Pescuitul, o pasiune bănoasă pentru români

După trei zile de pescuit pe râul Ebru, Marin poate să-şi facă planuri de cumpărături. Este de meserie mecanic şi lucrează numai patru zile pe săptămână, la un service

După trei zile de pescuit pe râul Ebru, Marin poate să-şi facă planuri de cumpărături. Este de meserie mecanic şi lucrează numai patru zile pe săptămână, la un service auto.

Marin Dondea (41de ani), din Tufeni, Olt, are o viaţă plăcută în Spania, unde a venit în urmă cu doi ani. Este mecanic şi lucrează patru zile pe săptămână la un service auto. A constatat că viaţa este mai uşoară atunci când un hobby îi aduce venituri şi poate să-şi cumpere o casă sau o maşină.

"Peştele preferat de români nu se comercializează în magazinele spaniole. Şi nici tradiţionalele icre proaspete de crap. Toţi clienţii mei sunt români", ne lămureşte Marin, cel care a făcut dintr-o pasiune o afacere. "Nu-mi dă pace bogăţia din Delta Ebrului", adaugă el.

"Nu apuc să arunc undiţa bine, că mă şi aud strigat de peşti: Marinee, ia-ne cu tine!" Marin, de la Olt, se simte în largul lui pe Ebru. "Peştele cu usturoi şi mămăliguţă fierbinte e preferatul meu de când mă ştiu, şi mai ales acum, că mi-aduce şi bani...!" După trei zile de pescuit, Marin poate să-şi facă planuri de cumpăruri.

Pregătirea icrelor, o adevărată artă

"Nevastă-mea e o excelentă gospodină, iar de la ea ştiu să pun la sare icrele de peşte." Borcănelul curat, perfect uscat, tapetat cu două linguriţe de sare grunjoasă, primeşte, în sfârşit, preţioasele icre, uşor sărate cu sare fină şi o cu lingură de ulei deasupra ca să nu poată "respira".

"La români, au mare căutare icrele nepreparate, proaspete. Am oferit prietenilor câte un borcănel, de poftă, fără să realizez că-mi fac reclamă. Aşa au apărut clienţii", îşi aminteşte Marin. Este un tip generos, a oferit tuturor icre şi peşte, "că dar din dar se face rai", spune pescarul.

Are câţiva prieteni, puţini dar buni, cu care împarte plăcerea şi bucuria pescuitului, dar şi "câte o bere rece, cum îi şade bine pescarului", completează Marin. "Ce poate fi mai plăcut decât să-ţi aşezi cortul, beţele de peşte, pirostriile şi ceaunul la foc şi, la un păhărel, să aştepţi să-ţi pice-n plasă cel mai barosan crăpcean"?

Ultimul crap ţinut în braţe de Marin avea 70 de kilograme şi 1,05 metri. Îşi aminteşte cu plăcere cum toată echipa de pe baltă s-a luptat să aducă "monstrul" la mal. Odată înfrânt, peştele a fost curăţat, hăcuit, pus pe grătar şi stropit din plin cu "udătură".

"Am vândut şi de 2.000 de euro pe lună"

"Când nu lucram, tot peştele mi-a adus venituri frumuşele, iar cu opt-nouă sute de euro, mă descurcam". Marin mărturiseşte că nu se aştepta să aibă atâta "căutare." Are permis legal de pescuit şi respectă perioadele de prohibiţie. Un borcănel (200 grame) de icre se vinde cu 10 euro.

Sumele câştigate din vânzare sunt, uneori, echivalentul unui salariu pe şantier. Banii, destul de mulţi, se duc pe echipament, dar mai ales pe undiţe. Cum îi stă bine românului care se respectă, Marin şi-a cumpărat şi două maşini. "Aşa, ca să simt că muncesc în Spania", punctează el cu ironie.

A avut perioade în care a câştigat şi 2.000 de euro pe lună din vânzarea de peşte. "Şi cu bani şi fără bani, nimic nu poate înlocui frumuseţea unei partide de pescuit pe timp de ploaie, la malul apei, şi "gogoşile" alea pescăreşti ale prietenilor. Când povestesc şi eu, nu mă crede nimeni. Cică-s minciuni olteneşti", spune zâmbind pescarul.