Ţesătoarele românce, la mare căutare în Spania

Dintre cele 40 de angajate ale unei fabrici de pânze din Castellon, 36 sunt conaţionale "Inmatex", din Castellon, este una dintre fabricile de textile din Spania în care 90% dintre

Dintre cele 40 de angajate ale unei fabrici de pânze din Castellon, 36 sunt conaţionale

"Inmatex", din Castellon, este una dintre fabricile de textile din Spania în care 90% dintre muncitoare sunt românce. Pentru a putea lucra într-o astfel de fabrică, ţesătoarelor li se cere, în primul rând, experienţă de cel puţin doi ani în acest domeniu.

În provincia Castellon, fabricile de textile sunt cele care au, în majoritate, angajate românce. "Sunt muncitoare, pricepute, nu au pretenţii financiare mari şi învaţă foarte repede", spune Ximo Fernandez, directorul general al fabricii de textile "Inmatex", din Castellon.

În prezent, el are 40 de angajate, dintre care 36 sunt de naţionalitate română. Femeile, venite în Spania din toate colţurile României, s-au prezentat la un interviu pentru ocuparea posturilor. Pentru a demonstra că, anterior, au lucrat în domeniu şi au experienţa necesară cerută, au dat o probă de lucru.

Muncitoarele lucrează în trei schimburi de câte opt ore: o săptămână de dimineaţă, una după-amiază şi una de noapte, după care următoarele şapte zile sunt libere. Salariul minim pe care îl primeşte o ţesătoare este de aproximativ 1.000 de euro lunar. Dacă lucrează ore suplimentare în săptămâna liberă, poate ajunge să câştige în jur de 1.600 de euro pe lună.

"Suntem şi mecanici"

"Munca noastră este destul de dificilă şi de periculoasă. Lucrăm trei săptămâni fără nicio zi liberă şi, în plus, trebuie să fim atente ca războaiele să nu rupă aţa. Tot noi suntem şi mecanici, ne ocupăm de repararea maşinilor de ţesut atunci când se strică, ceea ce se întâmplă zilnic", spune Gina Patache, 38 de ani, originară din Sibiu.

În concluzie, o româncă face munca pe care ar trebui să o realizeze mai multe persoane. Chiar dacă multe dintre ele sunt mulţumite de orarul de lucru şi de salariul primit, există şi angajate care cred că, din cauza condiţiei lor de imigrante, sunt exploatate de către patronul spaniol.

"Nu mi se pare normal ca eu să fiu ţesătoare, mecanic şi magazioner şi să primesc numai salariul convenit pentru meseria de ţesător. Dar, cum sunt imigrantă şi acesta este singurul loc de muncă pe care am reuşit să-l găsesc, rezist, pentru a-mi plăti cheltuielile", afirmă Aurelia Chiva, 23 de ani, originară din Dâmboviţa.

În ciuda faptului că muncesc într-un mediu aproape total românesc, femeile nu se împrietenesc foarte repede. "Mă gândeam că, dacă suntem toate românce, ne vom înţelege foarte bine, dar invidia şi egoismul unora sunt exagerate. Nu poţi avea încredere în oricine", mai spune Gina. Însă, fiecare s-a adaptat la regulile din fabrică şi a reuşit, mai greu sau mai uşor, să-şi accepte colegele.

În fabrică, m-am întâlnit cu unele colege de muncă din ţară, despre care nici nu ştiam că sunt în Spania
Gina Patache, ţesătoare