şi-au asigurat excepţii pentru sectorul medical.

Totuşi, un grup de ţări condus de Franţa doresc fixarea unui termen-limită pentru renunţarea la toate, argumentând cu faptul că săptămâna de lucru de maximum 48 de ore protejează muncitorii de exploatarea patronilor şi de accidente. Aceste ţări sunt sprijinite şi de Parlamentul European.

Soluţie de compromis respinsă în 2006

În noiembrie 2006, Franţa, Italia, Spania, Grecia şi Cipru au blocat o soluţie de compromis, propusă de preşedinţia finlandeză a UE, cerând fixarea unui termen pentru ca Marea Britanie să renunţe la dreptul de exceptare de la regulă.

Ţările din grupul condus de Marea Britanie argumentează păstrarea dreptului de excepţie, spunând că angajaţii trebuie să fie liberi să decidă cât de mult să muncească şi pentru a asigura funcţionarea serviciilor de urgenţă, mai ales în domeniul medical. Marea Britanie nu are drept de veto în această privinţă, dar a fost susţinută de ţări precum Germania şi Polonia.

CE este de acord să continue menţinerea posibilităţii de exceptare a unor ţări de la regulă, dar a sugerat măsuri care ar face mai dificil pentru patroni să preseze personalul pentru a lucra mai mult de 48 de ore, împotriva dorinţei lor.

În privinţa timpului petrecut la dispoziţia patronului, CE a propus să se facă o diferenţă între "timpul activ" şi "timpul inactiv" de lucru, astfel încât cel inactiv să nu se adauge timpului de lucru săptămânal. Cele mai multe ţări sunt de acord cu acest lucru, însă PE este împotrivă şi propune calcularea în mod diferit a timpului de lucru "inactiv". Dacă statele membre cad de acord, legea va intra din nou în PE.

Portugalia a lansat discuţii cu ţările-problemă

Preşedinţia portugheză a UE încearcă să găsească o soluţie. "Negocierile sunt îngheţate de ceva timp şi vrem să vedem dacă este loc de manevră, astfel încât să ajungem la un rezultat", a declarat recent un oficial al Ministerului Muncii din Portugalia pentru EUObserver.

El a adăugat totuşi că Lisabona nu va risca un nou colaps al convorbirilor ministeriale pe marginea celor două piese legislative şi va înainta propriile propuneri de compromis, "numai dacă există o posibilitate reală ca ele să fie adoptate".

Recent, Portugalia a lansat discuţii bilaterale cu "ţările-problemă" privind normele ce ar trebui să reglementeze timpul de muncă, ministrul portughez de resort, Jose Vieira da Silva, atingând această problemă cu mai mulţi dintre omologii săi.

Ce prevede actuala legislaţie a UE

Directiva UE privind timpul de lucru a fost adoptată în 1993, cu scopul de a proteja angajaţii de exploatarea patronilor. Ea fixează reguli privind perioada maximă de lucru, pauzele şi concediul minim anual la care au dreptul angajaţii. Unul dintre principalele scopuri este de a da garanţii că niciun salariat din UE nu este obligat să lucreze mai mult decât media de 48 de ore pe săptămână. Directiva mai garantează cel puţin patru săptămâni de concediu plătit anual, o perioadă minimă de 11 ore de odihnă la 24 de ore şi o zi pe săptămână, precum şi o pauză de odihnă dacă ziua de lucru este mai mare de şase ore.

Un maximum de opt ore lucrate în schimbul de noapte, la fiecare 24 de ore şi evaluarea stării de sănătate a celor care lucreză noaptea sunt, de asemenea, obligatorii. Directiva nu se aplică în domeniul transporturilor şi în cazul medicilor rezidenţi. Aceste domenii sunt acoperite fie de amendamente, fie prin directive separate. Restricţiile privind săptămâna de lucru a medicilor rezidenţi sunt următoarele: 58 de ore de la 1 august 2004 la 31 iulie 2007; 56 de ore de la 1 august 2007 la 31 iulie 2009; 48 de ore de la 1 august 2009.

România, între ţările UE unde se munceşte cel mai mult

Potrivit statisticilor realizate de European Industrial Relations Observatory (EIRO), dintre cele 27 de ţări ale UE, Letonia, România şi Austria sunt ţările unde se munceşte cel mai multe ore pe săptămână de către angajaţii full-time. Este luat în calcul timpul efectiv de lucru, şi nu cel prevăzut în contractele de muncă.

Cel mai puţin se lucrează în Franţa, Finlanda şi Belgia. Diferenţa între Franţa şi Letonia este de 4,5 ore pe săptămână. Nouă dintre cele 12 ţări noi membre ale UE au perioade săptămânale de lucru peste media celor 27 de ţări, comparativ cu numai cinci din cele mai vechi membre ale UE. Numai Cipru, Lituania şi Malta, dintre ţările noi membre au săptămâna de lucru mai mică decât media europeană.

