„Nu ni se mai întorc copiii din Spania“

Multe dintre familiile de români care au emigrat în provincia spaniolă Castellon nu au de gând să se mai întoarcă acasă după ce s-au obişnuit cu stilul de viaţă din Spania. Reporterii „Adevărul“ au aflat, de la membrii a trei familii originare din comuna Runcu, judeţul Dâmboviţa, plecate în Castellon, de ce acestea nu s-ar mai întoarce pe uliţele din satele natale.

MAI CITIŢI ŞI:

Viaţa la ţară lângă Capitală
Viaţa la ţară. Lângă mall
Viaţa la ţară pentru imigranţi

Oraşul Castellon de la Plana este situat în estul Spaniei, fiind capitala provinciei cu acelaşi nume din Comunitatea Valenciană.

Conform Institutului Naţional de Statistică, dintre cei 177.924 de locuitori, aproximativ 30.000 sunt români.

Regiunea este scăldată de apele Mediteranei, fiind una dintre cele mai importante zone turistice ale comunităţii. De curând, au fost terminate lucrările de modernizare a Portului El Grao de Castellon, care este al doilea port ca mărime din Spania.

La sute de kilometri distanţă, în România, comuna Runcu din judeţul Dâmboviţa pare pierdută în timp, chiar dacă, ici şi colo, au mai apărut construcţii noi.

În comună nu se poate ajunge decât pe şosea, iar cea mai apropiată gară este la Fieni, oraş aflat la şase kilometri distanţă.

Chiar dacă, la o primă vedere, comuna pare bogată, angajaţii Primăriei susţin că aparenţa de prosperitate a apărut abia în ultimii ani şi se datorează banilor pompaţi de locuitorii plecaţi în străinătate. O treime dintre locuitori muncesc în străinătate. 

„Ne este dor de rude, dar trebuie să rezistăm“

În curtea familiei Cîrstea s-a păstrat obiceiul vopsirii ouălor de la Paşte până la Înălţare

Florin Cîrstea a ajuns pe meleagurile spaniole în urmă cu aproape şase ani. A lăsat totul în urmă la Runcu, pentru a-şi încerca norocul într-o ţară străină, ca să câştige, cinstit, un ban în plus.

„La început a fost foarte greu, până m-am acomodat cu limba, cu oamenii locului şi cu munca dură”, spune Florică, amintindu-şi de momentele grele prin care a trecut, la început, în Castellon. Văzând că e mai uşor pentru o femeie decât pentru un bărbat să-şi găsească de lucru, a hotărât să-şi aducă şi soţia, Crinuţa (35 de ani).

 “Acum suntem împreună: eu şi soţia mea. Stăm într-un apartament micuţ, pe care l-am închiriat, dar este curat. Nu am putut să ne cumpărăm o casă aici.” Cei mici, Florin (15 ani) şi Andruţa (14 ani) au rămas acasă cu bunicii, iar familia se reuneşte doar o dată pe an. „De doi ani nu am mai fost acasă. Nu ne-a fost uşor să ne desprindem de cei dragi şi să plecăm la mii de kilometri depărtare, dar n-am avut altă soluţie”, spune Crinuţa.

Soţii Cîrstea nu au de gând să meargă, deocamdată, în România. Când cei mici vor termina şcoala, Florin vrea să-i aducă în Spania. Sunt îngrijoraţi de situaţia economică din Castellon, dar nu cred că lucrurile merg mai bine în ţară.

„Se câştigă mai bine aici decât în ţară, iar lumea ne tratează mai frumos decât în România. Cum spun mulţi dintre românii din Castellon, dorul şi greutăţile întâmpinate departe de casă te întăresc şi-ţi dau putere să continui pe meleaguri străine”, încheie Florin.

Agricultura de subzistenţă

În curtea familiei Cîrstea, la Runcu, lucrează tatăl lui Florin, Alexandru (62 de ani). Soţia lui, Micşunica, e şi ea ocupată – vopseşte ouă roşii pentru un parastas în familie.

„Trebuie muncit, altfel rămâne în paragină. Ne descurcăm greu, uneori ma culc la 1 noaptea şi mă trezesc la trei dimineaţa, că avem şi fânul, şi fructele, şi animalele. Avem pruni, nu sunt stropiţi, ca în alte părţi. Dacă fructele rezistă e bine, dacă nu – nu. Creştem şi nepoţii. Părinţii lor au plecat în Spania ca să le facă un viitor. Florin trece acum în clasa a IX-a, e la Şcoala de Arte din Târgovişte, cântă la orgă”, ne explică Alexandru Cîrstea.

„Dar nici în Spania nu umblă câinii cu covrigi în coadă“. Alexandru Cârstea ştie că fiul său a cheltuit peste 3.000 de euro numai ca să-şi facă dantura, iar maşina actuală, un Volkswagen Touran, l-a costat în Spania peste 17.000 de euro. La Runcu, Alexandru Cârstea se mulţumeşte cu maşina lui veche. Are o Dacia 1410 Break şi o căruţă, nu-i trebuie mai mult. Cu banii primiţi din Spania, au început să repare casa. 

