"A sosit timpul să umanizăm Orientul Mijlociu"

Alteţa Sa regală prinţul El-Hassan bin Talal este unchiul actualului rege al Iordaniei, Abdulah al II-lea, şi fratele regelui Hussein al Iordaniei, decedat în 1999. De curând, prinţul a

Alteţa Sa regală prinţul El-Hassan bin Talal este unchiul actualului rege al Iordaniei, Abdulah al II-lea, şi fratele regelui Hussein al Iordaniei, decedat în 1999. De curând, prinţul a primit din partea Naţiunilor Unite titlul de "Campion al Pământului". El este un militant pentru pace şi salvarea planetei, aflându-se în fruntea mai multor organizaţii de acest fel. Este preşedinte, printre altele, al "Club of Rome", organizaţie globală care încurajează inovaţia şi iniţiativa. A fondat universităţi şi centre ştiinţifice, printre care şi bine- cunoscuta Royal Scientific Society.

Prezent la Bucureşti, la Conferinţa OSCE privind combaterea discriminării, prinţul El-Hassan bin Talal a pledat pentru combaterea extremismului prin educaţie.

- Alteţă, consideraţi că există "un război" între lumea musulmană şi cea creştină?

- Există o singură lume, civilizaţia, şi 10.000 de culturi. Cortina de Fier a căzut, în locul ei avem "cortina de aur". Există 1,7 miliarde de consumatori care au acces la internet, produse de lux şi apoi restul populaţiei, care nu e acoperit de această "cortină de aur".

Există un conflict între nevoia de a stabili un raport între valoarea economică şi identitatea culturală. În ceea ce priveşte religia, ar trebui să cădem de acord asupra standardelor. Înseamnă religia îmbrăţişarea păcii şi ajutorarea săracilor? Dacă da, atunci de ce nu lucrăm împreună? Când a apărut incidentul generat de caricatura din ziar înfăţişându-l pe profetul Mohamed în ipostaze care au înfuriat lumea musulmană, am fost întrebat ce cred că ar trebui să se întâmple, şi am spus: "Vă rog, nu vă concentraţi asupra unei crize. Vor mai exista şi altele, vor mai exista confruntări, mai ales când emoţiile ating cote foarte înalte.

- Cum putem face cele două lumi să se înţeleagă?

- Un important punct de plecare îl reprezintă spiritul cetăţenesc. De exemplu, pe site-ul care prezintă Suedia, Dumnezeu apare cu 99 de nume, pentru că cetăţeanul suedez poate fi musulman, evreu sau creştin. Un suedez îi arată altui suedez templul, moscheea sau sinagoga sa, dar ceea ce au în comun aceşti oameni este că toţi sunt cetăţeni suedezi, şi atunci când prezinţi felul în care altcineva mănâncă, gândeşte, se îmbracă reprezintă o parte din recunoaşterea unităţii în diversitate. Dacă le permitem extremiştilor să folosească sloganuri populiste, ajungem la o situaţie similară cu a Iranului. Iranul este evident o ţară care se foloseşte de un slogan populist, mai ales după războiul cu Irakul în urma căruia au murit şi au fost răniţi sute de mii de oameni. Iranul este o ţară izolată, dar asta nu justifică invocarea Armagedonului.

- Consideraţi că religia trebuie să primeze în faţa politicii?

- Ca să fim practici, cred că trebuie să ridicăm religia deasupra politicii. Asta înseamnă că trebuie să reînfiinţăm sistemul de burse în Ierusalim, pentru ca evreii, arabii şi creştinii să poată învăţa cum să administreze teritoriul sfânt, şi cum să te pui în locul celorlalţi, aşa cum în Europa există programele Erasmus, Socrates. Prin educaţie, cele două lumi pot conlucra, iar soluţia o reprezintă o alianţă între mediul academic şi media. Dacă pot să-ţi înţeleg punctul de vedere, valorile, există mai multe şanse să ajungem la o înţelegere. Dar dacă suntem retraşi, marginalizaţi, excluşi, atunci fiecare gest este interpretat ca fiind agresiv, şi de aceea extremiştii şi populiştii se folosesc de religie. Mă refer aici la toţi "bin ladenii", la mişcările extremiste, la cei care fac paradă de religie, pentru că aceştia scot texte religioase din context pentru a justifica confruntarea şi nu cred să existe vreo religie în lume care să spună: acela trebuie să ucidă!!!

- Cum apreciaţi relaţia României cu Orientul Mijlociu?

- România a fost membră a Icomos, o organizaţie activă în Europa Centrală şi de Est. 10% din parlamentarii iordanieni au studiat în România, ţările noastre se respectă reciproc, am făcut parte din acelaşi Imperiu Roman. Merită să ţinem minte că România s-a uitat spre est o bună perioadă de timp, acum, cu Uniunea Europeană, ne uităm cu toţii spre Bruxelles, dar asta nu înseamnă că nu putem fi precum vulturul cu două capete care se uită în ambele direcţii.

- Cum vedeţi rolul Iordaniei în regiune?

- Iordania a încercat să fie factor de stabilitate în Orientul Mijlociu. Acum, în timpul conducerii regelui Abdulah, Iordania este foarte activă în afirmarea unei identităţi regionale, avem un tratat de pace cu Israelul, susţinem drepturile palestinienilor, în ceea ce priveşte negocierile de pace. Credem în importanţa promovării dezvoltării culturale şi sociale în regiune, luăm în considerare adevăratele probleme, cum sunt cele ale apei, energiei, mediului înconjurător. Europa a trecut prin două războaie mondiale pentru ca să realizeze importanţa uniunii cărbunelui şi a oţelului şi că această uniune era mai importantă pentru Europa decât promovarea naţionalismului. Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi în Orientul Mijlociu. Problema e că, având petrolul de o parte şi un conflict continuu, se cheltuiesc miliarde pentru arme în această zonă. Oamenii se uită spre Orientul Mijlociu şi se gândesc la energie şi confruntări militare. A sosit timpul să umanizăm Orientul Mijlociu. Ţara mea a fost foarte ospitalieră, am primit milioane de palestinieni din 1948 până acum, avem peste 750.000 de irakieni. Există bani, peste 10 miliarde de dolari din timpul regimului lui Saddam Hussein, în bănci din New York, care trebuie să se reîntoarcă, bine administraţi, spre poporul irakian, pentru a lupta cu sărăcia.

- Consideraţi că Orientul Mijlociu este la o răscruce de drumuri?

- Ne aflăm într-un punct de răscruce: fie vom avea război în Orientul Mijlociu, ale cărui consecinţe nu le putem şti, fie un moment de "sănătate mintală" va pune stăpânire pe cei care iau decizii şi poate alternativele la război vor fi luate în considerare. Acum trebuie să ne concentrăm asupra problemelor specifice cu care se confruntă populaţia şi să reconsiderăm importanţa prevenirii crizelor.

Dar dacă suntem retraşi, marginalizaţi, excluşi, atunci fiecare gest este interpretat ca fiind agresiv, şi de aceea extremiştii şi populiştii se folosesc de religie. Mă refer aici la toţi "bin ladenii", la mişcările extremiste, la cei care fac paradă de religie.