Criza euro alimentează separatismul în Tirolul de Sud. Dacă nu o poate obţine cu vorba bună, provincia vrea să-şi cumpere independenţa

Italienii din zona de nord a ţării aveau demult vise secesioniste. Însă criza din zona euro le dă noi motive să-şi ceară independenţa. Iar reformele pe care le-a făcut deja sau intenţionează să le facă premierul Mario Monti nu fac decât să înrăutăţească situaţia.

Guvernatorul Tirolului de Sud este un împătimit al vânătorii. Vânează el însuşi tot ce prinde şi acordă licenţe de vânătoare ca şi când ar fi stăpânul castelului. Iar când fermierii i se plâng că nişte căprioare le distrug culturile, Luis Durnwalder dă, simplu, un ordin: "împuşcaţi şapte căprioare, imediat!". Aşa că decizia guvernului Monti de a aduce în faţa Curţii Constituţionale legea privind vânătoarea din regiunea Bolzano nu putea decât să-i pună pe jar pe oficialii locali. Aceştia nu vor să se supună restricţiilor de vânătoare valabile pentru restul Italiei, scrie "Der Spiegel", într-un amplu reportaj dedicat secesionismului italian.

Guvernatorul Luis Durnwalder susţine că Tirolul de Sud şi Sicilia, de pildă, sunt extrem de diferite inclusiv la capitolul floră şi faună şi că nu ar trebui să li se aplice aceleaşi legi.

Banii, în centrul disputei

Premierul Monti nu e de acord, iar cabinetul său de tehnocraţi a întocmit un pachet de reforme care formulează cereri suplimentare celor cinci regiuni semi-autonome ale Italiei. Cererile sunt complexe, până la detalii privind reglementări în domeniul mediului şi al protejării vieţii sălbatice.

În centrul disputei se află, evident, banii, scrie publicaţia germană. Tirolului de Sud i se cere să contribuie cu 120 de milioane de euro la reformele care să aducă bugetul italian pe linia de plutire. Pentru asta, va trebui să mărească TVA şi impozitele, dar şi contribuţiile plătite de fermieri. Noile măsuri încălcă promisiunile scrise ale Romei de până acum, conform cărora 90% din taxele colectate în Tirolul de Sud vor şi rămâne în Tirolul de Sud.

Tirolul de Sud are o rată a şomajului de 2%, un PIB pe cap de locuitor cu 30% mai mare decât media naţională (dar dublu faţă de al Siciliei). În 2009, 29 de milioane de turişti au vizitat regiunea. Tirolul de Sud este şi cel mai mare producător de mere pe plan european.

"Dominaţia străină"

Zilnic, Durnwalder mai extrage câte un paragraf din pachetul de reforme pentru care intenţionează să se "judece" cu Guvernul la Curtea Constituţională. Iar ce se întâmplă în zonele de nord bogate ale Italiei reflectă ce se întâmplă la scală mai mare în Europa: nordul bogat nu vrea să plătească pentru sudul sărac.

Până acum, mişcarea separatistă "Departe de Roma", ce a luat naştere în anii 50 nu mai era considerată la actualitate. Criza a readus însă "moda".

"Ce altceva trebuie să se mai întâmple cu Tirolul de Sud ca să se decidă într-un final să se rupă de această ţară?", se întreabă retoric Eva Klotz, deputată în parlamentul regional din partea mişcării separatiste "Libertate pentru Tirolul de Sud". Deputata de 60 de ani şi-a petrecut jumătate din viaţă luptând pentru independenţă, deşi niciodată nu prea a fost luată în serios. Acum e timpul, spune ea, să se pună capăt "dominaţiei străine". Oamenii din provincia ei nu vor să fie traşi în jos împreună cu restul Italiei.

Cât ar costa independenţa

Dezbaterea nu se limitează la grupuri marginale. Ministrul Economiei din Tirolul de Sud, membru al Paridului Poporului din Tirolul de Sud (SVP, condus de guvernatorul sau premierul regional Luis Durnwalder) propune ca regiunea să-şi cumpere libertatea. Ministrul are şi cifre concrete. Pornind de la datoria totală a Italiei, de aproape 2.000 de miliarde de euro, ministrul calculează că ar însemna 30.000 de euro datorie pe cap de italian. Înmulţind cu cei 500.000 de sud-tirolezi, ministrul avansează cifra de 15 miliarde de euro. Dacă adminsitraţia de la Bolzano ar plăti această sumă, spune Thomas Widmann, atunci ar fi îndreptăţită să ceară în schimb "autonomia totală". În acest fel, Tirolul şi-ar putea administra singur politica bugetară, de apărare şi externă.

Partidul Libertarian, de extremă dreapta, pledează şi el pentru un stat liber. "De ce ar trebui să salvăm noi Italia? Nu noi am făcut mizeria asta", spune liderul partidului, Ulli Mair.

Sondajele de opinie arată şi ele că tendinţele separatiste câştigă tot mai mult teren. În special în rândul tinerilor. În anii 70, 90% dintre locuitorii regiunii erau mulţumiţi cu autonomia limitată. Acum, doar 60% mai sunt de acord. Deocamdată, guvernatorul nu doreşte desprinderea de Italia şi insistă că şi Tirolul de Sud trebuie să contribuie la ieşirea din criză a Italiei. "Suntem încă în aceeaşi barcă. Singura diferenţă e că tirolezii sunt pasagerii de la clasa întâi", insistă Luis Durnwalder. Nu se ştie însă până când. Este guvernator de 22 de ani (motiv pentru care a fost poreclit "Luis Statul") şi tot mai multe voci cer schimbarea sa.

Tirolul de Sud a fost anexat de Italia după Primul Război Mondial. Regiunea - partea de sud a Tirolului istoric - a fost "promisă" de Antantă Italiei, ca recompensă pentru intrarea în război de partea sa. În prezent, jumătate din locuitori vorbesc germana şi doar un sfert - italiana.