Eroul român din Detroit, Liviu Taloş, la discuţia online: "Securitatea a fost tot timpul pe urmele noastre"

adevarul

Publicat: 22.07.2010 14:10

Ultima actualizare: 09.08.2022 05:23

Un român a devenit eroul oraşului american Detroit după ce a salvat dintr-un incendiu o fată de 8 ani, de origine musulmană, la 6 iulie 2010. Liviu Taloş (46 de ani) a vorbit cu cititorii "adevărul.ro". Citeşte aici cum a salvat fetiţa, ce cred americanii despre români, ce crede el despre americani, cum s-a descurcat când a ajuns în America, cum trăiesc românii din Detroit şi multe altele.

GALERIE FOTO cu Liviu Taloş, familia lui, locul incendiului şi înmormântarea

Principalele puncte atinse de Liviu Taloş:

• La 17 ani şi jumătate am trecut fraudulos frontiera. Securitatea a fost tot timpul pe urmele mele.

• M-aş întoarce în România dacă ar fi facilităţi economice şi dacă nu ar mai fi corupţie

• Când a văzut incendiul, soţia mi-a spus "Nu te duce, că o să mori!"

• Unii americani nu ştiu de România, dar de câteva ori când erau reportaje din Italia, unii americani mi-au atras atenţia că sunt român

• Politicienii români sunt dezbinaţi, prea mult se vorbeşte şi faptele nu se văd

• Comunitatea românilor din Detroit este mare, ne întâlnim la biserică, la nunţi, la botezuri, suntem uniţi

Cum a salvat-o românul pe fetiţa Tahanne Shohatee:

Liviu Talos: "Dimineaţa, în jurul orei 04.30, am auzit nişte ţipete, ale unui bărbat, apoi am auzit nişte copii plângând. În acel moment am sărit din pat, m-am dus la uşă, am văzut casa vecinului de peste drum în flăcări. M-am dus acolo în mare viteză. Mi-a spus "Lee...", pentru că ei îmi spui Lee, e mai uşor decât Liviu, mi-a spus că fetiţa cea mare e în dormitor.

Am mers în spatele casei, unde era camera. Am împins un tomberon, am sărit pe el şi am spart geamul. Dar fumul m-a înăbuşit. Am vrut să intru dar nu am putut din cauza căldurii şi a fumului.

M-am gândit să îmi iau o acoperitoare pentru cap. M-am dus acasă. Nu am avut timp să îi spun tatălui fetiţei că mă întorc. Am luat o plapumă, am pus-o în baie, am încercat apoi să formez numărul 911, dar am format greşit.

Între timp soţia mea s-a trezit, plângea, m-a întrebat ce se întâmplat şi a strigat la mine să nu mă duc nicăieri că o să mor, să nu mă duc. Am fugit repede înapoi, m-am urcat pe tomberon.

Dar tot nu am putut să intru. Mi-am adus aminte că aveam o mască de gaze în garaj. M-am dus înapoi acasă şi mi-a adus-o băiatul meu Joshua.

Am intrat în cameră, m-am dus târâş şi vorbeam cu mine însumi. Îmi spuneam că geamul e în spatele meu, că orice direcţie schimb, trebuie să ţin minte unde este geamul, ieşirea, pentru că nu se vedea absolut nimic. Am mers înainte cu mâinile în formă de cerc căutând. Am găsit patul. Şi între pat şi perete, întinzând mâna dreapta, am găsit un picior.

Era piciorul fetiţei care era pe jos. Când am prins-o, fetiţa a gemut puţin. Am luat-o în braţe şi din nou fetiţa a gemut uşor. Am fost atât de bucuros pentru că ştiam că este în viaţă.

M-am întors în dreapta să caut geamul, m-am lovit în ceva, mi-a mişcat masca puţin şi am inhalat fum, fumul a fost foarte toxic şi simţeam că încep să încetinesc. Am găsit până la urmă deschizătura, geamul, nu vedeam absolut nimic. Oamenii au luat fetiţa, au întins-o pe iarbă şi au încercat să îi dea oxigen.

