„Mă întorc mai sărac decât am plecat“

Gheorghe Cazacu, de 43 de ani, din Suceava, povesteşte cum speranţele sale de a găsi o viaţă mai bună în Spania s-au năruit. Tot ce mai vrea e să revină acasă. Mulţi români care şi-au încercat norocul în Spania în ultimele luni au simţit pe propria piele efectele recesiunii economice. Aceştia se văd nevoiţi să revină în ţară.

În România, soţia, două fetiţe şi mama lui Gheorghe au sperat că, dacă tatăl va lucra în Spania, vor duce în sfârşit o viaţă decentă. Banii pentru drumul până în Spania i-a împrumutat soţia de la o vecină, urmând să-i returneze din primul salariu al soţului.

Gică, aşa cum îi spun prietenii, a plecat în Spania, la Valencia, chemat de un prieten, care l-a asigurat că pe plantaţiile de portocale se câştigă bani buni.

Primul câştig, 11 euro

“Bani de acasă, pentru cheltuială, până la primul salariu nu am avut,” spune Gică. Munca la portocale a fost singura pentru care a putut opta, pentru că nu avea acte.

“În prima săptămână, deşi am muncit de nici nu puteam să mai stau în picioare, am luat 11 euro”, povesteşte el. Din cei 150 de euro pe care ar fi trebuit să-i încaseze pentru munca sa, şeful de echipă a scăzut transportul şi jumătate din chirie.

 “Atunci m-am gândit pentru prima dată că am să mor în Spania, aşa de dezamăgit am fost. M-am gândit la copii, la familie, dar mai ales la faptul că în ţară aveam o meserie, sunt mecanic auto. Nici nu puteam să renunţ, că nu aveam bani de bilet înapoi în România”, spune Ghiţă.

„Locuiam într-o casă cu alţi 12 români, chiria era 100 de euro de persoană şi, dacă pun la socoteală cei 5 euro pe zi transportul, nu mai aveam ce să trimit copiilor în România. Nici nu mă mai gândeam cu ce să mă descurc eu”, îşi aminteşte cu tristeţe Gică.

Nu s-a dat bătut

“Două familii de români, care aveau rude în Murcia şi Zaragoza, au decis să se mute şi ei. I-am rugat să mă ia şi pe mine. N-am vrut să mă dau bătut cu una cu două, dar şi aici am stat două luni fără să lucrez”, spune românul. S-a gândit să îşi facă acte, pentru obţinerea cărora a trebuit să plătească cu bani împrumutaţi de la prieteni.

“Nici cu acte n-am avut prea mult noroc, că lucram două sau trei săptămâni, iar alte două şomam. În Spania a început criza, iar spaniolii au plătit din ce în ce mai puţin sau nu au mai avut nevoie de lucrători”, spune resemnat Ghiţă.

Vrea să ducă acasă măcar un brad

În ultimele luni, a fost nevoit să înveţe să fie şi zugrav, dar a acceptat pentru că-i trebuie bani de bilet. Cu prima sumă de bani mai consistentă pe care o va încasa, el îşi va cumăra bilet de întoarcere acasă. “Dacă tot vin Sărbătorile, măcar să fim sănătoşi, că or veni şi timpuri mai bune”, spune Ghiţă, deşi ar uita de multele suferinţe şi necazuri dacă ar putea să le facă fetelor acasă brad de Crăciun. “Ar fi un semn că poate nu ne lasă Dumnezeu.”