Un fost militar a ajuns şofer de cursă lungă
0
Dan Bumbac a renunţat la cariera din armată din România pentru un salariu mai bun obţinut în Spania, unde lucrează în transporturi, la firma unui conaţional. Un român din Tulcea a fost, pe rând, militar, administrator, zugrav, decorator, şofer de camion şi de autocar. Cel mai mare salariu obţinut a fost de 3.000 de euro.
Povestea românului din judeţul Tulcea care a străbătut zeci de mii de kilometri pe şoselele Europei a început cu mulţi ani în urmă, când s-a despărţit de uniforma militară. „Tata ne-a părăsit de mult, pentru că traiul pe braţele Dunării înseamnă sărăcie, chiar şi în zilele noastre. Am trăit din grădinărit şi pescuitul cu luntrea pe Dunăre. La începutul fiecărui an şcolar, mă gândeam cu tristeţe că poate e ultimul şi n-o să reuşim să-l terminăm nici eu şi nici fratele meu Cristian, mai mic cu patru ani”, povesteşte Dan Bumbac (34 de ani), din Tulcea.
Salariu bun ca şofer de autocar
„Am dorit o carieră militară şi am făcut cu toţii eforturi financiare ca să pot termina şcoala, dar am renunţat când am văzut că, după atâtea sacrificii, din salariul de militar nici nu mă pot întreţine singur. Intenţia de
a-mi ajuta mama şi cei doi fraţi gemeni, Ion şi Ana-Maria (19 ani), sau de a construi o casă mai solidă în sat era departe de a deveni realitate”, povesteşte Dan.
Bărbatul a încercat, pe rând, diverse meserii: administrator, zugrav, decorator, iar în final s-a angajat şofer pe un camion. Primul patron pentru care a lucrat era turc şi avea un parc de camioane cu remorcă în Constanţa. „Am transportat mărfuri spre Istanbul, Germania şi Franţa. Eram plătit în dolari şi am început să construiesc casa la care visam de când eram copil”, povesteşte românul.
Poate ar fi lucrat şi astăzi la acelaşi patron dacă banii pentru construcţia casei şi pentru familie ar fi fost suficienţi. „Cu cinci ani în urmă, am schimbat TIR-ul pe autocar, iar patronul pentru care lucram mă plătea pentru traseul Spania-Italia-România cu aproximativ 3.000 de euro pe lună”, spune Dan, care-şi aminteşte că ajungea în ţară, la ai lui, o dată sau de cel mult două ori pe lună. „A meritat efortul, pentru că am terminat casa, m-am însurat şi, fireşte, am cumpărat un apartament pentru mine şi pentru soţia mea Nicoleta (33 de ani) în Constanţa“, spune Dan.
Se ocupă de înfiinţarea noilor sedii
Deşi salariul era mai mult decât satisfăcător, după trei ani, românul a preferat să lucreze ca şofer de autocar pentru o firmă din Constanţa, pentru a petrece mai mult timp aproape de familie.
„În Spania, am lucrat cu plăcere la proiectul de extindere a firmei, iar când celelalte firme de transport au restrâns activitatea, compania noastră a investit în autocare noi, pentru curse România-Spania, care au loc de două ori pe săptămână”, spune Dan, care merge săptămânal în ţară cu autocarul. Când se deschide un nou sediu, până apar mai mulţi clienţi, Dan transportă călătorii cu un microbuz până la oraşul cel mai apropiat din care pleacă un autocar al firmei spre România. În prezent, românul câştigă 1.300-1.500 de euro pe lună.
După construirea casei, şoferul de cursă lungă şi-a cumpărat o şalupă cu motor, de care e tare mândru, pentru că la casa părintească, pe braţele Dunării, se ajunge doar cu barca, iar Dan Bumbac a vrut să înlocuiască luntrea din copilărie cu o ambarcaţiune modernă.
Sedii în şase oraşe spaniole
Madrid, Valencia, Barcelona, Tarragona, Castellon şi Zaragoza sunt oraşele în care românul a deschis sedii ale firmei la care lucrează. Le-a amenajat, a muncit alături de constructori şi a organizat orarul de lucru.
Se încarcă comentariile...