Nici eu nu aveam oxigen. A venit băiatul meu şi m-a apăsat tare pe piept. M-am ridicat şi le-am spus că sunt OK.

Creierul fetiţei a fost cel mai afectat. Până la urmă, după aproximativ 24 de ore, fetiţa a decedat.

Când am intrat în foc, a intrat şi familia mea cu mine. Pentru că dacă păţeam ceva acolo, sufereau şi ei".

• Întrebare din partea cititorului "Mihai -Spania": În afara de diplome si laude, crezi ca vei fi rasplatit pentru fapta ta "nebuneasca", dar in care ai salvat o fetita?

Răspunsul lui Liviu Taloş: "În primul rând, am făcut ceea aş vrea să îmi facă şi mie altul, dacă Doamne fereşte voi ajunge în situaţia asta. În al doilea rând, un căpitan de la pompieri mi-a luat interviu şi mi-a spus că vor să mă recompenseze. Dar nu am făcut-o pentru asta, recompensa o aştept de la Dumnezeu, îmi pare rău că fetiţa nu a reuşit să lupte în continuare. În rest nu am primit nimic, nici o felicitare."

Sufrageria casei care a luat foc (sursa: arhiva lui Liviu Taloş):

Cum a ajuns în America: Am trecut fraudulos frontiera!

Întrebare din partea cititorului "Mikiduta": Care au fost circumstantele in care ati plecat in America?

Liviu Taloş: "Văzând toată situaţia care era în România în 1981, pe la 17 ani şi jumătate am trecut fraudulos frontiera pe la Timişoara pentru că nu aveam şanse. M-au dat înapoi din Iugoslavia. Poliţia ne-a văzut că suntem strâini, am fost 21 de zile condamnaţi pentru că am trecut fără paşaport la ei şi pe urmă au luat decizia, după ce ne-au interogat, să ne trimită acasă pentru că eram doi minori şi fratele meu de 21 de ani.

În România fratele meu a fost închis 1 an şi jumătate şi noi minorii am fost bătuţi, chinuiţi, am trecut prin foarte multe lucruri grele şi după aia am mers înapoi la şcoală, în Bihor. Securitatea tot timpul a fost pe urmele noastre. La un moment dat am fost solicitat să dau informaţii pentru că sunt vinovat şi trecusem de 18 ani şi pot să mă bage în închisoare dacă nu lucrez pentru ei. Am refuzat total. Nu puteam să fiu un vânzător.

Atunci am fost şi mai rău urmărit, tot timpul. Într-o noapte am fost ţinut până la ora 3 la Consiliul Popular, unul Cociş Samuel a dat o declaraţie despre mine, eu vorbisem cu el cum să trec frontiera. Am fost interogat atunci, ameninţat cu bătaia. Mi-a spus ofiţerul respectiv de Securitate că mă bagă în închisoare 3 ani. Mi-a spus că trebuie să dau informaţii din Biserică şi ce trebuie să fac pentru el. Dar nu am acceptat.

Am plecat în 1990 la 27 august 1989 am primit viză la americani, pentru că paşaportul meu era spre Canada trebuia să schimb spre SUA. Până mi-a rezolvat la Bucureşti direcţia paşapoarte, în 89, am prins revoluţia. Abia în 15 ianuarie am ieşit din ţară, prin Italia".

Întrebare din partea cititorului "Mikiduta": Cum a fost in momentul in care ati ajuns acolo?

Liviu Taloş: "Când am ajuns în America credeam că totul va fi OK. Dar la un moment dat, când am văzut că nu ştiu limba, nu ştiu nimic....Am luat-o zi de zi, încet. Am reuşit să am un serviciu şi de acolo s-au rezolvat totul. După două săptămâni am fost angajat la o legătorie de cărţi. Veneau paginile tipărite şi noi le coseam, le ipeam, puneam coperţile pe ele. Am lucrat în jur de trei luni acolo.