Din vechile ţări membre, cea mai mare săptămână de lucru este în Austria, Germania şi Marea Britanie, iar cea mai scurtă în Franţa, Finlanda şi Belgia. Timpul săptămânal efectiv de lucru este mai mare decât cel prevăzut în contractele de muncă, în toate ţările, cu excepţia Irlandei, Lituaniei şi Maltei, unde este mai mic 0,2 până la 0,5 ore.

În medie, în cele 27 de ţări ale UE, timpul efectiv de lucru este de 39,9 ore pe săptămână, faţă de timpul mediu conform contractelor, care este de 38,7 ore. Diferenţe între o oră şi două ore, se înregistrează în Bulgaria, Danemarca, Estonia, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania şi România. Diferenţe între două şi trei ore, în Austria, Cehia, Franţa, Olanda şi Letonia, peste trei ore în Germania şi Marea Britanie.

Est-europenii au concedii mai scurte

Perioadele de concediu plătit oferite angajaţilor diferă mult în statele membre ale UE. În unele ţări, angajaţii au, în medie, cu până la trei săptămâni mai mult concediu anual decât în altele. Datele Fundaţiei Europene pentru Îmbunătăţirea Nivelului de Viaţă şi a Condiţiilor de Muncă (Eurofound) arată că muncitorii din Suedia au, în medie, 42 de zile de concediu plătit şi zile libere, combinate, în timp ce muncitorii din Estonia au numai 26 de zile libere pe an.

În medie, lucrătorii din primele 15 ţări membre ale UE au 35,6 zile de concediu anual şi zile libere combinate, în timp ce în cele 12 ţări care au aderat ulterior la UE media este de 31,3, potrivit Eurofound. Pentru cele 27 de ţări ale UE, media este de 33,7 zile libere anual. După Suedia, ţările unde muncitorii au cele mai multe zile libere sunt Germania (40 de zile), Italia (39), Luxembourg şi Danemarca (38). Ţările cu cea mai mică perioadă de concediu, după Estonia, sunt Letonia (27 de zile), Ungaria (28) şi Irlanda (29).

Protecţie pentru lucrătorii temporari

Portugalia a relansat, săptămâna trecută, şi dezbaterea unui alt proiect al UE, privind agenţiile de angajare temporară. Aici, dezacordul este în jurul aşa-numitei "perioade de graţie", adică perioada în care lucrătorii temporari angajaţi de agenţii şi trimişi la muncă în diferite companii sunt plătiţi cu salarii mai mici decât cei angajaţi direct de către firme. Comisia Europeană a sugerat o perioadă de şase săptămâni, în timp ce angajatorii precum şi ţări ca Marea Britanie, Germania, Danemarca şi Irlanda au cerut 12 luni sau mai mult.

Organizaţiile sindicale, susţinute de alte state precum Franţa şi Italia, ar dori o perioadă mult mai mică sau chiar niciun fel de perioadă de graţie. Marea Britanie are cel mai mare procent de lucrători angajaţi de agenţii de muncă temporară, iar aceştia reprezintă categoria cea mai puţin protejată în Europa, arată statisticile.

Londra spune că nu va susţine niciun fel de regulă care ar reduce flexibilitatea în această zonă şi face presiuni pentru liberalizarea sectorului agenţiilor de muncă temporară. Preşedinţia portugheză doreşte să continue discuţiile şi dacă poziţiile guvernelor se apropie va pune problema pe agenda întâlnirii miniştrilor pentru politici sociale din UE, pe 5 decembrie.

Sud-coreenii deţin recordul mondial privind timpul petrecut la lucru

Potrivit datelor OECD, la nivel mondial, Coreea de Sud este, de departe, ţara în care se munceşte cel mai mult. Sud-coreenii lucrează 2.390 de ore anual, adică cu peste 400 de ore mai mult decât orice altă ţară de pe glob. O săptămână tipică de lucru în Coreea de Sud este de peste 44 de ore. Cei mai mulţi sud-coreeni încep lucrul la ora 8.00 şi îl încheie la ora 19.00, adesea luând cina la serviciu.

Până în 2004, când o lege a dus la desfiinţarea săptămânii de lucru de şase zile în marile corporaţii, Coreea de Sud era singura ţară membră a OECD în care se lucra sâmbăta. Coreea de Sud şi Japonia sunt singurele ţări unde este recunoscut fenomenul deceselor din cauza muncii, numite "karoshi".

Potrivit OECD, pe poziţia a doua în lume la timul de lucru anual se află Polonia, cu 1.984 de ore lucrate anual şi Mexic, cu 1.980 de ore. Urmează Cehia, unde angajaţii lucrează în medie 1.882 de ore anual şi Japonia - 1.828. Americanii lucrează 1.777 de ore în medie anual. Potrivit datelor EIRO, din 2006, între ţările cu cel mai mare timp anual de lucru din UE este Malta, cu 1.983 de ore lucrate anual, iar printre ţările cu cel mai mic timp anual de lucru al angajaţilor este Franţa, cu 1.607 ore lucrate.