Filmele româneşti, apreciate de spanioli

Timp de trei luni, la Madrid au rulat trei pelicule româneşti Cinefilii spanioli au primit cu braţele deschise noile pelicule premiate ale cinematografiei româneşti. Filmul care a făcut

Timp de trei luni, la Madrid au rulat trei pelicule româneşti

Cinefilii spanioli au primit cu braţele deschise noile pelicule premiate ale cinematografiei româneşti. Filmul care a făcut furori este "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", regizat de Cristian Mungiu.

Într-o epocă dominată de superproducţii americane care invadează marile ecrane, filmele româneşti ("4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" în regia lui Cristian Mungiu, "A fost sau n-a fost?", de Corneliu Porumboiu, "Love Sick", de Tudor Giurgiu şi "Moartea domnului Lăzărescu", regizat de Cristi Puiu), prezentate în Spania şi-au făcut loc în sufletele cinefililor, fiind primite cu entuziasm de către aceştia.

18.000 de spectatori pentru "4, 3, 2"

Transcendenţa acestor filme a fost atât de importantă, încât trei dintre ele, cele regizate de Mungiu, Porumboiu şi Giurgiu, au fost cumpărate de diverse organizaţii de cinefili pentru a fi prezentate din nou publicului. Un exemplu concret este cel al peliculei "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", care a fost reprogramată pe 18 iunie de către Filmoteca din Caceres, fiind vizionată de aproximativ 18.000 de persoane.

"Am avut ocazia să văd toate filmele româneşti prezentate în Spania şi sunt încântat de saltul făcut de cinematografia românească", spune Leandro Marques, un cunoscut critic de film din Madrid

"A fost sau n-a fost?" ( în spaniolă "12:08 Al Este de Bucarest") este considerată de criticii spanioli ca fiind o bijuterie cinematografică. "Filmul iese în evidenţă prin sobrietatea, cruzimea şi imperfecţiunea pe care o relatează cu ajutorul camerei de luat vederi, distantă şi observatoare. Imaginile nu prezintă frumuseţea, ci grotescul personajelor", afirmă Marques.

Pelicula "Love Sick", regizată de tânărul Tudor Giurgiu, este apreciată de criticii şi spectatorii spanioli, deoarece menţine interesul privitorului prin intermediul persoanjelor sale şi prin capacitatea de a arăta România "ca o ţară ce încearcă să se elibereze de umbrele comunismului, dar se poticneşte în faţa noii societăţi", spune criticul spaniol.

De la România comunistă, la Spania din perioada Franco

Deşi este considerat "un coşmar" de către Ministerul Sănătăţii din România, filmul "Moartea domnului Lăzărescu" a creat impresii puternice în rândul cinefililor spanioli. După vizionarea peliculei, la intrarea în cinematograf, câţiva spanioli comentau: "Cât de bolnav trebuia să fie pentru ca medicii să-i acorde atenţie? Oare aceste fapte sunt reale? Şi dacă sunt, nimeni nu face nimic pentru a-i împiedica pe aceşti medici să-şi exercite meseria?".

Filmul relatează povestea unui bătrân bolnav care încearcă din răsputeri să se interneze într-un spital, dar fără suces, din cauza medicilor care îl trimit de la un spital la altul. Realitatea depăşeşteficţiunea!

Totuşi, filmul care a fost cel mai des văzut în marile oraşe spaniole şi care încă se mai poate viziona în unele cinematografe este cel al lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile". Leandro Marques afirmă: "Senzaţia care te izbeşte încă de la început este nervozitatea. Camera de filmat o urmăreşte pe Otilia, protagonista, de-a lungul celor două zile care sunt, probabil, cele mai agitate din viaţa sa".

Spectatorii spanioli sunt surprinşi de modul de viaţă existent în acea epocă, de faptul că nu te putei plimba liber prin oraş, dar şi de asemănarea României de atunci cu Spania din epoca dictatorului Franco.