"Ne este frică să dăm copiii la şcoală!"

Mulţi rromi se tem ca nu cumva asistenţii sociali să le plaseze micuţii în grija statului în urma anchetelor desfăşurate Foarte mulţi dintre părinţii rromi nu au un domiciliu

Mulţi rromi se tem ca nu cumva asistenţii sociali să le plaseze micuţii în grija statului în urma anchetelor desfăşurate

Foarte mulţi dintre părinţii rromi nu au un domiciliu stabil sau un venit sigur, motive pentru care Serviciile Sociale le-ar putea plasa copiii în grija statului.

În Spania locuiesc aproximativ 200.000 de ţigani români. Aceştia, majoritatea nomazi, nu au posibilitatea de a-şi înscrie copiii la şcoală deoarece le este teamă să nu-i piardă din cauza anchetelor făcute de Serviciile Sociale. În plus, pentru înscrierea minorilor, ţiganii trebuie să se stabilească într-o localitate, să fie luaţi în evidenţă la primăriile spaniole şi să locuiască în condiţii decente, ceea ce este aproape imposibil.

Proiect promiţător, dar eşuat

"Noi lucrăm în agricultură. Astăzi suntem aici, mâine la sute de kilometri", spune Aurel din Ţăndărei. Înaintea începerii anului şcolar 2007-2008, Ochiţa Păun, preşedinta Asociaţiei de ţigani O del Amenta, a reuşit să instaleze câteva familii în case părăsite de la marginea oraşului Burriana, din Castellon.

Le-a asigurat energia electrică (n.r. - generatoare), apa potabilă şi le-a găsit de lucru în agricultură. Apoi s-a prezentat la Consiliul de Educaţie din Castellon pentru a i se aproba cererea de înscriere la şcoală a 17 copii din aceste familii.

Acţiunea a fost pentru început un succes total, deoarece proiectul a fost aprobat şi chiar au primit o subvenţie pentru a plăti transportul copiilor la şcoală şi pentru masa de prânz a acestora.

"Din păcate, la doar două luni după ce copiii au început şcoala, au venit cei de la Serviciile Sociale pentru anchete. Părinţii s-au speriat, crezând că le vor lua copiii, i-au retras de la şcoală şi au plecat din regiune", spune Păun.

Explicaţia pe care au primit-o de la asistenţii sociali a fost aceea că aceşti copii nu trăiesc în condiţii decente, nu au o siguranţă economică, nu primesc o educaţie corectă din partea părinţilor şi că le-ar fi mult mai bine dacă ar locui în centrele sociale.

Precedente

Astfel, ţiganii au primit o propunere din partea Serviciilor Sociale, şi anume să-şi lase copiii în centrele de plasament din provincie. Însă ei cunosc familii care au făcut acest pas şi, de câţiva ani, îşi caută disperaţi copiii, pe care nu-i găsesc în niciun loc.

Burriana, provincia Castellon, este oraşul unde s-au stabilit aproximativ 100 de familii de ţigani, iar aceştia încearcă acum să se integreze în societatea spaniolă. Fănica F. a simţit pe pielea ei ce înseamnă să fii "ţigan din România".

15.000 de rromi români în Castellon

"Anul trecut mi-am dus fetiţa la şcoală aici, în Burriana. La puţin timp, au venit acasă asistenţi sociali. Au realizat o anchetă, dar am avut noroc, deoarece trăiam într-o casă închiriată, soţul muncea şi copilul trăia în condiţii decente.

Alţii au trebuit să-şi retragă copiii de la şcoală şi să plece de aici", spune Fănica R. În provincia Castellon locuiesc aproximativ 15.000 de români de etnie rromă, dintre care doar câteva mii şi-au închiriat locuinţe şi s-au adaptat vieţii de imigrant. Majoritatea acestora locuiesc în sate precum Alzira, Carlet sau Algemesi, departe de capitala provinciei.

La doar două luni după ce copiii au început şcoala, au venit cei de la Serviciile Sociale pentru anchete. Părinţii s-au speriat
Ochiţa Păun, preşedinta asociaţiei O del Amenta