Adevarul.ro

La împlinirea a 40 de ani de când primul om a păşit pe satelitul Pământului, NASA îşi propune o altă misiune şi mai ambiţioasă în 2020. Astronauţii ar urma să rămână pe Lună câteva luni, să circule sute de mile pe suprafaţa lunară şi chiar să construiască un avanpost şi un radiotelescop acolo.

NASA a marcat aselenizarea prin prezentarea înregistrării video restaurate a misiunii Apollo 11, punând astfel capăt speculaţiilor conform cărora imaginile originale ale celebrului mers al lui Neil Armstrong au fost pierdute.

Filmuleţul a fost restaurat pe calculator de o companie de la Hollywood, Lowry Digital, şi prezintă scenele de la 20 iulie 1969, deja văzute în direct de lumea întreagă, mai ales săritura lui Neil Armstrong de pe scara modulului de aterizare pe solul lunar.

Şi totuşi, mulţi omeni sunt încă de părere că acest “pas uriaş pentru Omenire” a avut loc, de fapt, pe un platou cinematografic din Arizona, un stat din sud-vestul SUA, dominat de peisaje deşertice, informează AFP.

Cursa spaţială

Potrivit acestora, NASA ar fi regizat aselenizarea pentru a deturna atenţia americanilor, plictisiţi de războiul din Vietnam, sau pentru a-i face să creadă că i-au învins pe ruşi în cursa de cucerire a spaţiului.  După lansarea sateliţilor Sputnik de către Uniunea Sovietică în 1957, Statele Unite, cealaltă mare putere a Războiului Rece, nu puteau să se lase mai prejos.

Preşedintele american J.F. Kennedy a hotărât în 1961 să trimită astronauţi pe Lună până la sfârşitul deceniului.La început, americanii au utilizat capsule Mercury, care aveau loc doar pentru pilot şi erau greu manevrabile. Apoi s-a folosit tehnica rendezvous, prin care două nave spaţiale se întâlneau pe orbita Lunii.

Echipajul cobora într-o navetă spaţială mai uşoară, care ateriza vertical pe satelitul pământului, iar apoi astronauţii se întorceau din spaţiu cu cealaltă navetă rămasă pe orbită.

Realizare istorică

Au urmat misiunile Apollo, cu trei astronauţi la bord, dar opoziţia fermă faţă de războiul din Vietnam care l-a determinat pe preşedintele Johnson să nu mai candideze pentru încă un mandat, protestele după asasinarea lui Martin Luther King şi alte tulburări interne au trecut spaţiul în plan secund.

Aterizarea în siguranţă a primului om pe Lună a fost posibilă datorită muncii unui colectiv de 40.000 de persoane, care a lucrat cu pasiune la programul Apollo. Calculatorul de ghidare Apollo, softul folosit pentru a realiza manevrele şi  pentru a controla naveta, a fost creat de Don Eyles, un tânăr de numai 23 de ani, care abia absolvise Universitatea Boston.

O echipă de foşti lucrători în domeniul textilelor şi de ceasornicari a fost angajată de firma Raytheon pentru a integra software-ul în memoria calculatorului. Acest computer trebuia să fie mic, uşor, să nu se strice niciodată şi să consume mai puţin decât un bec de 60 de waţi.

„Străinii amabili”
 
Cei trei membri ai echipajului, Neil Armstrong, Buzz Aldrin şi Mike Collins, s-au născut în 1930. Ultimii doi au fost piloţi în cadrul forţelor aeriene americane şi proveneau din familii înstărite de militari, în timp ce Armstrong venea dintr-un mic orăşel din Iowa şi a servit în Marina SUA.

La 20 iulie 1969, astronautul Buzz Aldrin a înfipt steagul SUA în solul lunar Foto: NASA

Deşi în timpul misiunilor Gemini şi în general, comandantul misiunii rămânea în capsulă, NASA a schimbat regula pentru ca Armstrong, şi nu pilotul Aldrin, să fie primul om care va rămâne în istorie pentru că a păşit pe Lună. Faţă de stilul direct şi impulsiv al lui Aldrin, Armstrong era alegerea naturală, pentru că era puternic, tăcut, o întruchipare a eroului curajos recunoscut de toţi americanii – comentează BBC, care dezvăluie şi furia lui Aldrin, nevoit să coboare după acesta. 

Enigma Neil Armstrong

Un erou pentru milioane de oameni din toată lumea, admirat şi invidiat, Neil Armstrong a preferat să fugă din lumina reflectoarelor. “Au fost 40.000 de oameni care au muncit la acest program de aterizare pe Lună şi el crede că nu merită toată faima, pentru că n-a făcut decât să zboare”, explică profesorul Andrew Smith, rezerva lui Armstrong, pentru BBC.

Marele astronaut a refuzat multe discursuri şi interviuri şi n-a profitat de pe urma celebrităţii sale pentru a câştiga bani din autografe ca alţi pionieri ai spaţiului. Armstrong a părăsit NASA şi a încercat să se orienteze către o carieră de profesor la un mic departament de inginerie aerospaţială al Universităţii Cincinnati, dar nici aici n-a putut scăpa de fanii care se înghesuiau în jurul său. “A fost un pilot extraordinar. A zburat cu X-15, cel mai rapid avion din lume la 6.440 de kilometri pe oră. A fost poate cel mai distins pilot care a trăit vreodată”, susţine Smith.

În schimb, Buzz Aldrin, colegul său de navă, a căutat atenţia presei şi exploatarea faimei sale printr-o serie de campanii publicitare. El a lansat un joc pe calculator cu titlul “Cursa lui Buzz Aldrin în spaţiu” şi a colaborat cu Snoop Dog şi cu producătorul Quincy Jones pentru a crea un hit şi un videoclip rap cu numele de “Rocket Experience” .