Ce proiecte faraonice au dus Spania la sapă de lemn

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Don Quijote s-ar fi simţit bine în Spania modernă. Oraşe fantomă, autostrăzi părăsite, trenuri de mare viteză cu care nu circulă nimeni, aeroporturi unde aterizează 15 oameni pe lună. Au costat ţara zeci de miliarde de euro, iar acum a venit şi nota de plată

Spania îşi plăteşte anii de cheltuieli nesăbuite, scrie "Le Figaro" . Ţara are datorii de peste 2.000 de miliarde de dolari, iar costul banilor de împrumut devine tot mai mare - în urmă cu câteva zile, randamentul obligaţiuilor spaniole a ajuns de aproape 7%, procent considerat nesustenabil. Iar următorul guvern va trebui să aducă deficitul la 4,4% din PIB în 2012. Adică să taie 17 miliarde de euro.

O măsură extrem de dificilă în contextul în care spaniolii s-au obişnuit cu o administraţie care ani la rând a cheltuit miliarde pe tot felul de proiecte faraonice cărora astăzi nimeni nu le mai găseşte utilitatea.

Este emblematică o întâmplare din 2009. Autorităţile spaniole i-au prezentat atunci preşedintelui Barack Obama, venit în vizită, AVE (trenul de mare viteză din Spania). Obama, bine crescut, nu şi-a ascuns admiraţia. Apoi, a adăugat că îi pare rău că Statele Unite nu sunt suficient de bogate pentru a-şi permite un asemenea lux.

Spania are azi 2.200 de kilometri de căi ferate de mare viteză, un record european - Franţa vine abia pe locul al doilea. Preţul a fost însă uriaş. Mai ales că unele staţii au fost făcute doar în funcţie de calcule clientelare şi nicidecum în urma unor studii de rentabilitate. De pildă, la Guadalajara, un oraş de 80.000 de locuitori, coboară în medie din AVE...19 călători pe zi! Gara a costat nu mai puţin de 10 milioane de euro.

47 de aeroporturi din care 20 sunt goale

Ţara numără şi nu mai puţin de 47 de aeroporturi publice. Dintre acestea, doar 10 sunt rentabile. Pentru construcţia aeroportului din Ciudad Real s-au cheltuit 500 de milioane de euro. Proiectul s-a terminat acum trei ani şi o singură companie aeriană opera pe aeroport. În urmă cu trei săptămâni, s-a retras şi această companie, scrie cotidianul francez. În Huesca, un alt aeroport-fantomă îşi aşteaptă şi el pasagerii ipotetici. Nu se aude niciun sunet la plecări, nu este nici măcar un om la check-in. În parcarea de 150 de locuri din faţa aeroportului, sunt cel mult zece maşini, aparţinând celor 20 de angajaţi. Există chiar şi o femeie de serviciu care spală toaletele nefolosite. Recordul e unul trist: 15 pasageri în iulie, zero în august, patru în septembrie. Noroc cu avioanele private, pentru că ultima cursă comercială a decolat în aprilie. Aeroportul fusese construit, cu 40 de milioane de euro, pentru sezonul de ski. Apoi, compania aeriană locală Pyrenair a dat faliment. "A fost conceput fără a avea un plan de afaceri solid", recunoaşte Rafael Fernandez de Alarcon, şeful lucrărilor publice din guvernul regional Aragon.

Şi exemplele nu se opresc aici. Din cele 47 de aeroporturi, 20 primesc mai puţin de 100.000 de pasageri pe an, cu mult sub cei 500.000 de care au nevoie pentru a fi profitabile.

Au existat cheltuieli şi mai nesăbuite. Administraţia aeroportului Castellon a dat 450.000 de euro pe opt dihori şi dresorul lor. Animalele, împreună cu câţiva şoimi şi un dresor ar fi trebuit să "patruleze" în zona aeroportului pentru a ţine sub control populaţia de păsări şi de iepuri ce ar fi putut pune în pericol aeronavele. Contractul este întocmit pe trei ani şi ar trebui să intre în vigoare din momentul în care avioanele vor începe să aterizeze: anul viitor, după 15 ani de amânări. Totul depinde însă de capacitatea aeroportului Castellon (Valencia) de a şi obţine aeronavele. În discuţie din 1997 şi în construcţie din 2004, aeroportul a costat până acum 150 de milioane de euro.

Mini localităţi cu datorii gigantice

Însă nici micile comune care chiar nu au reuşit să prindă un aeroport sau o gară pentru AVE, tot s-au "învârtit". Spre exemplu, Peleas de Abajo, o localitate minusculă (260 de locuitori), la 250 de km de Madrid, a reuşit să acumuleze şi ea o datorie de patru milioane de euro. Adică 16.000 de euro pe cap de locuitor.

Iar lista cheltuielilor nesăbuite abia începe să-şi facă loc în presa spaniolă. Ani la rând, primarii, consilierii generali, preşedinţii de regiuni şi miniştrii Lucrărilor publice au inaugurat proiecte faraonice. Spania plătea îndatorându-se şi cu ajutorul bulei imobiliare: concesionând pământul, municipalităţile îşi asigurau venitul. Iar bancherii împrumutau fără să se uite prea mult.

Ce a lăsat în urmă explozia bulei imobiliare

În afară de gări şi aeroporturi părăsite, există oraşe părăsite. Oraşe rămase ca nişte fantome în urma exploziei bulei imobiliare, în 2008. Zeci de oraşe sunt pe jumătate construite. Unii oameni au apucat să dea banii, cum sunt câteva sute de madrileni care au dat, fiecare, câte 40.000 de euro pentru apartamente la marginea capitalei, care nu au fost niciodată terminate. Acum, mulţi şi-au pierdut locurile de muncă, îngroşând rândurilor celor cinci milioane de şomeri.

"Un oraş în care poţi trăi", scrie pe o pancartă decolorată, pe drumul care duce spre un proiect rezidenţial în apropiere de La Muela (nord-est). Ironia este că există o singură construcţie. Cei 19 locuitori încă îşi aşteaptă vecinii în "Ciudad Zaragoza Golf" - un proiect unde ar fi trebuit construite 5.000 de apartamente de lux, vile, piscine şi magazine.

"Nu avem nici telefon, nici internet, nimic", spune una dintre locuitoare, Aurora Maestra, de 30 de ani.
Dacă în 2006 numărul de permise de construcţie emise era de 734.000, în 2010 el a fost de 91.500 - cel mai bun indicator al colapsului industriei de construcţii. Colapsul a lăsat în urmă 1,5 milioane de case nevândute, în special în orăşele răsărite ca ciupercile chiar înainte de prăbuşirea sectorului imobiliar.

Astfel, dacă în Statele Unite, crahul imobiliar a lovit în special investitori privaţi, în Spania , el a lovit administraţiile locale, care s-au implicat în proiecte masive pornind de la presupunerea că şi taxele şi preţurile la case vor continua să crească. Acum, oraşele spaniole se zbat încă să plătească facturile pentru piscine goale, săli de sport nefolosite, complexuri de vacanţă unde nu se duce nimeni.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite