Inteligenţă americană - "Pisica acustică" şi alte trei eşecuri CIA ale secolului al XX-lea

Ce ştim noi despre activitatea agenţiei americane CIA se trage mai mult din cărţile şi din ecranizările presupuselor personaje care ar fi schimbat cursul istoriei prin acţiuni de spionaj, scrie divinecaroline.com.

Practic, puteam susţine că nu ştim, de fapt, nimic, în condiţiile în care operaţiunile Agenţiei Centrale de Informaţii ies la iveală abia după efectuarea lor, şi, mai ales, după eşecul acestora, care este comentat pe îndelete în mass-media. În acest mod, au ajuns în atenţia presei patru operaţiuni ale CIA care demonstrează că şi "cei mai inteligenţi dintre inteligenţi" pot da greş.

"Pisica acustică"

În anii ‘60, activitatea CIA s-a concentrat asupra Războiului Rece. Americanii erau atât de obsedaţi să descopere dacă advesarii comunişti au sau nu au arme nucleare, încât au recurs la forme de spionaj ingenioase, dar şi bizare.

Cinci ani de antrenament, 15 milioane de dolari, mai multe operaţii chirurgicale şi implicarea experţilor americani a dus la crearea "Pisicii Acustice", care, de fapt, era o felină ce avea implantat în organism un dispozitiv audio ce permitea ascultarea şi înregistrarea conversaţiilor persoanelor din apropierea ei.

Ideea de bază a operaţiunii era că această "super-pisică" ar trece neobservată de comunişti şi ar putea asculta şi înregistra discuţiile dintre ei.

Însă, programul CIA a fost încheiat brusc, când cei cinci ani de muncă şi cele 15 milioane de dolari investiţi în pisică au sfârşit călcaţi de o maşină. La justificarea deciziei de a abandona proiectul, reprezentanţii CIA au menţionat: "Programul nu satisfăcea nevoile noastre înalt specializate".

"Proiectul cubanez"

Ameninţarea comunistă nu venea doar din partea sovieticilor, ci şi din partea guvernului revoluţionar al lui Fidel Castro. Potrivit istoricului Jorge Dominguez, de la prestigioasa universitate Harvard, înlăturarea lui Castro era principala preocupare a Guvernului Kennedy, la începutul anilor ‘60. "Proiectul cubanez" sau "Operaţiunea Mangustă" trebuia să ducă la bun sfârşit acest obiectiv.

De data aceasta, americanii au renunţat la "abordarea animală", în favoarea celei "culinare". O mulţime de zvonuri privind tentativele de asasinare ale lui Fidel Castro includeau mâncăruri otrăvite sau infectate cu agenţi chimici şi bacterii. Chiar şi înlocuirea trabucurilor preferate ale liderului cubanez cu unele explozibile au făcut parte din ideile de asasinare născocite de americani. Potrivit unei foste gărzi de corp a lui Castro, Fabian Esclante, americanii au încercat de 638, fără rezultat, să-l ucidă pe liderul cubanez.

Proiectul MK-ULTRA

Controlul minţii sau interogarea sub influenţa substanţelor chimice au fost cercetate, timp de două decenii, de agenţii americani, începând cu anii '50, sub denumirea "Proiect MK-ULTRA". Doctorul Sidney Gottlieb este cunoscut drept agentul CIA sub comanda căruia au avut loc numeroase experimente în care diverse droguri, mai ales LSD-ul, erau administrate subiecţilor cu sau fără consimţământul lor. Cel puţin unul dintre aceste experimente s-a soldat cu moartea subiectului.

Alături de Gottlieb, a lucrat şi Frank Olson, un biochimist renumit, specializat în cercetarea armelor biologice. Acesta a murit în 1953, sărind de la fereastra ultimului etaj al unei clădiri cu zece nivele, în timpul unei crize psihotice grave. Presupusa sinucidere a lui Olson a fost contestată de fiul lui, care a susţinut că tatăl său voia să divulge cunoştinţele sale despre proiectul MK-ULTRA.

Subiectul a intrat în atenţia presei în 1973, când "The New York Times" a publicat povestea proiectului, generând un scandal privind metodele de interogare ale agenţiei. În acelaşi an, directorul CIA, Richard Helms, a ordonat distrugerea dosarului MK-ULTRA.

Proiectul Stargate

"Vederea la distanţă" sau proiectul Stargate pare scos din industria cinematografică, dar provine, de fapt, chiar de la guvernul american care a întreprins cercetări avansate asupra capacităţii de a vedea evenimente, locuri, întâmplări, de la mare distanţă. Proiectul a demarat la începutul anilor '70, în baza unor studii ale Institutului de Cercetare Stanford şi ale Societăţii Americane de Cercetare Psihologică.

Deşi progresele în acest domeniu erau aproape inexistente, CIA a hotărât să investească în cercetarea "vederii la distanţă", conducerea agenţiei fiind împinsă de aceeaşi manie de a "citi" documente sovietice secrete sau de a "vedea" amplasamente comuniste. Fără niciun rezultat notabil, CIA a anulat proiectul în 1995.

După mai bine de 25 de ani de muncă şi investiţii guvernamentale de peste 20 de milioane de dolari, Stargate s-a dovedit un eşec.