"Îngrijesc bătrân contra salariu şi moştenire"

Devin frecvente cazurile în care persoanele în vârstă îngrijite de românce le lasă prin testament o proprietate La vârsta a treia, spaniolii caută compania românilor, pe care o

Devin frecvente cazurile în care persoanele în vârstă îngrijite de românce le lasă prin testament o proprietate

La vârsta a treia, spaniolii caută compania românilor, pe care o răsplătesc cu generozitate. Pentru a plăti un salariu mic, bătrânii oferă "convenţii de moştenire".

Dacă vârstnicii din România se zbat pentru o pensie mai mare, medicamente sau asistenţă socială, spaniolii de vârsta a treia sunt trataţi cu respect şi grijă, inclusiv de către româncele care au venit la muncă în Spania.

"Convenţiile de moştenire", acte notariale prin care un bătrân spaniol lasă moştenire o proprietate româncei care îl îngrijeşte, sunt din ce în ce mai frecvente.

Anuncia Garcia (75 de ani), din Zaragoza, a încheiat un asemenea act cu Maria Văncică (59 de ani), din Bistriţa, menajera şi amica bătrânei spaniole.

"Ideea am preluat-o de la prietenele mele care au procedat la fel. În casele lor lucrează tot românce", spune Anuncia.

Nu are copii, nici soţ

De cinci ani este văduvă, iar familia, şapte fraţi şi o nepoată, s-a străduit să nu simtă că este singură, pentru că ea nu a avut copii.

De şase ani, Maria, fostă învăţătoare, are grijă de bătrână. "Am plecat din ţară din motive financiare. Soţul meu a murit într-un accident de maşină, iar copii n-am avut nici eu.

Când am ajuns în Spania, cei 800 de euro cu care mă plăteşte Anuncia, mi s-au părut o avere", povesteşte Maria.

Cele două femei au trecut împreună prin momente grele. "Am fost foarte bolnavă, am avut o fractură de şold care m-a obligat să mă deplasez într-un scaun cu rotile.

Când am ieşit din spital, Maria, care era foarte obosită pentru că m-a vegheat toate nopţile, a căzut şi şi-a rupt mâna dreaptă", ne spune Anuncia, care povesteşte cum a descoperit în româncă o persoană deosebită.

Găteşte româneşte

Maria face haz de necaz: "Atunci am devenit prietene. Era comic să ne vezi: eu împingeam scaunul cu rotile cu mâna stângă, iar acasă, ea gătea. Mâncarea spaniolă nu-mi plăcea, aşa că a învăţat să gătească româneşte. Nepoata ei a vrut să ne ajute, să aducă altă fată româncă, n-am vrut nici eu, nici ea".

Anul trecut, Anuncia i-a propus Mariei să o treacă în testament, să-i lase casa în care locuieşte. Românca a acceptat: "Le-am spus că eu vreau să mor în România. După moartea ei am să vând casa şi o să mă întorc în ţară". Familia bătrânei a fost de acord.

"Avem program de plimbare sau cumpărături când vrea Maria, iar programul de bingo, când vreau eu. Ei nu-i plac jocurile de noroc, spune că facem risipă", glumeşte bătrâna.

Părinţii mei, imigranţi în Franţa, ştiu ce înseamnă sigurătatea într-o ţară străină
Anuncia Garcia,
"patroana" Mariei

După moartea bătrânei, vând casa şi mă întorc în ţară
Maria Văncică,
"internă" în Spania