Românii, la mila Băncii de Alimente a Spaniei

Compatrioţii fără locuri de muncă primesc biscuiţi şi macaroane de la spanioli Asociaţiile de români din Castellon au primit doar o pătrime din produsele pe care Banca de Alimente a

Compatrioţii fără locuri de muncă primesc biscuiţi şi macaroane de la spanioli

Asociaţiile de români din Castellon au primit doar o pătrime din produsele pe care Banca de Alimente a Spaniei obişnuia să le trimită pentru nevoiaşi.

Criza economică prin care trece Spania se resimte şi în buzunarele românilor care trăiesc în provincia Castellon. Cei mai mulţi dintre ei şomeri, care au muncit în construcţii, cer sprijin asociaţiilor de români. Organizaţiile îi pot ajuta pe nevoiaşi doar cu informaţii sau împărţindu-le produse alimentare donate de Banca de Alimente a Spaniei.

O tonă de alimente pentru 700 de nevoiaşi

Asociaţiile de români din localităţile Castellon, Onda, Oropesa del Mar şi Burriana, din provincia Castellon, sunt înscrise în baza de date a Băncii de Alimente a Spaniei care, de patru ori pe an, le trimite produse pentru a fi repartizate gratuit persoanelor sărace sau familiilor numeroase. "Am solicitat produse pentru 700 de persoane.

Am primit o tonă, ceea ce este foarte puţin în comparaţie cu anul trecut, când ne aduceau patru tone şi jumătate într-un singur transport", spune Berta Negrea, secretar al Asociaţiei Românilor din Castellon, Valencia şi Alicante.

"Prima tranşă a venit pe 9 mai, iar într-o săptămână nu a mai rămas nimic", completează Berta Negrea. Produsele alimentare sunt şi mai puţine, şi mai lipsite de varietate. Dacă în decembrie am primit alimente, acum ne-au trimis doar macaroane, biscuiţi şi brânză topită".

"Nu mai am bani nici să-mi cumpăr o pâine"

Portretul-robot al românului care apelează la acest gen de ajutor este: căsătorit, şomer, cu cel puţin trei copii. Zilnic, 100 de persoane s-au prezentat la asociaţie pentru a solicita alimente. "Am rămas fără muncă acum patru luni", se confesează Cristian Lubine (45 de ani), originar din Prahova. "Sunt în Spania de un an, nu am drept de muncă şi nu mai găsesc nicăieri de lucru. Am ajuns să mă bucur pentru pachetul de biscuiţi pe care mi-l dă asociaţia. Trebuie să mă întorc acasă, altfel voi muri de foame. La sfârşitul lunii mai ne dau afară şi din casă, că nu am bani să-mi achit chiria", spune cu tristeţe Cristian.