„Lumea nu este atât de posomorâtă ca în România“

Pe uliţele din Runcu ne-am întâlnit şi cu Vladimir Toader, unul dintre mulţii părinţi de aici care şi-au văzut apropiaţii plecaţi în însorita Spanie, în căutarea unei vieţi mai bune.

„Pe mine nu m-a tentat pe deplin ideea de a pleca”, ne spune, aproape jenat, Vladimir. A rămas în comună împreună cu soţia şi cu fiica lor de zece ani, dar mulţi membri ai familiei sunt acum în Spania. Vladimir are 45 de ani, a terminat Facultatea de Electrotehnică la Bucureşti, în 1988, şi a lucrat mai întâi ca inginer la întreprinderea “Steaua Electrică” din Fieni (fabrica de becuri, cum îi zic localnicii).

“Am tot vrut să mergem până la fratele meu, Victor, în Spania, să vedem cum e acolo, dar n-am reuşit. Mereu se iveşte câte ceva. Am auzit că în Spania e binişor cu traiul, e mai curat, lumea nu e atât de posomorâtă ca în România. Fratele meu ne spune că parcă intri în altă lume, de cum ai trecut graniţa”.

Copiii nu vor să audă de întoarcere

Fratele lui Vladimir Toader, Victor, alintat de familie Dori, a plecat în Spania în anul 2001. Soţia sa, Dana Toader, (45 de ani), a plecat prima, acum zece ani. Dana şi Dori Toader muncesc din greu pentru a-şi putea îndeplini visul, acela de a-şi vedea fetele realizate din punct de vedere economic.

Alina (21 de ani) şi Cristina (20 de ani) au venit la părinţii lor în 2006. „Fetele nu vor în România. Au văzut în Spania ce înseamnă să studiezi la facultate, cum funcţionează sistemul sanitar, le place felul în care sunt tratate oriunde ar merge şi s-au integrat foarte repede în societatea spaniolă”, mărturiseşte Dana.

Am mulţi din parohie plecaţi în Spania, Danemarca, Italia, Portugalia. Financiar au realizat multe, dar spiritual se cam pierd.

Părintele Ciprian
preot la Dealu Frumos

Nouă ne convine situaţia, pentru că oamenii se întorc aici şi investesc bani, în firme de construcţii sau în turism. Creează şi locuri de muncă.

Gheorghe Brebeanu
primar comuna Runcu

„Ne-am adus la Castellon chiar şi câinele din curte“

Familia Lupoiu  şi-a abandonat casa din Runcu şi s-a mutat la bloc, în Castellon  Foto: L. Chiva

Rodica Lupoiu (58 de ani), şi ea născută în satul Runcu, a venit în Castellon de la Plana în anul 2000, la nişte cunoştinţe. Rodica a lucrat ca menajeră în casele spaniolilor, şi, din fericire, are un loc de muncă şi pe timp de criză.

„Când am venit eu, în urmă cu nouă ani, nu vedeam picior de român pe străzi. Acum, peste tot auzi vorbin­du-se româneşte. Oraşul este plin de români, mulţi din Runcu. Cred că în sat au mai rămas doar bătrânii şi copiii”, spune Rodica.

După câteva luni petrecute în Spania, Rodica şi-a adus fiica, Zenaida (35 de ani) şi pe soţul acesteia, Valentin Duţescu (33 de ani). În urmă cu doi ani, s-a născut fetiţa acestora, Sandra Elena Duţescu.

„Acum cinci ani, ne-am cumpărat un apartament în Castellon. Tot ce am reuşit în Spania a fost cu sudoare şi făcând multe sacrificii“, spune Rodica. Atât timp cât copiii mei sunt aici şi eu am de lucru, nu vreau să mă întorc acasă. Voi fi întotdeauna alături de ei, mai ales că am şi trei nepoţei. Casa din Runcu a rămas goală, ne-am adus aici până şi căţelul din curte“.

Preotul le deplânge soarta

La casa familiei Lupoiu din Runcu n-am găsit pe nimeni. Vorbim însă cu părintele Ciprian, finul doamnei Rodica. Are biserică în comuna Dealu Frumos, dar predă religia la una dintre şcolile comunei Runcu.

Preotul n-a călătorit decât în Grecia, niciodată în Spania, şi nici n-ar pleca acolo. Dar păstrează legătura cu naşa lui, Rodica, pe internet.

„Am mulţi din parohie plecaţi în Spania, Danemarca, Italia, Portugalia. Financiar au realizat multe, dar spiritual se cam pierd. Mulţi sunt robotizaţi, epuizaţi.

Eu i-aş sfătui să plece numai după ce au încercat toate posibilităţile pe care le au aici. Cred că avem destule resurse în România, doar trebuie să ştim să le valorificăm. Trebuie să fim naţionalişti cu faţa spre universalitate, după cum spunea Titu Maiorescu”, este de părere părintele Ciprian.