„În Spania îmi pot practica meseria“

Ion Popescu, din Vâlcea, este unul dintre românii care lucrează ca asistent medical într-un spital din Peninsula Iberică. La centrul de psihiatrie Domus din Albocasser, provincia Castellon, toţi cei zece medici şi infirmieri sunt străini. Patru dintre aceştia sunt români.

În oraşul Albocasser, provincia Castellon, unde 13% din populaţie are cetăţenia română, este amplasat „Domus”, cel mai mare centru de psihiatrie din regiune. Aici, din cei 10 medici şi infirmieri, toţi imigranţi, patru sunt de naţionalitate română.

În clinică sunt internaţi 25 de pacienţi. Zilnic, alţi 20 de bolnavi vin la terapie, spitalul funcţionând şi ca centru de zi.

A reuşit să-şi practice meseria în Spania

Ion Gabriel Popescu, în vârstă de 30 de ani, originar din Râmnicu Vâlcea, a venit în Spania, în oraşul Castellon, acum şapte ani. Ca majoritatea bărbaţilor români, în primii şase ani a lucrat ca muncitor necalificat. Însă, după ce a obţinut dreptul de rezidenţă şi pe cel de muncă, şi-a echivalat diploma de infirmier.

„Spre uimirea mea, durata echivalării diplomei nu a fost foarte mare, aşa cum mă avertizaseră nişte cunoscuţi de-ai mei, ci, în doar şase luni, aveam deja toate documentele necesare pentru a începe munca în domeniu. Când am primit acasă diploma de echivalare a studiilor, m-am înscris, pe internet, la mai multe oferte care se potriveau studiilor mele, printre care şi una de infirmier la Clinica Domus, din Albocasser, Castellon. Peste aproximativ două săptămâni, directorul clinicii m-a sunat, am fost la un interviu şi în două zile am început lucrul”, spune Ionuţ.

În cele 13 luni, de când lucrează ca infirmier în centrul de psihiatrie, românul nu s-a gândit niciodată să schimbe locul de muncă, în ciuda faptului că a primit destule oferte. „Chiar dacă merg aproape două ore dus-întors de acasă până la centru, nu voi renunţa la acest serviciu. Îmi place mediul în care lucrez, mă înţeleg bine cu colegii, iar cu pacienţii avem probleme destul de rar”, adaugă românul.

Nu ar mai pleca din Spania

Însă, motivele cele mai importante care îl determină pe Ionuţ să continue ca infirmier la „Domus” sunt salariul, care este de 1.400 de euro lunar, programul de muncă (n.r. - lucrează 24 de ore după care are trei zile libere) şi concediul de odihnă de câte 14 zile la fiecare două luni.

Ionuţ este căsătorit, are o fetiţă de 19 luni şi nu are de gând să se întoarcă în România deoarece şi-a împlinit visul pe pământ străin. „Soţia mea lucrează ca soră medicală la o clinică particulară din Castellon, iar fetiţa noastră merge la creşă aici. Ne-am cumpărat un apartament şi ne bucurăm de o situaţie economică la care în România nici nu puteam visa”, încheie Ionuţ.

Se caută în continuare personal

Unul dintre principalele motive ale crizei din serviciile sanitare din Spania este lipsa de personal din acest domeniu. Salariile mici în raport cu munca depusă îi determină pe proaspeţii absolvenţi de medicină să îşi caute locuri de muncă prin alte ţări, în special Statele Unite.

Chiar şi în Catalogul Locurilor de Muncă greu de ocupat, care apare o dată pe trimestru şi se adresează în exclusivitate imigranţilor, apar locuri de muncă în domeniul sanitar. Astfel, în Asturia se caută paramedici şi stomatologi, iar în Insulele Canare şi în Murcia cardiologi, neurochirurgi, psihiatrii, chirurgi, anestezişti sau ginecologi.