După aceea am venit în Detroit. Pentru că auzeam că aici sunt mulţi români, că e comunitatea mare. Vroiam să fim cu românii noştrii. Acum comunitatea este încă mare. S-au mutat în suburbii dar suntem uniţi. Ne vizităm, avem biserici. Este frumos aici.

Majoritatea românilor sunt în partea de sud-vest şi în nord. Dar mulţi s-au mutat în suburbii şi acum regretă, mulţi regretă acum, mi-au spus şi vecini care au stat cu mine pe stradă că au găsit acolo droguri mai multe decât în Detroit.

Când am venit aici, în 1990, nici măcar nu se salutau oamenii. În sud, oamenii mă salutau. Dar aici, în Detroit, oamenii sunt mai diferiţi puţin, nu prea se salută. Aici, efectiv, unde stăm noi, în partea de nord, nu prea se salutau la început. Dar de 8-10 ani încoace lucrurile au început să se schimbe".

Liviu Taloş munceşte acum în construcţii (sursa: arhiva lui Liviu Taloş):

Despre imaginea românilor în America

Întrebare din partea cititorului "Cata": Există o imagine nefavorabilă a românilor şi în USA, poate similară cu cea din statele europene unde s-a emigrat masiv?

Liviu Talos: "Nu, am citit veştile despre românii din Europa, dar aici pot să vă spun că nu există aşa ceva. Oamenii, când le spui că eşti din România, unii nu ştiu unde este România, nimeni nu te judecă. De câteva ori, când au fost nişte reportaje din Italia, am întâlnit oameni care mi-au spus: tu eşti din România, de acolo de unde sunt oamenii aşa şi aşa...

Şi le-am explicat că aceia sunt ţigani, cei mai mulţi, şi dacă noi, în SUA am avut terorişti ce înseamnă, că noi toţi americanii suntem ca ei? Şi m-au aprobat. Deci ei nu au opinia care este în Europa despre români.

Noi ne informăm despre România pe net şi avem şi câteva staţii radio".

Întrebare din partea cititorului "Cata": Ati simtit o schimbare in opinia americanilor pe care ii cunosteati, dupa actul extraordinar de curaj?

Liviu Taloş: "Oamenii au venit la mine şi mi-au spus: "Omule, ai făcut un lucru mare" şi m-au felicitat. "Românii fac lucruri mari" mi s-a spus".

Cum vede România

"Părerea mea este că Guvernul român încearcă să rezolve nişte lucruri, dar sunt dezbinaţi. Am impresia că prea mult se vorbeşte şi faptele nu se văd. Am impresia că dacă vrem să facem ceva, trebuie să lăsăm diferenţele deoparte. Am o frică să mă întorc în România, am vechile amintiri.

Dar dacă aş vedea că lucrurile sunt mai serioase, că se pune mai multă bază pe economie şi investiţie şi dacă aş vedea mai multă seriozitate din partea autorităţilor şi corupţia nu ar mai fi aşa cum este acum, oricând m-aş întoarce în România. Este ţara mea.

Sunt mândru că sunt român american. Câteodată copiii mei spuneau că sunt americani. Eu le-am spus că ei niciodată nu vor fi americani. Ei sunt români americani".

Fereastra pe care a fost scoasă fetiţa de 8 ani (sursa foto: albumul personal al lui Liviu Taloş):

Alte informaţii despre Liviu Taloş

Liviu Taloş s-a născut în judeţul Sălaj, într-o familie cu 12 copii. Taloş are cinci copii. A revenit în România o singură dată, în 1994, când i-a murit socrul, dar ţine permanent legătura cu fraţii lui din România, şapte la număr. În 1995 a devenit cetăţean american, reuşind să-şi aducă în SUA şi părinţii, Elisabeta (68 de ani) şi Gheorghe (72 de ani). Copiii lui Liviu Taloş vor să lucreze în viitor în domeniul medical. Are o soră în Michigan şi un frate în Canada, în British Columbia.

Liviu Taloş, Lidia Taloş şi rstul familiei, la ceremonia de înmormântare a lui Tahhanne, fetiţa care nu a putut fi salvată de la incendiu (sursa foto: albumul personal al lui Liviu Taloş)